#leneș

• abjecție — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abject; comportament, faptă, atitudine sau manifestare de o josnicie sau ticăloșie extremă. De asemenea, poate desemna o stare de profundă decădere morală ori o exprimare vulgară și jignitoare.
• abjecțiune — Stare de degradare morală extremă, josnicie profundă sau ticăloșie care provoacă repulsie și dispreț. În sens filozofic și psihologic, termenul desemnează fie fapta sau comportamentul care încalcă flagrant normele demnității umane, fie sentimentul de auto-depreciere și umilință totală resimțit de un individ în fața propriei decăderi sociale sau morale.
• adalâu — Termen regional, popular sau arhaic folosit în anumite graiuri pentru a descrie o persoană înceată în mișcări, blegă, leneșă, lipsită de energie sau netrebnică; cuvânt structural utilizat peiorativ în mediul rural tradițional. Acest calificativ conservă nuanțe arhaice din vorbirea populară veche, fiind întâlnit extrem de rar, exclusiv în culegeri de folclor sau glosare de dialectologie.
• agădăit — Care a fost supus acțiunii de a agădăi; persoană care hoinărește, tândălește sau ezită în mod constant. În sens regional, descrie un comportament moale, lipsit de energie, caracteristic unui om care își pierde vremea fără rost sau care lucrează extrem de încet. Ca participiu, indică starea finală a timpului irosit sau a unei acțiuni amânate din cauza indeciziei.
• agilitate — Calitatea de a fi agil; însușirea fizică de a efectua mișcări rapide, precise, coordonate și armonioase cu o mare ușurință. În sens structural, cognitiv sau organizațional, reprezintă abilitatea unei minți sau a unei structuri economice de a procesa informații rapide, de a se adapta instantaneu la condiții noi ori ostile și de a schimba direcția strategică fără pierderi de eficiență.
• alângar — Termen regional sau arhaic atestat în mod izolat în anumite graiuri rurale, utilizat pentru a descrie o persoană leneșă, un hoinar sau un individ guraliv care își petrece timpul stând degeaba pe la porțile oamenilor ori de-a lungul ulițelor (alungul). În alte contexte etnografice secunde, cuvântul poate face referire la un muncitor sezonier care se ocupă cu mânatul sau alungarea animalelor dăunătoare de pe culturile agricole.
• albiciune — Calitatea de a fi alb; albeață pronunțată sau culoare albă intensă a unui obiect, a unei suprafețe ori a pielii. În sens literar sau poetic, exprimă o stare de puritate imaculată, paloare accentuată a chipului cauzată de emoție sau boală, ori luminozitatea specifică a unui peisaj înzăpezit.
• albineală — Acțiunea de a albi sau de a se albi și rezultatul ei; strat subțire de var, spoială sau substanță albicioasă aplicată pe o suprafață; nuanță palidă, ștearsă sau decolorată dobândită de un obiect, de un material textil ori de pielea feței în urma expunerii la factori externi sau din cauza oboselii.
• albumeală — Formă regională paralelă sau contaminare dialectală pentru albineală sau albeață; acțiunea de a înălbi pereții sau pânzeturile; strat subțire și neregulat de spoială albă aplicat empiric pe o suprafață; nuanță palidă a tenului.
• alene — 1. Cu lentoare, fără grăbire, leneș, domol sau indolenți; manifestând o lipsă evidentă de energie ori chef de muncă. 2. Forma de plural nearticulat a substantivului feminin alenă (clasă de hidrocarburi nesaturate cu legături duble cumulate). Din punct de vedere structural, ca adverb, cuvântul servește la modificarea verbelor de mișcare sau stare pentru a le imprima o nuanță de tihnă, moleșeală ori indolență.
• alenie — Stare de lene, moleșeală, indolență sau apatie fizică și psihică; lipsă de activitate sau refuz de a depune efort productiv. În graiurile vechi, termenul descrie o tihnă prelungită ori starea de trândăvie specifică zilelor de sărbătoare în care muncile agricole erau strict interzise în comunitate.
• amânăcios — Care are tendința constantă și supărătoare de a amâna lucrurile, de a temporiza, a tărăgăna sau a întârzia îndeplinirea obligațiilor și sarcinilor curente; procrastinator. În sens structural psihologic, descrie o trăsătură de caracter sau un profil comportamental nehotărât, lent și lipsit de promptitudine, care evită acțiunea imediată.
• anemiat — Care suferă de anemie; cu aspect palid, slăbit sau lipsit de vigoare fizică din cauza deficitului structural de globule roșii sau hemoglobină în sânge. În sens figurat, termenul descrie o lucrare, un stil artistic ori o manifestare lipsită de forță, consistență sau intensitate structurală.
• anemic — Persoană care suferă de anemie, manifestând o scădere a globulelor roșii sau a hemoglobinei în sânge. Ca adjectiv, descrie un organism palid și lipsit de vigoare fizică din cauza acestui deficit structural, sau, în sens figurat, o manifestare, un stil ori un fenomen slab, firav și lipsit de intensitate, forță sau consistență.
• anizometropie — Defect de refracție oculară caracterizat printr-o diferență semnificativă de putere optică între cei doi ochi. În mod clinic, acest fenomen structural se manifestă atunci când un ochi prezintă o focalizare diferită față de celălalt (de exemplu, un ochi este miop, iar celălalt hipermetrop sau emetrop), forțând creierul să proceseze imagini cu dimensiuni și clarități inegale, ceea ce poate conduce la oboseală vizuală, strabism sau ambliopie.
• apăi — Element lingvistic de legătură, cu valoare adverbială sau conjuncțională, specific graiurilor populare și regionale românești. Este utilizat pentru a introduce o concluzie logică, o replică decisivă, o nuanță de resemnare ori pentru a accentua o opoziție retorică într-o conversație, având adesea rolul de a relansa sau de a structura discursul oral.
• ardelean — Persoană originară din Ardeal (Transilvania) sau al cărei stil de viață, grai și ascendență sunt legate de această regiune istorică a României; ca adjectiv, descrie un element cultural, lingvistic, gastronomic sau structural aparținând Transilvaniei ori specific locuitorilor săi. În sens etnografic, termenul evocă un tipar comportamental caracterizat stereotipic prin prudență, calm, seriozitate și o așezare calculată a vorbirii și acțiunilor.
• ardelenesc — Care aparține Ardealului (Transilvaniei) sau locuitorilor săi, specific acestei regiuni istorice românești; privitor la ardeleni. Din punct de vedere structural, descrie elemente culturale, gastronomice, lingvistice sau arhitecturale care s-au dezvoltat în spațiul intracarpatic, reflectând adesea influențe și interferențe istorice central-europene.
• ardelenește — În felul ardelenilor, conform obiceiurilor, graiului sau tradițiilor specifice Ardealului (Transilvaniei). Din punct de vedere structural, termenul descrie modalitatea de a acționa, de a vorbi cu o intonație domoală sau de a pregăti un preparat culinar urmând rețetele tradiționale din vestul țării.
• ardelenie — Termen abstract arhaic sau livresc ce desemnează totalitatea trăsăturilor specifice, a mentalității, comportamentului și spiritului locuitorilor din Ardeal; transilvănism spiritual. În esența sa structurală, noțiunea definește caracterul ardelenesc manifestat prin calm proverbial, cumpătare, respect strict pentru reguli administrative și o așezare tacticoasă în fața problemelor vieții, fiind utilizată mai ales în eseurile identitare din secolele al XIX-lea și al XX-lea.