#imunologie

• Abbas — În context medical și academic, termenul face referire la Dr. Abul K. Abbas, un patolog și imunolog renumit internațional, coautor al tratatului de referință 'Robbins & Cotran Pathologic Basis of Disease' și al manualului 'Cellular and Molecular Immunology'. Numele său este sinonim cu modelele fundamentale de predare a imunologiei celulare, toleranței imune și activării limfocitelor T.
• adjuvant — Substanță sau element care se adaugă unui produs principal (medicament, vaccin, pesticid) pentru a-i spori, prelungi ori direcționa eficacitatea terapeutică sau tehnică; de asemenea, în teoria literară, personaj care ajută protagonistul să își atingă scopul. Ca adjectiv, descrie orice factor care susține ori amplifică o acțiune de bază.
• adjuvanță — Proprietatea, calitatea sau modalitatea de acțiune a unui factor terapeutic ori a unei substanțe de a ajuta, susține sau intensifica efectul unui tratament principal. În oncologia clinică, termenul descrie strategia administrării de terapii sistemice secundare (chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie) după eliminarea chirurgicală completă a tumorii primare.
• aglutina — A (se) strânge, a (se) uni sau a (se) aglomera în grupuri compacte ori în cheaguri. În imunologie și hematologie, se referă la procesul biochimic prin care celulele (cum ar fi eritrocitele sau bacteriile) se alipesc sub acțiunea anticorpilor specifici, iar în lingvistică descrie acțiunea de a atașa afixe invariabile la rădăcina unui cuvânt pentru a exprima categorii gramaticale.
• aglutinant — La sensul adjectival, care are proprietatea de a aglutina, de a lipi sau de a prinde elementele într-un tot compact; în lingvistică, descrie o limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin adăugarea unor afixe invariabile la rădăcina cuvintelor. Ca substantiv neutru, reprezintă o substanță liantă utilizată în industrie pentru unirea fizică a particulelor pulverulente.
• aglutinare — Acțiunea de a (se) aglutina și rezultatul ei; alipire, unire sau îngrămădire a unor particule suspendate. În imunologie, reprezintă reacția specifică prin care anticorpii determină gruparea în cheaguri a bacteriilor sau eritrocitelor, iar în lingvistică reprezintă sudarea morfemelor lexicale și gramaticale într-un singur cuvânt.
• aglutinație — Variantă lingvistică mai puțin frecventă a substantivului aglutinare, folosită în trecut sau în anumite lucrări academice pentru a descrie fenomenul de alipire, sudare sau conglomerare a unor elemente discrete. În lingvistică reprezintă unirea morfemelor, iar în biologie gruparea celulelor sau bacteriilor sub acțiunea anticorpilor.
• aglutinină — Anticorp specific sau substanță proteică prezentă în plasma sangvină ori în serul imun, capabilă să determine procesul de aglutinare (alipire în cheaguri) a unor celule străine, bacterii, eritrocite ori particule purtătoare de antigen. Joacă un rol fundamental în determinarea grupelor de sânge și în mecanismele de apărare imunitară ale organismului.
• aglutinogen — Substanță cu rol de antigen, de natură proteică sau glucidică, situată pe suprafața externă a membranei eritrocitare, a bacteriilor ori a altor celule biologice. Interacțiunea sa structurală cu o aglutinină specifică din plasmă declanșează reacția de aglutinare, fiind elementul biochimic de bază care definește caracterul grupelor de sânge din sistemele ABO și Rh.
• aglutinoscop — Dispozitiv sau instrument optic de laborator utilizat pentru examinarea, amplificarea vizuală și determinarea precisă a reacțiilor de aglutinare macroscopice sau microscopice fine. Acesta facilitează citirea rapidă a rezultatelor în testele de hemaglutinare, imunologie sau microbiologie, permițând observarea flocoanelor celulare abia sesizabile.
