#durere

• alin — Formă substantivată regresiv sau variantă literară veche pentru alinare; starea de liniște, calm, consolare sau diminuare a unei suferințe fizice ori a unui zbucium sufletesc. De asemenea, reprezintă persoana întâi singular a prezentului indicativ și persoana a treia a conjunctivului pentru verbul alina (eu alin, el să aline), descriind acțiunea structurală de a potoli, a îndulci sau a calma o durere sau o tulburare dinamică.
• alina — A face o suferință fizică sau morală să devină mai puțin intensă, mai suportabilă; a potoli, a calma, a diminua sau a reduce un zbucium sufletesc, o durere sau o stare de agitație dinamică; a aduce consolare sau tihnă. În sens reflexiv, se referă la acțiunea de a se liniști, a se potoli sau a se tempera în urma unui efort ori a unei tulburări emoționale.
• alinare — Acțiunea de a alina și rezultatul ei; diminuare, potolire sau ușurare a unei suferințe fizice (durere, boală) ori morale (tristețe, zbucium sufletesc); consolare, liniștire sau tihnă dobândită în urma unui sprijin material ori afectiv.
• alinat — Care a fost potolit, calmat, liniștit sau diminuat în intensitate; care a primit consolare ori ușurare în urma unei suferințe fizice ori morale. În sens reflexiv-metaforic, descrie un element al naturii (vânt, valuri) care și-a pierdut forța distructivă, devenind liniștit.
• amar — Care are gustul caracteristic al bilei, al pelinului sau al quininei, fiind unul dintre gusturile de bază percepute de papilele gustative umane. În sens figurat, descrie o stare profundă de tristețe, suferință sufletească, dezamăgire, ciudă sau necaz, ori caracterul dureros și chinuitor al unei experiențe de viață. Ca substantiv neutru, desemnează un sentiment intens de amărăciune sau durere interioară, ori o perioadă lungă plină de greutăți și privațiuni.
• amigdalită — Inflamație acută sau cronică a amigdalelor palatine, cauzată de o infecție virală sau bacteriană (frecvent cu streptococ beta-hemolitic de grup A). Această patologie structurală se manifestă clinic prin odinofagie severă, disfagie, febră, adenopatie cervicală și tumefierea țesutului limfoid, necesitând diagnostic diferențial pentru stabilirea oportunității administrării tratamentului antibiotic.
• amorțitor — Care produce amorțeală, care diminuează sensibilitatea fizică ori capacitatea de reacție neuromusculară; substanță farmacologică sau agent extern care acționează ca un anestezic local temporar. În sens tehnic sau arhaic, termenul poate fi utilizat sporadic ca sinonim pentru un element care atenuează ori absoarbe un impact mecanic sau acustic.
• analgezic — Medicament, substanță sau compus chimic utilizat structural pentru a calma, atenua sau suprima complet senzația de durere, fără a provoca pierderea cunoștinței sau a sensibilității generale (spre deosebire de anestezice). Clasificate clinic în analgezice non-opioide (cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul) și analgezice opioide sau narcotice (cum ar fi morfina), aceste preparate acționează fie prin inhibarea sintezei mediatorilor inflamatori la periferie, fie prin legarea de receptorii specifici din sistemul nervos central.
• analgezie — Absență totală, pierdere completă sau diminuare patologică ori terapeutică a sensibilității la durere, fără pierderea cunoștinței sau a celorlalte modalități senzoriale (cum ar fi sensibilitatea tactilă sau termică). În sens clinic structural, poate surveni ca un simptom în afecțiuni neurologice severe (precum siringomielia sau leziuni ale căilor spinotalamice) sau poate fi indusă deliberat prin administrarea de analgezice, tehnici de anestezie locală sau proceduri de neurostimulare pentru confortul pacientului.
• Anghina — Formă grafică variantă sau parțial învechită pentru angină, reprezentând o afecțiune inflamatorie acută a faringelui și a amigdalelor, de natură infecțioasă (bacteriană sau virală), manifestată prin dureri intense la deglutiție, febră, cefalee și tumefierea ganglionilor limfatici cervicali. În sens extins și istoric, termenul poate face referire și la formele de constricție toracică dureroasă, precum anghina pectorală, având o prezență structurală extinsă în literatura medicală românească din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea.
