#doom

• albanologă — Femeie sau fată specializată în albanologie; cercetătoare, lingvistă ori filologă dedicată studiului științific și istoric al limbii, literaturii și culturii albaneze; forma feminină a substantivului albanolog. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a termenului albanolog.
• albăstreală — Faptul de a fi albastru; apariție a unei nuanțe albăstrui pe o suprafață sau colorare în albastru. În gospodăria tradițională, reprezintă o substanță colorantă (pe bază de ultramarin sau indigo) dizolvată în apă și folosită la spălarea rufelor albe pentru a le preveni îngălbenirea, sau la văruirea pereților casei. În silvicultură și industria lemnului, termenul desemnează o defectare structurală (colorație parazitară a lemnului de rășinoase în nuanțe cenușiu-albăstrui) provocată de atacul unor ciuperci microscopice, fără a-i afecta rezistența mecanică de bază.
• albăstrior — De un albastru deschis, palid, drăguț sau delicat; ușor albăstrui. Termenul poartă o puternică valoare hipocoristică și expresivă, fiind întrebuințat cu precădere în limbajul familiar, în descrierile literare, în povești ori în folclor pentru a nuanța cu afecțiune culoarea unor ochi, a unor flori mici sau a unor piese vestimentare.
• albăstrire — Acțiunea de a (se) albăstri și rezultatul ei; procesul de colorare, vopsire sau impregnare în albastru a unui material ori a unei suprafețe. În metalurgie și mecanică, reprezintă tratamentul termic de suprafață aplicat pieselor din oțel pentru a le mări rezistența la coroziune și a le conferi o peliculă protectoare azurie. În medicină, indică apariția cianozei sau a unei nuanțe vineții la nivelul pielii ori mucoaselor din cauza oxigenării insuficiente a sângelui structural.
• albăstrit — Care a fost făcut sau a devenit albastru; vopsit, colorat ori impregnat cu nuanțe azurii. În sens tehnic și metalurgic, descrie un obiect din oțel tratat special prin oxidare controlată pentru a dobândi o peliculă protectoare. În context medical, se aplică extremităților sau feței unui pacient afectat de cianoză din cauza frigului intens ori a problemelor respiratorii structurale.
• albăstriu — Care are o nuanță slabă, estompată sau discretă de albastru; ușor albăstrui. Reprezintă o variantă fonetică regională sau mai veche pentru termenul albăstrui, utilizată în limbajul popular ori în descrierile literare de epocă pentru a evoca reflexele azurii ale cerului la ivirea zorilor, culoarea fumului subțire sau tenta vineție a pielii expuse la frig.
• albastru-azuriu — Care este de o culoare albastră cu nuanțe deschise și luminoase, asemănătoare cu cea a cerului senin de vară sau a apelor marine tropicale; azuriu intens. Termenul este utilizat frecvent în descrierile peisajelor naturale, în artele vizuale sau în industria textilă pentru a evoca o atmosferă de seninătate, claritate și puritate structurală.
• albastru-deschis — Care are o culoare albastră de o intensitate redusă, având o tentă pronunțată de alb; bleu sau azuriu atenuat. Termenul se folosește în limbajul cotidian, tehnic sau industrial pentru a diferenția nuanțele pastelate și luminoase de cele închise sau saturate din spectrul cromatic structural.
• albăstrui — Care tinde spre albastru, care are o nuanță slabă, secundară sau estompată de albastru; de un azur atenuat ori pastelat. Termenul se folosește în limbajul cotidian, științific sau industrial pentru a descrie colorația discretă a unor minerale, texturi anatomice, fenomene meteorologice ori amestecuri de pigmenți.
• albeală — Faptul de a fi alb; colorare sau albire a unei suprafețe. În sens istoric și cosmetic, reprezintă fardul alb pe bază de pudră, talc sau plumb (ceruză) utilizat în trecut de femei pentru albirea artificială a tenului. În tehnică și gospodărie, se referă la substanța preparată din var dizolvat în apă (varuială) folosită la văruirea pereților caselor tradiționale, sau la procesul industrial de albire a firelor textile de bumbac ori in.
