#incurca

• ambaras — Stare de încurcătură, jenă, dificultate, perplexitate sau ezitare profundă în care se află o persoană pusă în fața unei alegeri dificile sau a unei situații sociale delicate (din fr. embarras). În sens comportamental și structural, descrie un blocaj emoțional de scurtă durată sau o poziție incomodă, termenul fiind utilizat ca neologism literar asimilat în trecut în registrele cultivate ale limbii române.
• ambarasa — A pune pe cineva într-o încurcătură, într-o situație jenantă, dificilă sau neplăcută; a intimida, a fâstâci sau a pune în impas (din fr. embarrasser). Ca verb reflexiv (a se ambarasa), înseamnă a se încurca, a deveni timid, confuz sau stingherit în fața unei reacții ori a unei întrebări delicate în societate.
• ambarasare — Acțiunea de a ambarasa și rezultatul ei; punere într-o situație jenantă, dificilă sau neplăcută; intimidare sau fâstâcire socială (din fr. embarrassement / ambarasa). În sens comportamental, descrie procesul prin care un individ este adus într-o stare de blocaj emoțional tranzitoriu sau perplexitate în fața unei audiențe.
• ambarasat — Care a fost pus într-o încurcătură, într-o situație jenantă, dificilă sau stânjenitoare; intimidat, fâstâcit, stingherit ori perplex în fața unei replici sau împrejurări delicate. Descrie starea de disconfort psihic și timiditate temporară a unui individ afectat de o gafă sau de o interogare prea directă în public.
• amelățătură — Termen regional rar și arhaic utilizat în graiurile populare românești pentru a desemna o amestecătură confuză, o combinare dezordonată de obiecte mărunte, o mâncare preparată neglijent din ingrediente diverse sau, în sens figurat, o târguială neclară ori o încurcătură socială. Cuvântul reflectă modificări fonetice locale specifice vorbirii rurale din trecut, păstrând o puternică tentă peiorativă sau ironică.
• angâșlă — Formă regională rară sau arhaism derivat din sfera semantică a termenului 'angâș' sau 'angara', desemnând o stare de strâmtoare economică, o obligație sufocantă, un necaz mare sau o încurcătură gospodărească greu de rezolvat. În anumite graiuri izolate, cuvântul se folosea și pentru a descrie o unealtă improvizată, o sârmă sau o legătură strânsă făcută în grabă pentru a fixa un obiect defect.
• angeroane — Formă de plural rară, regională sau arhaică derivată din sfera semantică a termenilor de tip 'angara' ori asociată cu structuri de tip 'bătaie de cap' sau 'obligație grea'. În anumite graiuri locale izolate, termenul se folosea la plural pentru a desemna munci silnice, corvezi repetitive, dări sâcâitoare sau încurcături gospodărești mărunte dar obositoare care presau o comunitate rurală în viața de zi cu zi.
• Babel — Numele biblic al orașului Babilon, faimos pentru Turnul Babel, o construcție monumentală ridicată de oameni pentru a ajunge la cer, act de mândrie pedepsit de Dumnezeu prin încurcarea limbilor; prin extensie, termenul desemnează un loc unde domnește o confuzie totală, un amestec haotic de limbi, popoare sau opinii nerespectate, unde nimeni nu se mai înțelege cu nimeni.
• baiu — O problemă neașteptată, încurcătură, necaz, pagubă, defect tehnic minor sau boală ușoară; de asemenea, poate exprima o lipsă ori un impediment în calea realizării unui scop. Utilizat cu precădere în graiurile din Transilvania, Banat și Maramureș, cuvântul deține un caracter puternic familiar, fiind integrat în expresii laconice de resemnare sau minimalizare a unei situații dificile.