#insecte

• acantopod — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un artropod sau o structură anatomică ale cărei membre, picioare sau apendice locomotorii sunt prevăzute cu spini, ghimpi rigizi ori rânduri de țepi ascuțiți. Ca substantiv masculin, definește un membru locomotor modificat structural prin dezvoltarea unor astfel de elemente înțepătoare, adaptare întâlnită la anumite insecte prădătoare (cum sunt unele specii de călugărițe sau ortoptere) folosită pentru capturarea eficientă și imobilizarea prăzii.
• adefag — Termen care descrie sau aparține unui grup de insecte coleoptere predominant răpitoare, caracterizate prin picioare adaptate pentru alergat, aparat bucal conformator pentru sfâșierea prăzii și un regim alimentar exclusiv carnivor sau lacom. Ca substantiv, desemnează orice exemplar reprezentant al acestui subordin (Adephaga), recunoscut pentru rolul ecologic activ în controlul populațiilor de alte nevertebrate.
• aericol — Care trăiește, se dezvoltă sau își desfășoară activitatea biologică în aer ori în mediul aerian; termen rar utilizat în ecologie pentru a clasifica organismele, insectele sau microorganismele care depind structural de atmosfera liberă pentru deplasare ori reproducere, spre deosebire de cele terestre, acvatice sau cavernicole.
• afag — Termen biologic utilizat pentru a descrie un organism sau un animal care, într-un anumit stadiu al ciclului său de viață sau al evoluției biologice, nu se hrănește deloc. Fenomenul este întâlnit frecvent în rândul anumitor insecte aflate în stadiul de adult (imago) sau de nimfă, unde aparatul bucal este atrofiat, funcția lor exclusivă fiind reproducerea, energia fiind asigurată din rezervele acumulate în fazele larvare anterioare.
• afidian — Care aparține sau se referă la afidieni ori la afide (păduchii de plante); specific insectelor parazite din subordinul Aphidoidea. Ca substantiv masculin la plural (afidieni), desemnează un grup sistematic de insecte fitofage, cu aripi transparente sau aptere, caracterizate prin capacitatea de a se înmulți rapid și de a produce pagube majore culturilor agricole prin sugerea sevei celulare și transmiterea virusurilor vegetale.
• agrionidă — Insectă gasteropodă sau libelulă de dimensiuni mici și corp zvelt, aparținând familiei Coenagrionidae (sau Agrionidae, în taxonomiile vechi), caracterizată prin aripi membranoase transparente pliante vertical deasupra abdomenului în poziție de repaus și colorit adesea intens metalic. Aceste insecte sunt prădătoare, trăind structural în proximitatea habitatelor acvatice dulcicole stătătoare sau lent curgătoare.
• albină-țigănească — Denumire populară atribuită bondarului sau albinelor dulghere din genul Xylocopa, caracterizate printr-un corp masiv, robust, de culoare neagră-lucioasă sau violet-închis, cu aripi opace și un zumzet profund, care își construiesc cuiburile săpând galerii în lemnul uscat al construcțiilor rurale.
• albina-țiganului — Denumire populară dată bondarului sau unor specii de muște mari, bzoiari ori viespi solitare de pământ, caracterizate printr-un colorit mai închis, negricios ori arămiu și un zumzet puternic, care seamănă vag cu albinele dar nu produc miere.
• albinișă — Denumire populară sau regională atribuită păsării prigoare (albinărel) sau unei varietăți mici de fluture alb (albiliță); pasăre insectivoră mică recunoscută pentru vânarea albinelor în proximitatea prisăcilor.
• alete — Termen de specialitate utilizat în entomologie sau biologie pentru a desemna insectele care se află în faza adultă, aripată și matură din punct de vedere sexual, în special în cazul speciilor de furnici sau termite care își dezvoltă aripile exclusiv pentru zborul nupțial de împerechere. Este o adaptare românească a conceptului științific internațional.
