#fat

• avocado — Fructul arborelui exotic Persea americana, originar din America Centrală, de formă sferică, piriformă sau ovală, având o coajă verde-închis (texturată sau netedă) și un sâmbure central voluminos. Pulpa sa, de o consistență onctuoasă și untoasă, este deosebit de bogată în acizi grași mononesaturați benefici, vitamine și minerale, fiind un ingredient fundamental în arta culinară internațională, în special pentru prepararea sosului guacamole.
• avorton — Făt expulzat sau extras din uter în mod prematur, înainte de termenul viabilității, incapabil de supraviețuire autonomă; (botanică) organ vegetal atrofiat, oprit timpuriu din evoluția sa normală; (familiar / peiorativ) persoană cu o constituție fizică debilă, nedezvoltată, lipsită de vigoare sau caracterizată printr-o slăbiciune morală ori intelectuală.
• Avraam — Nume propriu masculin de origine ebraică (Avraham), tradus etimologic prin 'tată al multor neamuri' sau 'părinte al mulțimilor'. În context istoric și religios, reprezintă patriarhul biblic considerat întemeietorul spiritual și fizic al poporului evreu și figura centrală a celor trei mari religii monoteiste (iudaism, creștinism și islam), fiind recunoscut universal ca un simbol suprem al credinței absolute, al ospitalității și al ascultării față de divinitate.
• avram — Termen utilizat în mod arhaic sau regional în anumite graiuri populare românești ca substantiv comun pentru a desemna un bărbat înțelept, un gospodar destoinic sau un cap de familie respectat; (prin generalizare din onomastică) folosit uneori în expresii populare pentru a indica o persoană care poartă discuții lungi, pline de pilde și sfaturi bătrânești.
• avramă — Termen regional, popular sau atestat în graiuri izolate ca variantă feminină a substantivului comun 'avram'; folosit simbolic sau glumeț pentru a descrie o femeie înțeleaptă, o gospodină chibzuită care coordonează cu mândrie treburile casei ori o persoană de sex feminin care oferă sfaturi lungi și pilde bătrânești în discuțiile zilnice ale comunității rurale.
• avva — Titlu onorific spiritual, respectuos și plin de afecțiune acordat călugărilor bătrâni, pustnicilor sau asceților cu o viață duhovnicească îmbunătățită din primele secole ale creștinismului, în special celor din pustia Egiptului. Provenind din termenul arameic 'abba' (tată), cuvântul desemnează un părinte duhovnicesc, un mentor și un ghid spiritual ale cărui învățături și pilde au fost consemnate în Pateric.
• axeroftol — Denumire științifică alternativă a vitaminei A1 (retinol), un compus liposolubil esențial pentru menținerea integrității structurale a țesuturilor epiteliale, optimizarea procesului vizibil în condiții de luminozitate scăzută și stimularea sistemului imunitar. Acest compus organic acționează ca un scut protector celular, prevenind xeroftalmia (uscarea corneei) și favorizând o regenerare profundă și delicată a pielii și mucoaselor.
• Axinte Uricariul — Personalitate istorică marcantă din Moldova primei jumătăți a secolului al XVIII-lea, logofăt, copist de hrisoave și cronicar de seamă. Acesta a rămas profund cunoscut în cultura română pentru activitatea sa laborioasă de strângere, transcriere și completare a documentelor administrative vechi (urice), continuând totodată scrierile istorice ale lui Nicolae Costin și oferind detalii unice și rafinate despre domniile epocii brâncovenești și fanariote.
• axoidă — Suprafață riglată remarcabilă, generată în timpul mișcării tridimensionale a unui corp rigid prin succesiunea pozițiilor succesive ocupate de axa instantanee de rotație și translație. În mecanica teoretică și cinematică, orice mișcare structurală complexă a unui solid poate fi descrisă riguros prin rostogolirea fără alunecare a unei axoide mobile atașate corpului peste o axoidă fixă integrată în spațiul de referință, oferind un model geometric de o precizie deosebită pentru analiza angrenajelor.
• axunge — Variantă lingvistică arhaică sau formă grafică simplificată pentru substantivul 'axungie', definind grăsimea topită de porc (untura), utilizată istoric în tehnica farmaceutică ca bază structurală grasă ideală pentru prepararea unguentelor, cremelor și magmelor medicinale. Datorită texturii sale delicate și capacității optime de a absorbi substanțele active, acest compus organic facilita aplicarea topică și pătrunderea profundă a remediilor în epidermă.