• albeață — Opacitate patologică a corneei ochiului, de culoare albicioasă, cauzată de o cicatrice, o infecție sau o traumă structurală care obstrucționează parțial ori total vederea; leucom. În sens cromatic general și literar, termenul desemnează calitatea de a fi alb, strălucirea imaculată sau reflexia luminoasă specifică zăpezii ori laptelui.
• albedo — Mărime fizică ce reprezintă raportul dintre energia luminoasă reflectată de o suprafață și energia incidentă pe aceasta, exprimată printr-o valoare subunitară sau procentuală; indicator al capacității de reflexie a corpurilor cerești, a zăpezii ori a solului. În botanică, termenul desemnează stratul interior, alb, spongios și fibros al cojii citricelor (situat sub flavedo), bogat în pectină și substanțe amare.
• albedometru — Instrument meteorologic de precizie format din două piranometre cuplate (unul orientat în sus și unul în jos), utilizat pentru măsurarea directă a albedoului unei suprafețe prin determinarea simultană a radiației solare globale și a celei reflectate de sol.
• Albești-Paleologu — Comună administrativă importantă situată în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Albești-Muru, Albești-Paleologu (reședința), Cioceni, Vadu Părului și Călinești. Localitatea este amplasată într-o zonă viticolă de renume, fiind un nod rutier regional de bază pe traseul național care leagă Ploieștiul de Buzău.
• Albeștii de Argeș — Comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Albeștii de Argeș (reședința), Albeștii Pământeni, Brătești, Doblea, Dobrotu, Dumirești și Florieni. Localitatea este situată în zona deluroasă a județului, pe cursul râului Argeș, în imediata apropiere a municipiului Curtea de Argeș, fiind recunoscută pentru tradițiile sale rurale, agroturism și livezile întinse de pomi fructiferi.
• albgardist — Membru sau susținător al Armatei Albe (Mișcarea Albă) din Rusia, formată din forțe naționaliste, monarhice și anticomuniste care au luptat împotriva Armatei Roșii a bolșevicilor în timpul Războiului Civil Rus (1917–1922). Ca adjectiv, descrie un element politic, militar, ideologic sau documentar specific acestei mișcări contrarevoluționare ori activității membrilor săi aflați ulterior în exil.
• albian — Ultimul etaj sau stadiu stratigrafic al Cretacicului timpuriu (inferior), situat în cronologia geologică după Apțian și înaintea Cenomanianului, datat aproximativ între acum 113 și 100,5 milioane de ani. Ca adjectiv, se aplică rocilor, sedimentelor, depozitelor calcaroase sau fosilelor caracteristice acestei perioade geologice, intens studiate în paleontologia carpativă.
• alocabil — Care poate fi alocat, distribuit sau repartizat conform unor reguli, algoritmi sau criterii predeterminate. În context financiar sau tehnic, descrie o resursă liberă, un fond disponibil ori un bloc de memorie care nu a fost încă blocat de un proces activ și care îndeplinește condițiile legale sau structurale pentru a fi atribuit unui beneficiar.
• amenoreie — Variantă ortografică incorectă și nerecomandată a termenului medical 'amenoree'. Apare frecvent în vorbirea curentă sau în texte needitate din cauza adăugării greșite a semivocalei 'i' înainte de desinența finală, structura corectă conform normelor academice actuale (DOOM) fiind exclusiv 'amenoree'.
• americanizm — Variantă ortografică incorectă, învechită sau grafie greșită a substantivului neutru 'americanism'. Apare ocazional în texte needitate sau din cauza confuziei literelor finale în transcrierea sufixelor abstracte, structura academică corectă aprobată de DOOM fiind exclusiv 'americanism', terminată cu litera 's'.