#doom

• amerința — Variantă ortografică incorectă sau alterare fonetică regională a verbului tranzitiv standard 'a amenința'; înțelesul face referire la acțiunea de a exprima intenția de a cauza un rău, un prejudiciu sau o vătămare. De asemenea, în studii etimologice sau dialectale izolate, poate fi asociat cu un verb arhaic rural (a lega cu ață/mențe), dar în limba română contemporană normată (DOOM) este considerat o eroare lexicografică brută.
• amerințare — Variantă ortografică incorectă, nerecomandată și considerată eroare brută pentru substantivul feminin standard 'amenințare'. Rezultă din modificarea greșită a sunetului 'n' în 'r' în rădăcina cuvântului, neavând nicio recunoaștere oficială în normele actuale ale limbii române academice.
• amerințat — Variantă ortografică incorectă și nerecomandată pentru adjectivul sau participiul trecut standard 'amenințat'. Rezultă dintr-o alterare fonetică grosieră în rădăcina cuvântului, prin înlocuirea consoanei nazale 'n' cu vibranta 'r', fiind lipsită de orice validare academică în normele actuale ale limbii române (DOOM).
• amerințător — Variantă ortografică incorectă, nerecomandată și considerată eroare lexicală pentru adjectivul sau adverbul standard 'amenințător'. Apare din cauza modificării eronate a consoanei 'n' în 'r' în corpul cuvântului, structura corectă fiind stabilită exclusiv cu 'n' conform normelor academice actuale.
• amerințătură — Variantă ortografică incorectă, nerecomandată și considerată eroare lexicală pentru substantivul feminin 'amenințătură' (termen popular sau rar pentru acțiunea de a amenința ori rezultatul ei). Rezultă din modificarea eronată a consoanei 'n' în 'r' în corpul cuvântului, structura corectă fiind stabilită exclusiv cu 'n' conform normelor academice actuale.
• anglicism — Fapt de limbă (cuvânt, expresie, structură gramaticală sau turnură de frază) împrumutat direct sau calcat din limba engleză într-un alt idiom, fără a fi complet adaptat normelor fonetice, morfologice sau ortografice ale limbii receptoare. În lingvistica românească modernă, reprezintă o categorie extrem de dinamică de neologisme introduse masiv în jargonul tehnologic, economic, media și în limbajul cotidian cotidian, stârnind adesea dezbateri aprinse privind normarea și oportunitatea utilizării lor.
• anglicistă — Femeie specializată în anglistică, absolventă sau cercetătoare binedefinită în domeniul filologiei engleze; ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin a adjectivului anglicist, ce descrie calități, abordări sau metode analitice proprii studiului limbii engleze.
• angliciza — A da unui cuvânt, unei expresii, unui nume propriu sau unui obicei dintr-o altă limbă trăsături specifice limbii engleze ori culturii englezești; a adopta moduri de viață, caracteristici sau reguli structurale anglo-saxone. În context lingvistic și structural, acest proces binedefinit descrie adaptarea fonetică și ortografică a împrumuturilor neologice străine la normele lexicului englez.
• anglicizant — Care tinde spre anglicizare, care favorizează introducerea caracteristicilor limbii engleze ori care adoptă în mod conștient sau inconștient reguli structurale și lexical-morfologice de factură anglo-saxonă. Ca descriptor critic binedefinit în glotologia modernă, caracterizează curente culturale, jargoane profesionale sau stiluri de exprimare media influențate masiv de lexicul anglofon.
• anglicizare — Acțiunea de a angliciza sau procesul structural prin care un element lingvistic, un nume propriu, o comunitate sau un obicei adoptă caracteristici binedefinite specifice limbii engleze ori culturii anglo-saxone. În lexicologia modernă, reprezintă fenomenul de adaptare fonetică, ortografică și morfologică a împrumuturilor străine la normele limbii engleze sau, în sens invers, asimilarea lexicului englez în structurile altor limbi.