• ametabolă — Insectă aparținând grupului celor lipsite de metamorfoză (Ametabola), la care forma juvenilă (nifa) seamănă structural aproape perfect cu adultul, diferențiindu-se doar prin dimensiunile corporale și stadiul de dezvoltare al aparatului reproducător. Ca adjectiv, descrie o specie, o larvă sau o dezvoltare biologică de tip direct, caracteristică insectelor inferioare apterigote, cum sunt argintiul-viu (Lepisma saccharina) sau ordinul Thysanura.
• amfitochie — Formă specială de partenogeneză deuterotocă în care din ovulele nefecundate se pot dezvolta spontan indivizi de ambele sexe (atât masculi, cât și femele). Acest mecanism reproductiv structural este întâlnit la anumite specii de insecte (cum sunt unele afide sau viespi) și reprezintă o strategie biologică de adaptare genetică pentru reglarea dinamică a populației în lipsa reproducerii amfimictice.
• amfitokie — Formă rară de partenogeneză, echivalentă cu amfitochia sau deuterotohia, prin care din ovule nefecundate se pot dezvolta indivizi aparținând ambelor sexe (atât masculi, cât și femele). Acest fenomen reprezintă o adaptare evolutivă remarcabilă întâlnită la anumite artropode, oferind echilibru demografic populațiilor izolate prin alternarea mecanismelor genetice de determinare a sexului fără aport gametic masculin.
• Amphiaraus — Personaj din mitologia greacă, rege al Argosului, profet și vindecător care a participat la expediția celor Șapte împotriva Tebei și la vânătoarea mistrețului din Calydon. În zoologie și taxonomie modernă, 'Amphiaraus' reprezintă un gen de insecte hemiptere din familia Anthocoridae, cuprinzând specii de ploșnițe prădătoare mici utilizate uneori în controlul biologic al dăunătorilor din culturile agricole.
• anemoentomofilie — Strategie reproductivă mixtă sau hibridă la plante în care polenizarea se realizează structural atât prin intermediul curenților de aer (vânt), cât și cu ajutorul insectelor polenizatoare. Această adaptare ecologică complexă asigură succesul reproductiv maxim al speciei într-un areal cu condiții meteorologice fluctuante sau în cazul unei densități variabile a populațiilor de vectori biotici.
• anizogin — Care are sau prezintă femele inegale ca mărime, formă ori structură în cadrul aceleiași specii sau colonii; caracteristic organismelor care manifestă polimorfism accentuat în rândul indivizilor de sex feminin. În entomologie, termenul descrie comunitățile de insecte sociale (cum sunt unele specii de furnici sau viespi) în care există caste distincte de femele (mătci și lucrătoare).
• anoplură — Insectă mică parazită din ordinul Anoplura, lipsită de aripi, cu aparatul bucal adaptat pentru înțepat și supt, care trăiește pe corpul mamiferelor și se hrănește exclusiv cu sângele acestora. Reprezentanții acestui grup structural sunt hematofagi stricți și au o importanță medicală și veterinară majoră, fiind vectori biologici recunoscuți pentru transmiterea unor agenți patogeni severi, cum este tifosul exantematic.
• antenă — Dispozitiv conductor metalic sau sistem de conductori utilizat pentru emisia ori recepția undelor electromagnetice prin conversia curentului electric de înaltă frecvență în energie radiantă și invers. În zoologie, reprezintă apendicele pereche, mobil și articulat, situat pe capul insectelor, crustaceelor și al altor artropode, având o funcție senzorială complexă (olfactivă, tactilă sau auditivă).
• antenifer — Proeminență sclerotizată mică, pivot sau element articular situat pe capsula cefalică a insectelor, în interiorul fosetei antenare, pe care se articulează primul segment al antenei (scapul). Ca adjectiv, descrie un segment, o structură anatomică sau o zonă a corpului unui artropod care poartă, susține ori este prevăzută cu antene.
• anterofilie — Fenomen biologic sau adaptare evolutivă prin care anumite specii de insecte polenizatoare manifestă o atracție selectivă sau o preferință exclusivă pentru anterele florilor, hrănindu-se direct cu polen înainte ca acesta să fie dispersat. În ecologia comportamentală, această interacțiune specializată definește un stadiu de coevoluție strânsă între morfologia florală și aparatul bucal al vectorului biotic.