#evalua

• ab intestat — Expresie de origine latină utilizată în medicina legală și expertizele psihiatrice care înseamnă 'fără testament'. Se referă la succesiunea sau moștenirea lăsată de o persoană care a decedat fără a lăsa un testament valid. În context clinic, comisiile medico-legale analizează des dosarele de succesiune ab intestat pentru a evalua dacă pacientul suferea de demență sau alte afecțiuni neuropsihice care l-au împiedicat să își exprime dorințele testamentare înainte de deces.
• adoptatoare — Femeie sau persoană juridică cu profil feminin care înfiază ori intenționează să înfieze un copil, preluând de jure obligațiile și drepturile de mamă. În disciplinele economice și sociologia inovației, termenul descrie o organizație sau o consumatoare remarcată prin deschiderea de a asimila tehnologii avansate ori modele strategice noi.
• amanetar — Persoană fizică autorizată care deține, administrează sau lucrează ca operator într-o casă de amanet, având ca atribuții evaluarea bunurilor mobile, stabilirea valorii de gaj, calcularea dobânzilor și întocmirea contractelor oficiale de împrumut. În sens istoric, termenul făcea referire la persoana care împrumuta bani cu dobândă în schimbul unor zăloage sau garanții materiale.
• amanetare — Acțiunea de a amaneta un bun mobil și rezultatul ei; procesul juridic și financiar prin care un obiect este lăsat drept gaj în schimbul unui credit pe termen scurt. Reprezintă totalitatea operațiunilor administrative care includ expertizarea bunului, semnarea acordului de împrumut și blocarea fizică a obiectului în seiful creditorului până la achitarea datoriei.
• amanetari — Forma de plural a substantivului masculin amanetar; desemnează mai mulți operatori, evaluatori sau administratori de case de amanet priviți ca grup profesional ori ca entități distincte în cadrul pieței serviciilor financiare nebancare. În sens extins, termenul face referire la comunitatea de specialiști care activează în domeniul creditării rapide cu gaj mobiliar.
• amnioscopie — Metodă endoscopică de diagnostic clinic ce permite vizualizarea directă a polului inferior al sacului ovular, a membranelor și a aspectului lichidului amniotic prin colul uterin, utilizând un tub conic dotat cu sursă de lumină. Această investigație este utilizată spre sfârșitul sarcinii pentru a detecta suferința fetală acută prin observarea modificărilor de culoare ale lichidului (cum ar fi prezența meconiului).
• analizat — Care a fost supus unui proces de analiză, examinare sau descompunere structurală; obiect, text, fenomen ori set de date studiat în amănunt pentru a-i determina proprietățile sau elementele componente. În sens clinic sau tehnic, descrie o probă biologică sau un material asupra căruia s-au efectuat determinări calitative ori cantitative de laborator.
• anesteziabil — Care poate fi supus procesului de anestezie; care prezintă proprietăți fiziologice sau structurale ce permit insensibilizarea sigură și controlată prin intermediul agenților farmacologici. Acest termen de precizie clinică evaluează compatibilitatea unui pacient, a unui țesut sau a unei specii animale cu protocoalele standard de control al durerii perioperatorii.
• anuscopie — Procedură medicală de diagnosticare minim invazivă, constând în examinarea directă a mucoasei canalului anal și a rectului inferior cu ajutorul unui anuscop, efectuată pentru depistarea bolilor proctologice.
• aprecație — Variantă grafică etimologică sau livrescă rar întâlnită pentru substantivul 'apreciere'; acțiunea de a evalua, a prețui sau a stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei situații sau a unei probe juridice. Acest proces structural administrativ implică o analiză critică realizată de un expert sau de o autoritate pentru a emite o concluzie oficială.
• aprecia — A determina valoarea, importanța, prețul sau calitatea unui obiect, a unei acțiuni ori a unei stări printr-o analiză critică sau estimare; a recunoaște meritele, calitățile sau valoarea morală ori profesională a cuiva. În sens economic, reflectă creșterea valorică a unei valute sau a unui activ pe piețele financiare, iar în plan reflexiv exprimă modul în care o persoană își evaluează propria stimă de sine sau competență.
• apreciare — Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; prețuire, stimă, considerație sau respect manifestat față de meritele, calitățile ori valoarea unei persoane sau ale unui obiect. În context economic și financiar, reprezintă procesul de creștere a valorii de piață a unui activ sau a unei monede naționale în raport cu alte devize internaționale, sub influența directă a forțelor cererii și ofertei.
• apreciație — Variantă grafică etimologică, livrescă sau arhaică pentru substantivul 'apreciere'; procesul sau acțiunea de a evalua, prețui, estima ori stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei probe juridice sau a unui activ financiar. Acest concept structural este utilizat cu precădere în vechiul jargon administrativ sau în traduceri literare riguroase.
• apreciațiune — Variantă învechită, livrescă sau juridic-arhaică a substantivului 'apreciere', utilizată în textele administrative, legislative și literare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Reprezintă actul oficial sau mental de evaluare, prețuire ori cântărire a valorii, calității sau importanței unui obiect, a unei fapte sau a unei mărturii în cadrul unui proces.
• apreciatoare — Persoană de gen feminin care evaluează, prețuiește sau stabilește valoarea ori calitatea unui bun, a unei opere de artă sau a unei conduite; femeie capabilă să recunoască și să valideze meritele cuiva. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin plural a termenului 'apreciator', definind entități, comisii sau acțiuni cu rol structural de evaluare și calificare.
• apreciator — Persoană care evaluează, prețuiește, stimează sau recunoaște valoarea, meritele ori calitățile unui obiect, ale unei persoane sau ale unei opere de artă; cunoscător avizat sau fin critic într-un anumit domeniu. Ca adjectiv, descrie o atitudine, un comportament sau un element discursiv care conține ori exprimă o evaluare sau o calificare pozitivă.
• apreciere — Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; stimă, considerație, prețuire sau respect manifestat față de meritele ori calitățile unei persoane; opinie sau judecată critică formulată asupra valorii unui lucru. În economie, definește creșterea valorii de piață a unei monede în cadrul unui regim de schimb flexibil, iar în psihologie reprezintă un factor esențial în validarea stimei de sine.
• aprețiație — Variantă grafică istorică, livrescă sau arhaică pentru substantivul 'apreciere' (sau 'apreciație'); procesul sau acțiunea oficială de a evalua, estima ori stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei probe juridice sau a unui activ financiar. Acest concept structural este utilizat cu precădere în jargonul administrativ românesc de secol nouăsprezece, reflectând modelul etimologic latin dinaintea simplificării ortografice moderne.
• aprețiațiune — Variantă învechită, livrescă sau juridic-arhaică a substantivului 'apreciere' (sau 'apreciațiune'), utilizată în textele administrative, legislative și literare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Reprezintă actul oficial sau mental de evaluare, prețuire ori cântărire a valorii, calității sau importanței unui obiect, a unei fapte sau a unei mărturii în cadrul unui proces.
• aprețiator — Variantă grafică istorică, livrescă sau arhaică pentru cuvântul 'apreciator'; persoană care evaluează, prețuiește, stimează sau stabilește valoarea materială ori morală a unui obiect, a unei fapte sau a unei opere. În secolul al XIX-lea, definea expertul evaluator desemnat de instanță sau cunoscătorul avizat într-un domeniu cultural.