#ideal

• adiabatic — Care se produce sau se desfășoară fără schimb de căldură cu mediul exterior; proces sau transformare termodinamică structurală în care sistemul fizic izolat nu primește și nu cedează energie termică, variația energiei interne realizându-se exclusiv prin intermediul lucrului mecanic efectuat de sistem sau asupra lui.
• adonian — Privitor la Adonis, zeul grecesc al frumuseții și al vegetației, ori caracteristic acestuia; care amintește de farmecul, tinerețea sau frumusețea ideală a lui Adonis; adonic. Ca substantiv, poate desemna o persoană sau un adept influențat de cultul istoric ori de estetica asociată acestei figuri mitologice.
• adonis — Zeul grecesc al frumuseții masculine, al tinereții și al vegetației, asociat cu renașterea anuală a naturii; în limbajul curent, substantivul desemnează, prin metaforizare, un tânăr de o frumusețe fizică excepțională, elegant și atrăgător. În sens structural, reprezintă prototipul idealului estetic masculin promovat de sculptura și cultura clasică elenă.
• angelism — Curent, doctrină sau atitudine moral-filozofică și literară care tinde spre desprinderea completă de realitatea materială, biologică și senzorială, idealizând natura umană până la a-i atribui perfecțiunea, puritatea și atributele spirituale ale unui înger. În sens critic sau figurat, reprezintă o tendință utopică, o formă de idealism excesiv sau de purism rigid care ignoră în mod voit pulsiunile pământești, imperfecțiunile și condiția carnală a ființei umane, riscând să conducă la o ruptură totală de realitate.
• angeliza — A atribui cuiva calități de înger, a privi sau a înfățișa o persoană sau o acțiune într-o manieră idealizată, lipsită de defecte pâmântești și plină de puritate; a face să devină angelic sau să semene cu un înger. În sens reflexiv, reprezintă procesul prin care o ființă umană încearcă să se desprindă de realitatea materială ori biologică pentru a atinge o stare ideală de curățenie spirituală și perfecțiune morală.
• angelizare — Acțiunea de a angeliza și rezultatul ei; procesul abstract, moral sau artistic prin care o persoană, un caracter ori un concept este înfățișat într-o formă idealizată, pură și lipsită de imperfecțiuni, fiind ridicat la rangul de înger. În eseistica modernă și în filozofie, termenul denotă adesea o tentativă exagerată de spiritualizare care refuză să accepte natura duală (atât biologică, cât și rațională) a ființei umane.
• antimaterialist — Care se opune materialismului ca doctrină filosofică ori ca stil de viață axat pe acumularea de bunuri tangibile; adept al idealismului, spiritualismului ori al prioritizării valorilor metafizice și morale în detrimentul celor fizice. În sens structural, descrie teorii metafizice care susțin primatul spiritului, al conștiinței sau al formelor ideale asupra substanței materiale concrete.
• Apolon — Formă fonetică și variantă onomastică asimilată în limba română (corespunzătoare elenului original Apollon) pentru zeul Apollo din mitologia clasică; divinitate a luminii solare, a poeziei, a muzicii, a profeției și a vindecării. În textul literar tradițional și în folclor, numele evocă idealul suprem al frumuseții masculine armonioase și al stăpânirii de sine raționale.
• aspira — A trage aerul în plămâni, a respira; a absorbi un fluid, praf sau corpuri de dimensiuni mici prin intermediul unui curent de aer creat de un aparat (cum face aspiratorul) sau prin diferențe de presiune; în sens figurat și spiritual, înseamnă a tinde către un scop înalt, a râvni, a dori cu ardoare să obțină o funcție, un statut sau un ideal.
• aspirație — Dorință puternică, tendință lăuntrică sau ideal măreț spre care tinde o persoană ori o colectivitate (râvnire, ideal); în context tehnic, reprezintă acțiunea fizică de absorbție sau succiune a unui fluid ori gaz prin crearea unei presiuni scăzute; în medicină, indică pătrunderea accidentală a unor corpuri străine sau lichide în căile respiratorii ori extragerea controlată a fluidelor din corp.
• aspirațiune — Variantă livrescă, arhaică sau formală pentru aspirație, desemnând dorința puternică, tendința structurală ori elanul spiritual al unui individ sau al unei colectivități către un ideal, o realizare superioară sau un scop nobil; (rar, în sens fizic vechi) procesul mecanic de atragere sau sucțiune a unui curent de aer ori de fluid.