#larg

• adâncitoriu — Care servește la adâncire sau la executarea unei adâncituri; sculă, dispozitiv ori mecanism specializat utilizat în atelierele mecanice pentru lărgirea, finisarea sau calibrarea structurală a unor găuri executate anterior în piese metalice sau din lemn. În sens adjectival sau arhaic, descrie un element care produce o penetrare profundă sau care determină o creștere a adâncimii unei suprafețe ori structuri geometrice.
• adenoidism — Stare patologică constituțională, întâlnită în special la copii, cauzată de hipertrofia cronică a vegetațiilor adenoide. Acest fenomen structural perturbă dezvoltarea normală și se manifestă printr-un tablou clinic complex: respirație orală permanentă, facies caracteristic (facies adenoidian), tulburări de somn, scăderea auzului și predispoziție crescută la infecții respiratorii.
• adenomegalie — Mărire hipertrofică a volumului unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca reacție la un proces inflamator, infecțios, imunitar sau neoplazic din organism. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin apariția unor tumefieri palpabile în regiuni precum cea cervicală, axilară sau inghinală, necesitând investigații imagistice și histopatologice pentru determinarea cauzei subiacente.
• Adiantum macrophyllum — Specie de ferigă tropicală din familia Pteridaceae, originară din regiunile neotropicale ale Americii Centrale și de Sud, precum și din insulele Caraibe. Această plantă este remarcabilă structural pentru frunzele sale penate de mari dimensiuni, cu foliole (pinnule) opuse, triunghiulare sau ovate, de o textură pieloasă, care prezintă o nuanță spectaculoasă de roz-crocus sau cupru când sunt tinere, transformându-se treptat într-un verde intens la maturitate.
• agudoi — Denumire populară regională sau augmentativă folosită pentru a desemna un agud (dud) de mari dimensiuni, cu o coroană extrem de dezvoltată și tulpina groasă, sau un exemplar sălbatic, bătrân, din genul Morus. În anumite graiuri locale, termenul indică și varietățile de dud negru care produc fructe voluminoase.
• airbus — Substantiv comun utilizat generic în aviația civilă pentru a desemna un avion de pasageri de mari dimensiuni, cu fuzelaj larg și capacitate masivă de transport, destinat zborurilor pe distanțe medii și lungi. Din punct de vedere structural, termenul a intrat în vocabularul tehnic internațional ca o metaforă lingvistică (autobuz aerian), descriind o aeronavă configurată special pentru transportul democratizat, eficient și în masă al pasagerilor între mari hub-uri urbane globale.
• allargando — Indicație de dinamică și tempo provenită din limba italiană, tradusă literal prin 'lărgind'. Este utilizată în partituri pentru a instrui interpreții sau dirijorul să încetinească treptat ritmul de execuție, crescând simultan intensitatea sunetului (volumul), oferind astfel o sonoritate mai amplă, mai maiestuoasă și mai solemnă, de regulă spre finalul unei secțiuni muzicale dramatice.
• Alseuosmia macrophylla — Denumire științifică latină pentru cea mai reprezentativă specie de arbust din genul Alseuosmia, familia Alseuosmiaceae, endemică în pădurile umede din Noua Zeelandă, cunoscută popular sub numele de toropapa. Această plantă de umbră se remarcă structural prin frunzele sale mari, lucioase și lanceolate (macrophylla) și prin florile tubulare roșiatice sau galbene, extrem de parfumate, fiind utilizată ca indicator ecologic al ecosistemelor forestiere intacte.
• amplu — Care are o mare întindere, o dezvoltare bogată sau o anvergură deosebită; cuprinzător, detaliat, vast. Despre haine sau materiale textile: croit larg, bogat în pliuri, care depășește dimensiunile stricte ale corpului; despre stilul literar sau oratoric: bogat în idei și imagini, caracterizat prin fraze mari, bine structurate și armonioase.
• Anchorage — Cel mai mare oraș din statul american Alaska, situat în partea sud-centrală a regiunii, pe malul golfului Cook. Reprezintă principalul centru economic, comercial, de transport și cultural al Alaskăi, concentrând peste 40% din populația totală a statului, fiind totodată un nod aerian și portuar de importanță strategică globală.