• axungie — Denumire științifică arhaică și neologică de origine latină pentru untura purificată de porc (Axungia porci), considerată excipientul gras de elecție în galenica tradițională. Acest ingredient structural servea ca mediu de suspensie ideal pentru încorporarea substanțelor vegetale, minerale sau volatile, dând naștere unor balsamuri și creme delicate ce asigurau o hidratare profundă și o barieră protectoare stabilă pe suprafața pielii afectate.
• azna — Termen regional vechi utilizat adverbial pentru a descrie o acțiune făcută în mod deschis, clar, direct sau fără înconjur; în unele graiuri, indică o stare de uimire sau o manifestare bruscă, pe neașteptate.
• babac — Termen argotic și familiar utilizat în limbajul colocvial, în special de către tineri, pentru a-și desemna tatăl sau părinții (folosit adesea la plural, 'babacii'). Cuvântul poartă o conotație ușor ironică, dar afectuoasă. În anumite contexte regionale sau arhaice secundare, termenul a făcut referire la un bătrân respectat, un cap de familie sau o persoană în vârstă, având rădăcini etimologice legate de termeni orientali sau slavi ce semnifică figuri parentale ori bătrâni.
• babaic — Termen arhaic și regional de origine orientală utilizat pentru a desemna un tată, un bunic sau un bătrân respectat, cap de familie ori lider spiritual într-o comunitate. Ca adjectiv, descrie calități asociate cu această figură parentală sau patriarhală, sugerând înțelepciune, autoritate tradițională ori o atitudine ocrotitoare, fiind întâlnit în documente vechi din zonele cu influență otomană directă sau în graiurile conservatoare din sudul și estul țării.
• babaș — Termen istoric și regional de factură orientală utilizat în trecut pentru a desemna un tată respectat, un unchi în vârstă sau un tutore legal; prin extensie, făcea referire la un bărbat bătrân, sfătos sau administrator al unei mici proprietăți familiale. Ca adjectiv, descrie calități patriarhale, un comportament ocrotitor, dar sever, fiind întâlnit cu precădere în hrisoavele judecătorești sau testamentele arhaice din regiunile aflate sub influența juridică ori culturală a Imperiului Otoman.
• babu — Termen onorific utilizat în limbile din India (în special în hindi și bengali) pentru a exprima respectul față de un bărbat, echivalent cu 'domnule' sau 'tată'. În perioada stăpânirii coloniale britanice, cuvântul a dobândit și o nuanță peiorativă sau birocratică, desemnând un funcționar public sau un impiegat băștinaș instruit, adesea criticat pentru comportamentul său excesiv de formal sau servil față de autorități.
• băetană — Fată mare, bine dezvoltată, aflată la vârsta adolescenței sau a primei tinereți; codană voinică sau fetică înaltă. Termenul este o formă feminină rară, utilizată colocvial în anumite zone pentru a scoate în evidență statura robustă ori comportamentul energic al unei tinere în plină creștere.
• băiată — Formă feminină rară sau regională derivată din substantivul „băiat”, utilizată în anumite graiuri locale pentru a desemna o fetiță, o tânără necăsătorită sau o fiică. În studiile dialectologice, termenul reflectă o curiozitate morfologică de simetrie lexicală populară, păstrată izolat în comunități rurale compacte.
• băietană — Termen regional sau arhaic folosit rar ca corespondent feminin pentru 'băietan', desemnând o fată mare, voinică, bine dezvoltată fizic, aflată la vârsta adolescenței sau a primei tinereți. În anumite contexte etno-lingvistice, cuvântul capătă o nuanță afectuoasă sau descrie o fată cu un comportament băiețos, energic și hotărât, implicată activ în muncile gospodăriei tradiționale.
• balafră — Cicatrice adâncă, lungă și vizibilă, localizată de obicei pe față, lăsată de o tăietură de sabie, cuțit ori de o plagă traumatizată sever în urma unui conflict. La nivel figurat și structural, termenul descrie o urmă profundă de degradare morală, o rană sufletească deschisă sau o mutilare estetică adusă unui peisaj natural ori urban prin intervenții grosolane.