#doom

• abreviare — Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; reducere în scris a unui cuvânt sau a unei fraze la un număr restrâns de litere; prescurtare textului unui manuscris sau document.
• abreviatură — Cuvânt sau grup de cuvinte prescurtat în scris, format de obicei din literele inițiale sau din fragmente ale termenului original; reprezentare grafică simplificată a unei noțiuni.
• abreviere — Rezultat al acțiunii de a abrevia; cuvânt, expresie sau titlu prescurtat prin reducerea numărului de litere sau silabe și marcat, de regulă, prin punct ortografic sau prin utilizarea majusculelor sub formă de siglă ori acronim; (în sens larg) procedeu convențional din scriere utilizat pentru realizarea economiei de spațiu și de timp în procesul transmiterii informațiilor grafice.
• abundent — O variantă ortografică mai veche, parțial ieșită din uz sau adesea considerată o eroare de scriere (barbarism) în raport cu norma academică modernă a limbii române, care impune exclusiv utilizarea formei 'abundant'. Atunci când apare în texte istorice, traduceri vechi sau în uzul cotidian neoficial, adjectivul păstrează exact același spectru semantic, descriind fenomene, resurse sau cantități care se manifestă din belșug, copios sau îmbelșugat.
• alaltăieri-dimineață — În dimineața zilei dinaintea zilei de ieri; perioada matinală petrecută cu exact două zile în urmă față de momentul actual al vorbirii. Această structură lexicală compusă oferă o delimitare cronologică exactă pe axa temporală a trecutului recent, fiind utilizată pe scară largă în relatările administrative, juridice sau cotidiene pentru a specifica momentul exact al unui eveniment fără a recurge la date calendaristice.
• alaltăieri-seară — În seara zilei dinaintea zilei de ieri; segmentul temporal crepuscular sau nocturn petrecut cu exact două seri în urmă față de momentul prezent. Această structură lexicală compusă stabilește un reper cronologic fix și exact pe axa trecutului apropiat, fiind utilizată intensiv în relatările cotidiene, rapoartele de activitate și în proza literară pentru a localiza acțiuni fără a menționa data calendaristică.
• alături — În imediata vecinătate, foarte aproape, pe aceeași linie sau în același loc cu cineva ori ceva; împreună, la un loc; formă standardizat literară ce include și varianta sa locuționară sau adverbială extinsă 'alăturea'. În sens structural, servește ca indicator spațial fundamental de proximitate, iar în sens figurat exprimă solidaritatea, sprijinul moral, cooperarea directă sau asocierea strânsă dintre două entități sau persoane în cadrul unei acțiuni comune.
• alb-albaștri — Formă de masculin plural pentru adjectivul compus alb-albastru; descrie mai multe obiecte ori ființe de gen masculin care au o cromatică bazată pe combinația de alb și albastru. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează direct pe sportivii, jucătorii sau suporterii înfocați ai unei echipe care poartă aceste culori tradiționale.
• alb-argintiu — Care îmbină sau asociază culoarea albă cu reflexe metalice strălucitoare specifice argintului; de un alb luminos, sclipitor sau uşor cenuşiu-metalizat. Termenul este utilizat frecvent în descrierile peisajelor de iarnă, ale blănurilor unor animale, ale elementelor astronomice sau în designul industrial modern pentru a evoca o eleganță curată și tehnologică.
• alb-gălbui — Care este de o culoare albă cu o ușoară nuanță sau tentă de galben; de culoarea untului, a fildeșului sau a laptelui nefiert. În medicină, biologie și geologie, termenul este utilizat în mod standard pentru a descrie aspectul structural al unor țesuturi, secreții, minerale sau flori din natură.
• alb-negru — Care combină, alternează sau utilizează exclusiv culorile alb și negru; lipsit de nuanțe cromatice intermediare, cu excepția tonurilor de gri. În artele vizuale, cinematografie și fotografie, termenul descrie tehnica tradițională sau stilul estetic de redare a imaginilor fără culori, punând accent pe contraste, umbre și lumini. Ca adverb, exprimă modul de vizualizare ori de percepere radicală (în mod dual) a unei situații.
• alb-roșii — Formă de masculin plural pentru adjectivul compus alb-roșu; descrie mai multe elemente sau ființe de gen masculin care asociază, combină ori alternează culorile alb și roșu. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează în mod direct în presa cotidiană pe jucătorii, sportivii sau suporterii fideli ai unui club sportiv ale cărui culori oficiale sunt albul și roșul.
• alb-violeți — Formă de masculin plural pentru adjectivul compus alb-violet; descrie mai multe elemente, obiecte sau ființe de gen masculin care asociază, combină ori alternează culorile alb și violet. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează direct în presa sportivă pe jucătorii, atleții sau suporterii fideli ai unui club ale cărui culori oficiale tradiționale sunt albul și violetul (precum Poli Timișoara sau FC Argeș).
• albă-neagră — Joc de noroc ilegal și fraudulos, practicat de obicei în locuri publice aglomerate (târguri, piețe, gări), care constă în ghicirea de către spectatori a obiectului ascuns (o bilă, o monedă) sub unul dintre cele trei capace, pahare sau cărți de joc manipulate rapid și cu abilitate manuală de către un escroc. În sens figurat, termenul descrie o acțiune bazată pe înșelăciune, manipulare, trucuri ascunse sau o strategie de tip duplicitar prin care se ascunde adevărul.
• albaiulian — Locuitor originar sau cetățean al municipiului Alba Iulia, ori persoană care provine din această așezare urbană istorică a județului Alba. Ca adjectiv, descrie un element structural, cultural, economic, geografic sau istoric specific acestui oraș transilvănean, cum ar fi patrimoniul arhitectural, comunitatea locală ori tradițiile din zona Cetății Alba Carolina.
• albaiuliancă — Femeie sau fată originară din municipiul Alba Iulia ori care locuiește în această așezare urbană a județului Alba; forma feminină pentru substantivul albaiulian. Termenul individualizează identitatea geografică și culturală locală a unei persoane de gen feminin în context demografic sau social.
• albanez — Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei sau este nativă din această țară situată în Peninsula Balcanică; cetățean al Republicii Albania. Ca adjectiv, descrie un element structural, cultural, lingvistic, istoric sau geografic specific acestui popor ori statului său, cum ar fi relieful muntos, tradițiile balcanice sau comunitățile din diaspora.
• albanezește — În limba albaneză, conform obiceiurilor, spiritului sau tradițiilor specifice albanezilor; în felul sau în maniera caracteristică acestui popor balcanic. Adverbul se folosește cel mai frecvent în raport cu verbele de comunicare (a vorbi, a traduce) sau pentru a descrie un comportament ce respectă datinile tradiționale din Albania.
• albanezoaică — Femeie sau fată care face parte din populația autohtonă a Albaniei ori care este nativă sau cetățeancă a acestui stat din Peninsula Balcanică; formă moțională feminină pentru substantivul albanez. În context social, demografic sau literar, termenul individualizează identitatea etnică și culturală a unei persoane de gen feminin aparținând acestui popor.
• albanistă — Femeie sau fată specializată în albanistică; cercetătoare sau filologă dedicată studiului limbii, literaturii și istoriei Albaniei; forma feminină a substantivului albanist. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a termenului albanist.