• Androsace maxima — O specie de plantă erbacee anuală din familia Primulaceae, răspândită în regiunile temperate din Eurasia (inclusiv în flora spontană a României). Spre deosebire de majoritatea speciilor alpine ale genului, aceasta se dezvoltă în habitate de câmpie, pajiști uscate și terenuri cultivate, fiind caracterizată structural printr-o rozetă bazală de frunze din mijlocul căreia se ridică tulpini ce poartă umbele înconjurate de un involucru de bractee verzi mari, mult mai lungi decât florile albe sau roz-pal.
• angiomegalie — Mărire anormală, permanentă și patologică a calibrului sau a volumului unui vas de sânge (arteră ori venă) sau a unui trunchi limfatic major. Acest fenomen structural de hipertrofie vasculară binedefinită poate surveni ca urmare a unor defecte congenitale de perete, staze circulatorii cronice prelungite sau modificări de presiune hemodinamică, fragilizând țesuturile și crescând riscul de insuficiență funcțională secundară.
• Arctotis grandis — Specie de plantă erbacee anuală sau perenă din familia Asteraceae, originară din Africa de Sud, cunoscută popular sub denumirea de margaretă africană mare. Planta se caracterizează structural prin tulpini erecte, ramificate, acoperite cu un perișor albicios, catifelat, și prin inflorescențe mari sub formă de capitul, ale căror flori ligulate exterioare sunt de un alb-argintiu strălucitor pe față și violet-liliachiu pe dos, înconjurând un disc central de un albastru-închis metalic.
• Argemone grandiflora — Specie de plantă erbacee anuală sau perenă din genul Argemone, familia Papaveraceae, originară din Mexic și regiunile învecinate, cunoscută popular sub numele de mac spinos cu flori mari. Planta se distinge structural prin frunzișul de o nuanță cenușiu-albăstruie (glauc), tulpini robuste mai puțin spinoase decât ale altor specii din gen și inflorescențe spectaculoase cu flori mari, ale căror petale delicate, creponate și de un alb imaculat, pot atinge diametre de până la 10-12 centimetri.
• aripos — Care are aripi mari, neobișnuite, foarte dezvoltate ori disproporționate în raport cu trupul; adjectiv utilizat pentru a scoate în evidență abundența, lățimea sau aspectul flendurat și spectaculos al aripilor unei păsări ori insecte. În sens figurat, termenul poate descrie un obiect (cum ar fi o mantie sau o ambarcațiune cu pânze) ale cărui elemente laterale flutură liber în vânt, creând iluzia vizuală a unui zbor greoi.
• artam — Variantă regională (întâlnită istoric în Muntenia) pentru 'hartam', desemnând o bucată mare tăiată dintr-un aliment (pâine, friptură) sau, în sens extins, o halcă ori o bucată considerabilă ruptă dintr-un material textil sau articol de îmbrăcăminte. Este un termen pitoresc din vocabularul familial de factură arhaică.
• atriomegalie — Mărire patologică, anormală și permanentă a volumului sau a dimensiunilor unuia ori ale ambelor atrii cardiace, cauzată de obicei de o supraîncărcare cronică de presiune sau de volum. Această modificare structurală este frecvent asociată cu stenoze ori insuficiențe valvulare (mitrală sau tricuspidiană) și predispune pacientul la apariția unor tulburări de ritm cardiac severe, precum fibrilația atrială.
• augmentare — Acțiunea de a augmenta și rezultatul ei; procesul de mărire, sporire, amplificare sau îmbunătățire structurală a unui sistem prin adăugarea de elemente sau resurse complementare. În medicină, desemnează procedurile chirurgicale de mărire de volum a unor țesuturi sau organe, iar în tehnologie se referă la îmbunătățirea seturilor de date sau a realității perceptibile prin elemente virtuale.
• augmentație — Termen neologistic utilizat în chirurgia plastică și reconstructivă pentru a desemna operația de mărire a volumului sau de remodelare a unei regiuni anatomice prin utilizarea de implanturi sau grefă de țesut adipos. În teoria muzicală clasică, reprezintă tehnica compozițională prin care temele muzicale sau duratele notelor unui subiect sunt mărite proporțional, adesea dublate, în cadrul unei fugi sau structuri polifonice.
• autopelagic — Care aparține sau este specific zonei pelagice deschise, dezvoltându-se, hrănindu-se sau adaptându-se în mod autonom în straturile superioare ale masei de apă, independent de influența directă a substratului bentic ori a zonelor costiere învecinate. În ecologia marină, descrie organismele sau procesele biologice structurale care își desfășoară întregul ciclu vital în largul oceanului, bazându-se exclusiv pe dinamica internă a ecosistemului pelagic.