#etologie

• acantodactil — Șopârlă de talie mică sau medie aparținând genului Acanthodactylus, familia Lacertidae, nativă din zonele aride, deșertice și semideșertice ale Africii de Nord, Europei de Sud și Orientului Mijlociu. Din punct de vedere anatomic, se individualizează prin prezența unor franjuri sau proeminențe solzoase laterale, ascuțite ca niște ghimpi, de-a lungul degetelor de la membrele posterioare, adaptare ecologică remarcabilă ce mărește suprafața de sprijin și previne scufundarea în nisipul fin în timpul deplasării rapide.
• adulma — A simți mirosul sau prezența unui animal ori a unui obiect de la distanță; a mirosi, a lua urma sau a simți din ochi (specific animalelor de pradă sau câinilor de vânătoare). În sens figurat, verbul semnifică a bănui, a intui, a mirosi ori a anticipa o intenție ascunsă, o primejdie iminentă sau o oportunitate secretă, ghidându-se după indicii subtile sau după un instinct dezvoltat.
• adulmare — Acțiunea de a adulma și rezultatul ei; procesul biologic prin care un animal de pradă sau un câine de utilitate percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unei ținte de la distanță. Reprezintă substantivul de acțiune verbală echivalent cu forma paralele 'adulmecare'. În sens figurat, termenul descrie actul intuitiv de a investiga cu subtilitate, de a bănui, de a mirosi sau de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine.
• adulmeca — A simți, a descoperi sau a se strădui să perceapă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a urmelor sau a hranei (specific animalelor de pradă, copoilor sau canidelor). În sens figurat, aplicat la oameni, verbul semnifică a căuta să afle, a umbla după ceva, a urmări, a da de urmă, a observa sau a supraveghea subtil; de asemenea, folosit reflexiv ('a se adulmeca'), descrie acțiunea a două ființe de a se cerceta sau măsura reciproc cu neîncredere.
• adulmecare — Acțiunea de a adulmeca și rezultatul ei; procesul biologic și senzorial prin care un animal (în special prădătorii sau câinii utilitari) percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unui obiect, a unei prăzi sau a unei persoane. În sens figurat, reprezintă actul intuitiv de a investiga subtil, de a bănui, de a scruta ori de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine și după un fler deosebit.
• agamidă — Șopârlă din familia agamidelor, răspândită în regiunile calde ale Africii, Asiei și Australiei, caracterizată prin dinți acrodonți sudați de marginea oaselor maxilare, corp robust și o mare capacitate de adaptare la medii aride. Multe specii au abilitatea de a-și schimba culoarea pielii în funcție de temperatură ori starea emoțională, iar din punct de vedere structural, spre deosebire de alte șopârle, nu își pot autototomiza (rupe) coada în caz de pericol.
• agonistic — Care aparține competiției, luptei sau conflictului ritualizat; în etologie și psihologie comportamentală, termenul descrie un ansamblu de interacțiuni sociale (cum ar fi agresiunea, amenințarea, supunerea sau retragerea) manifestate între membri aceleiași specii pentru teritoriu sau dominanță, fără a duce neapărat la distrugere fizică.
• agonistică — Forma de feminin pentru termenul agonistic; desemnează o conduită, o atitudine sau o manifestare conflictuală ori, istoric ca substantiv, arta întrecerilor publice, a luptelor atletice și a jocurilor competiționale desfășurate în arena elenă antică.
• agresivitate — Trăsătură de caracter, stare psihică sau tendință distructivă nativă ori dobândită, manifestată prin înclinația de a ataca, de a folosi violența sau de a impune dominația asupra celor din jur. În etologie, reprezintă un mecanism biologic instinctiv de supraviețuire folosit de animale pentru apărarea teritoriului, obținerea hranei sau stabilirea ierarhiei în grup.
• amfibiologie — Ramură specializată a zoologiei care se ocupă cu studiul pluridisciplinar, sistematic și structural al amfibienilor (clasa Amphibia), abordând aspecte legate de anatomia, fiziologia, evoluția, ecologia și distribuția geografică a acestor vertebrate cu viață dublă. În terminologia modernă academică, acest domeniu este adesea integrat sau echivalat cu herpetologia (care reunește studiul amfibienilor și al reptilelor).
• anaconda — Denumire generică atribuită unor șerpi constrictori uriași, semiacvatici, din familia Boidae, originari din regiunile tropicale ale Americii de Sud. Reprezentantul principal, anaconda verde (Eunectes murinus), este recunoscut structural ca fiind cel mai greu și unul dintre cei mai lungi șerpi din lume, vânând prin pândă în bazinele hidrografice ale Amazonului și Orinoco, unde își imobilizează prada prin sufocare.
• antropofob — Care manifestă o frică patologică, aversiune intensă sau o tendință instinctivă de evitare a oamenilor și a societății umane. În etologie, termenul descrie animalele sălbatice extrem de timide, care fug de prezența omului și evită complet habitatele antropizate, iar în psihologie definește o persoană care suferă de o fobie socială severă.
• antropofobă — Forma feminină pentru 'antropofob'; descrie o femeie, un individ, o comunitate sau o specie animală feminină care manifestă o frică patologică, o aversiune intensă ori o tendință instinctivă de evitare a oamenilor și a aglomerațiilor urbane. Ca adjectiv, se aplică structurilor comportamentale sau speciilor caracterizate prin antropofobie.
• anură — Denumire generică pentru orice amfibian care aparține ordinului Anura, caracterizat prin absența cozii în stadiul adult, corp scurt, picioare posterioare lungi și adaptate excelent pentru sărit sau înot (exemple clasice fiind broaștele și buraticii).
• aposematism — Mecanism adaptativ și strategie de apărare prin care anumite organisme (insecte, amfibieni, reptile) semnalizează potențialilor prădători că sunt toxice, necomestibile sau periculoase, folosind semne vizuale stridente, cum ar fi culorile de avertizare intense (roșu, galben, negru), modele geometrice contrastante, mirosuri respingătoare sau semnale sonore. Acest fenomen minimizează riscul de atac, prădătorii învățând rapid să asocieze aceste tipare vizuale cu o experiență senzorială sau digestivă negativă.
• aspid — Denumire științifică populară sau adaptare lexicală ce desemnează un șarpe veninos de talie medie din familia Elapidae sau Viperidae (cum ar fi Vipera aspis); în sens herpetologic extins, termenul face referire la speciile de șerpi proteroglifi (cu colți ficsi anteriori) răspândiți în regiunile tropicale și subtropicale, caracterizați structural printr-un aparat neurotoxic extrem de periculos pentru om.
• autoperie — 1. (Ca verb reflexiv) A se curăța, a se peria pe sine însuși; acțiune rară întâlnită în etologie pentru a descrie comportamentul autonom de toaletare mecanică al unor animale sau în tehnică pentru sisteme dotate cu mecanisme automate de îndepărtare a impurităților. 2. (Ca substantiv feminin) Dispozitiv sau componentă mecanică structurală concepută să execute o curățare automată și continuă a unei suprafețe (cum ar fi o bandă rulantă, un tambur sau un ecran industrial) fără a necesita oprirea utilajului ori intervenția manuală a unui operator.