#durere

• abarticular — Termen medical folosit pentru a descrie structuri, procese inflamatorii sau simptome localizate în exteriorul unei articulații, dar în imediata ei vecinătate (tendoane, ligamente, burse seroase). Reumatismul abarticular (cum sunt tendinitele sau bursitele) se manifestă prin dureri periarticulare, fără a afecta cartilajul sau membrana sinovială internă a articulației propriu-zise.
• abdominalgie — Termen clinic utilizat pentru a descrie orice formă de durere localizată la nivelul abdomenului. În semiologia psihiatrică și medicina psihosomatică, abdominalgia reprezintă una dintre cele mai frecvente acuze somatice, fiind adesea expresia clinică a unei tulburări de conversie, a anxietății generalizate sau a unui episod depresiv mascat, caz în care investigațiile organice nu relevă nicio leziune structurală.
• acromelalgie — Sindrom clinic rar caracterizat prin episoade paroxistice de durere intensă cu caracter de arsură, roșeață pronunțată (eritem) și temperatură locală crescută la nivelul extremităților (mâini și picioare). Simptomele sunt declanșate de obicei de expunerea la căldură sau de efort fizic și sunt provocate de o tulburare vasomotorie a microcirculației periferice.
• acromionită — Proces patologic inflamator, acut sau cronic, localizat la nivelul acromionului ori al structurilor periarticulare imediat învecinate (cum ar fi bursa subacromială și tendoanele coafei rotatoare). Această afecțiune structurală este declanșată cel mai frecvent de microtraumatise repetate, suprasolicitare mecanică profesională ori sportivă sau fenomene degenerative locale, manifestându-se clinic prin dureri intense la ridicarea brațului, impotență funcțională parțială a umărului, edem localizat și sensibilitate acută la palpare.
• acrostealgie — Sindrom clinic patologic caracterizat prin senzații severe de durere localizate strict la nivelul extremităților osoase distale ale corpului, în special la nivelul falangelor degetelor de la mâini și picioare. Această manifestare osteoarticulară structurală este determinată de procese inflamatorii periostale, tulburări ischemice microvasculare periferice ori fenomene neuro-trofice locale avansate, agravându-se adesea la expunerea la temperaturi scăzute sau în timpul mișcărilor fine.
• acrotrofodinie — Sindrom clinic patologic rar caracterizat prin asocierea crizelor de durere intensă (odinia) cu tulburări trofice severe și modificări vasomotorii funcționale localizate strict la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini, picioare și degete). Acest fenomen neuromuscular complex este provocat de alterări structurale ale inervației vegetative simpatice periferice, ducând în stadiile avansate la ulcerații trofice dureroase, subțierea pielii și modificări distructive ale unghiilor.
• adenalgic — Care se referă la adenalgie; caracterizat prin durere localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic. Acest termen structural descrie manifestarea clinică dureroasă ce însoțește de obicei procesele inflamatorii, infecțioase sau tumorale ale sistemului glandular ori limfatic.
• adenalgie — Durere localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută independent sau ca simptom secundar în cadrul unor procese inflamatorii, infecțioase ori tumorale. Acest fenomen clinic se manifestă prin sensibilitate accentuată la palpare și disconfort structural persistent, necesitând investigații clinice pentru determinarea etiologiei exacte a afectării ganglionare.
• adenodinie — Senzație dureroasă localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca urmare a unui proces inflamator acut, a unei congestii vasculare sau a unei distensii structurale a capsulei organului. Acest simptom clinic este echivalent cu adenalgia și este întâlnit frecvent în cadrul limfadenitelor infecțioase, asigurat de sensibilitatea receptorilor nervoși regionali la palpare.
• aerodentalgie — Durere dentară acută și bruscă declanșată de variațiile bruște ale presiunii barometrice din mediul înconjurător; se manifestă de obicei la piloți, scafandri sau pasageri în timpul zborului la mare altitudine ori în timpul scufundărilor. Acest fenomen fiziopatologic apare din cauza expansiunii volumului de aer blocat accidental sub plombe defectuoase, în carii netratate sau în canalele radiculare.