• angialgie — Termen medical de specialitate care desemnează o senzație dureroasă localizată la nivelul vaselor de sânge, provocată de spasme vasculare, inflamații ale pereților arteriali ori venoși (precum în vasculite) sau de tulburări ale inervației vegetative vasculare. Acest concept structural patologic descrie durerea de tip vascular ce însoțește diverse afecțiuni circulatorii periferice sau sistemice, având o importanță deosebită în diagnosticul diferențial al sindroamelor algice.
• angină — Afecțiune inflamatorie acută a faringelui și a amigdalelor, de natură infecțioasă (bacteriană sau virală), manifestată prin dureri intense la deglutiție, febră, cefalee și tumefierea ganglionilor limfatici cervicali. În sens extins, termenul descrie și alte sindroame clinice patologice caracterizate prin senzație severă de sufocare, strânsoare sau durere constrictivă localizată, cum este cazul anginei pectorale provocate de o ischemie miocardică tranzitorie.
• anginos — Care se referă la angină, care aparține anginei sau care prezintă caracteristicile clinice ale unei inflamații acute a gâtului ori ale unui sindrom dureros constrictiv de tip pectoral. În terminologia clinică, acest descriptor structural este utilizat pentru a defini durerea ischemică toracică sau manifestările febrile și obstructive care însoțesc procesele infecțioase de la nivelul faringelui și amigdalelor.
• anodin — Care nu prezintă nicio importanță, lipsit de semnificație, neînsemnat, banal sau inofensiv; care nu produce efecte negative ori dureroase. În terminologia medicală istorică sau farmaceutică, descrie o substanță sau un remediu medicamentos capabil să calmeze, să aline ori să potolească durerile fizice, acționând ca un analgezic sau sedativ ușor.
• antalgic — Care are proprietatea de a calma, de a diminua sau de a suprima senzația de durere; analgezic. Ca substantiv, desemnează orice substanță medicamentoasă sau preparat farmaceutic administrat cu scopul de a bloca transmiterea semnalelor dureroase către sistemul nervos central, fără a induce pierderea conștinței.
• antialgic — Medicament sau substanță chimică utilizată pentru a calma, atenua sau suprima senzația de durere; analgezic. În practica medicală generală, acești compuși acționează fie la nivel periferic, prin inhibarea sintezei de prostaglandine (cum fac antiinflamatoarele nesteroidiene), fie la nivelul sistemului nervos central, prin interacțiunea cu receptorii opioizi, fiind fundamentali în managementul durerii acute și cronice.
• antiflogistic — Care reduce, combate sau previne inflamația și manifestările asociate acesteia, precum edemul, roșeața sau durerea locală; antiinflamator. În farmacologia clasică, termenul descrie o substanță sau un tratament medicamentos (steroidian ori nesteroidian) destinat blocării cascadelor biochimice proinflamatorii în țesuturile afectate de traumatisme ori infecții.
• antiinflamator — Care reduce, combate sau ameliorează inflamația și simptomele asociate acesteia, precum durerea, edemul și febra; medicament utilizat pe scară largă în tratamentul afecțiunilor acute ori cronice. În sens farmacologic, acționează structural prin inhibarea sintezei mediatorilor proinflamatori, fiind clasificat în medicamente nesteroidiene (AINS) și steroidiene (corticosteroizi).
• antimigrenos — Care previne, combate, calmează sau ameliorează crizele de migrenă și simptomele neurologice ori vasculare asociate acestora; medicament (cum sunt triptanii, ergotații sau unele analgezice specifice) utilizat în terapia cefaleei severe. În sens clinic, acționează structural prin inducerea vasoconstricției vaselor cerebrale dilatate și prin blocarea eliberării de neuropeptide proinflamatorii la nivelul sistemului trigeminal.
• antinevralgic — Proprietate a unei substanțe sau a unui medicament de a combate, atenua sau suprima durerile violente localizate pe traiectul unui nerv; în sens substantival, reprezintă un preparat farmaceutic analgezic și antipiretic complex, utilizat pe scară largă pentru ameliorarea rapidă a cefaleei, a nevralgiilor dentare sau intercostale și a stărilor febrile uşoare.