• anglicizat — Care a fost adaptat, modificat sau asimilat structural conform normelor limbii engleze ori culturii anglo-saxone; cuvânt, nume propriu sau obicei dintr-o altă limbă care a primit caracteristici binedefinite specifice spațiului anglofon. În lexicologia românească modernă, acest descriptor structural definește neologismele sau formele hibride utilizate în jargonul cotidian care copiază parțial sau total tiparul fonetic ori grafic britanic sau american.
• anglistă — Femeie specializată în anglistică, absolventă sau cercetătoare binedefinită în domeniul filologiei engleze; ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin a adjectivului anglist, ce descrie calități, abordări sau metode analitice proprii studiului limbii și literaturii engleze.
• apocalipsă — Catastrofă de proporții gigantice care amenință cu distrugerea totală a vieții, a unei societăți sau a întregii planete; în sens contextual și literar, reprezintă o situație de prăbușire structurală completă a ordinii sociale, marcată de teroare, haos, penurie sau distrugeri materiale masive provocate de războaie, pandemii ori dezastre naturale de mare magnitudine.
• apocaliptic — Care aparține Apocalipsei, privitor la sfârșitul lumii sau la mari catastrofe planetare; care prevestește ori înfățișează distrugeri masive, groază, haos și colaps sistemic. Într-un sens figurat, termenul descrie o atmosferă sumbră, deznădăjduită sau un discurs alarmist de o gravitate extremă, capabil să provoace panică colectivă.
• arameeancă — Varianta ortografică recomandată în prezent de normele academice (DOOM) pentru arameancă; o femeie care aparținea vechiului popor semitic al arameilor sau care era originară din regiunea istorică Aram din Orientul Apropiat. În cercetările de istorie antică și studiile biblice, termenul individualizează personalitățile feminine de această etnie, evidențiind statutul lor social sau legăturile dinastice stabilite în regiune.
• astă-vară — Adverb de timp care indică în mod concret sezonul estival care a trecut cel mai recent față de momentul vorbirii; structură lexicală de orientare temporală utilizată pentru a plasa un eveniment, o acțiune sau o experiență personală în cadrul verii precedente.
• atăgîrța — Variantă grafică învechită a verbului regional 'atăgârța' (a agăța, a suspenda), scrisă cu litera 'î' în interiorul cuvântului conform normelor ortografice anterioare anului 1993. Păstrează toate sensurile populare și pastorale, descriind acțiunea tradițională de prindere sau ancorare a unui obiect într-un punct fix de susținere dintr-o locuință rurală arhaică.
• atât — Exprimă o cantitate, o valoare, un număr, o măsură sau o intensitate mare, determinată de context ori evaluată prin comparație; în această măsură, în așa măsură, în acest grad. Ca adverb, modifică verbe sau adjective accentuându-le importanța; ca pronume sau adjectiv pronominal, indică o cantitate fixă sau limitată, funcționând adesea în corelație cu adverbul „cât” (ex: atât... cât și) sau având valoare exclamativă de stopare ori izolare restrictivă.
• atâtelea — Forma de masculin singular (adesea utilizată în structuri exclamative sau interogative) a numeralului care indică un loc sau un rând numeric nedeterminat, dar considerat ca fiind foarte avansat, repetat sau de nenumărate ori parcurs; al câtelea într-o serie lungă de evenimente ori elemente identice. Funcționează aproape exclusiv în cadrul locuțiunii pronominale sau adjectivale „a nu știu câtelea” ori „a suta-lea”, exprimând exasperarea, uimirea ori accentuarea unei repetiții obositoare.
• atătînd — Variantă grafică învechită a gerunziului regional 'atătând' (ațâțând), scrisă cu litera 'î' în loc de 'â' conform normelor ortografice oficiale aplicate în România înainte de reforma din anul 1993. Păstrează toate conotațiile populare și arhaice legate de acțiunea de a ațâța, a incita, a provoca spiritele sau a alimenta focul din sobă.