• aerodontalgie — Tulburare fiziopatologică manifestată prin durere dentară acută, violentă și bruscă, declanșată direct de variațiile presiunii barometrice în timpul zborului la mare altitudine; apare din cauza expansiunii aerului sau a gazelor blocate sub plombe incorect adaptate ori în carii profunde netratate.
• aflicțiune — Stare de profundă durere morală, tristețe apăsătoare, mâhnire sau suferință sufletească provocată de o mare nenorocire. În sens psihologic modern, termenul descrie o trăire emoțională intensă de doliu sau deznădejde, manifestată prin prăbușire interioară în fața unei pierderi majore ori a unui eșec existențial.
• ah — Interjecție universală folosită în vorbirea curentă pentru a exprima o gamă largă și variată de stări emoționale și reacții spontane, cum ar fi durerea, regretul, admirația, surpriza, dezamăgirea, suspirul sau ușurarea. În funcție de intonație și context, aceasta poate accentua intensitatea sentimentului exprimat în propoziție.
• algezi — Element prim de compunere savantă (prefixoid) utilizat în terminologia medicală modernă pentru a construi cuvinte derivate legate de senzația de durere sau de sensibilitatea dureroasă. Provenind din rădăcina grecească abstractă, acest radical servește ca instrument structural în formarea conceptelor clinice sau de laborator (precum algeziometrie sau algeziometru) destinate evaluării reacțiilor neurologice.
• algomanie — Tendință patologică, impulsie, obsesie sau dorință impulsivă și morbidă de a experimenta durere fizică ori de a căuta în mod activ situații generatoare de suferință corporală pentru obținerea unei descărcări psihice sau emoționale. În psihologia clinică și psihopatologie, termenul descrie o formă extremă de comportament aberant din sfera masochismului sau a auto-vătămării neurotice, reprezentând o obsesie distructivă fixată pe stimulii nociceptivi.
• algonevroză — Afecțiune neurovegetativă și reumatologică complexă caracterizată prin manifestarea cronică și severă a durerii, edem local, rigiditate articulară progresivă și tulburări trofice ori vasomotorii severe ale extremităților membrelor; algodistrofie. Boala este declanșată frecvent de traume, fracturi sau imobilizări ghipsate, reprezentând un răspuns neurologic disfuncțional al sistemului nervos simpatic la nivelul țesuturilor periferice.
• algopareunie — Afecțiune sau simptom clinic caracterizat prin prezența unei dureri genitale persistente, acute sau recurente care apare în timpul, imediat după sau înaintea raportului sexual; dispareunie. Întâlnită atât din cauze de natură organică (patologii inflamatorii pelviene, endometrioză, infecții locale sau vaginism), cât și din factori de ordin psihologic sau emoțional, manifestarea creează un disconfort sever și necesită o abordare medicală multidisciplinară.
• algoreceptor — Terminație nervoasă liberă, specializată și ramificată, responsabilă de recepționarea și transformarea stimulilor nocivi (mecanici, termici extrem de calzi/reci sau chimici lezionali) în impulsuri electrice dureroase transmise către creier; nociceptor. Acești receptori periferici ai durerii sunt distribuiți pe scară largă în piele, mușchi, articulații și viscere, având un rol biologic esențial de avertizare și protecție a organismului împotriva agresiunilor tisulare.
• algospasm — Spasm muscular dureros; contracție involuntară, bruscă, violentă și persistentă a unui mușchi sau a unui grup de mușchi, însoțită de o senzație intensă de durere acută. În practica clinică, termenul descrie episoade nociceptive severe asociate frecvent cu crampele musculare paroxistice, afecțiunile coloanei vertebrale (cum ar fi lumbago acut) sau colicile viscerale, reprezentând o interacțiune disfuncțională între semnalele de durere și reflexele motorii.
• algotimie — Stare sau dispoziție afectivă caracterizată prin asocierea intimă dintre durerea fizică sau morală și trăirile emoționale profunde ale individului; afectivitate marcată de suferință. În psihopatologie, termenul descrie rezonanța timică deosebită pe care durerea o are în structura personalității unor pacienți, influențând direct dispoziția generală (timia) și generând stări anxios-depresive.