• alergen — O substanță de natură organică sau anorganică (antigen) capabilă să provoace o reacție de hipersensibilitate sau un răspuns imunitar exagerat (alergie) la organismele sensibilizate în prealabil. Printre cei mai răspândiți alergeni se numără polenul, acarienii din praf, mucegaiurile, anumite alimente (arahide, lapte, crustacee), unele medicamente ori veninul de insecte.
• alergenic — Care are proprietățile sau capacitatea structurală de a acționa ca un alergen; care provoacă ori tinde să declanșeze o reacție alergică la organismele predispuse genetic sau sensibilizate. Termenul califică alimente, produse cosmetice, materiale textile ori medii ambientale în funcție de potențialul lor de a induce hipersensibilitate.
• alergic — 1. Care aparține alergiei, privitor la alergie sau provocat de aceasta; caracterizat printr-o reacție de hipersensibilitate a sistemului imunitar la contactul cu un alergen. 2. (Substantivat) Persoană care suferă de o alergie, prezentând o sensibilitate imunologică exagerată la anumite substanțe din mediu ori alimente. 3. (Colocvial) Manifestând o aversiune, respingere puternică sau intoleranță profundă față de o situație, o persoană ori un concept.
• alergie — Stare de hipersensibilitate patologică a sistemului imunitar, dobândită prin contactul repetat cu anumite substanțe exogene (alergeni) care în mod normal sunt inofensive pentru majoritatea oamenilor. Din punct de vedere structural și molecular, reacția implică eliberarea masivă de histamină și alți mediatori inflamatori, manifestându-se clinic prin simptome respiratorii, cutanate, digestive sau vasculare.
• alergografie — Termen medical rar ce desemnează înregistrarea grafică, cartografierea sau descrierea sistematică a reacțiilor alergice și a intensității acestora înregistrate pe parcursul unui tratament sau testări imunologice; reprezentarea evoluției hipersensibilității unui pacient. În sens metodologic, se referă structural la profilele grafice rezultate în urma monitorizării dinamice a testelor cutanate sau a nivelurilor de anticorpi.
• alergolog — 1. Medic specialist (bărbat sau privit ca titlu general) autorizat în ramura alergologiei, responsabil cu diagnosticarea, tratarea și prevenirea alergiilor și a reacțiilor imunitare de hipersensibilitate. 2. Care aparține alergologiei sau se referă la specialiștii din acest domeniu medical.
• alergologic — Care aparține alergologiei, privitor la alergologie sau la studiul, diagnosticul și tratamentul afecțiunilor imunitare de hipersensibilitate (alergii). Termenul califică examene medicale, clinici, congrese, studii sau protocoale terapeutice specifice acestei specialități.
• alergologie — Ramură specializată a medicinei clinice care se ocupă cu studiul, diagnosticarea, tratarea și prevenirea alergiilor și a tuturor manifestărilor patologice provocate de reacțiile de hipersensibilitate ale sistemului imunitar. Din punct de vedere structural, alergologia este strâns legată de imunologie, dermatologie și pneumologie, utilizând protocoale de testare in vivo și in vitro pentru calibrarea terapiilor de desensibilizare.
• alexină — Termen istoric utilizat în imunologia timpurie, introdus de Hans Buchner și popularizat de Jules Bordet, pentru a desemna sistemul de complement; o substanță proteică termolabilă, prezentă în serul sangvin normal, capabilă să distrugă bacterii și alte celule străine în cooperare cu anticorpii specifici (sensibilizatori). În biochimia modernă, acțiunea sa este studiată ca parte integrantă a răspunsului imun înnăscut nespecific de liză celulară.
• alogenic — Produs, determinat sau controlat de factori externi sau străini de sistemul, comunitatea sau organismul respectiv. În ecologie, se referă la succesiuni ecologice induse de schimbări abiotice externe (ex. secetă, inundații); în geologie, este sinonim cu alogenetic; în medicină (imunologie), descrie un transplant sau țesut recoltat de la un individ din aceeași specie, dar diferit din punct de vedere genetic.