#limbaj

• Alesul — 1. Persoană selectată prin vot sau desemnată oficial dintr-un grup mai mare pentru a ocupa o funcție publică ori administrativă importantă (ex. parlamentar, primar). 2. În sens religios sau mistic, cel desemnat de o divinitate pentru o misiune spirituală înaltă. 3. Folosit afectiv, desemnează partenerul ideal sau persoana iubită aleasă pentru tot restul vieții.
• alezie — Termen medical de specialitate extrem de rar utilizat pentru a descrie incapacitatea patologică sau dificultatea severă de a citi sau de a înțelege textul scris, corelată adesea conceptual cu alexia sau agrafia; prin extensie, în unele lucrări vechi de psihopatologie, termenul indică o tulburare neurologică focală rezultată în urma unei leziuni cerebrale în lobul parietal sau occipital stâng, afectând procesarea simbolică a semnelor grafice fără a altera acuitatea vizuală.
• algebriza — A transpune o problemă, un enunț, o structură geometrică sau o teorie științifică în limbaj algebraic; a exprima prin intermediul ecuațiilor, polinoamelor și al simbolurilor abstracte specifice algebrei. În epistemologia matematică, termenul descrie procesul de formalizare structurală care permite rezolvarea unor probleme descriptive concrete prin intermediul calculului simbolic deductiv riguros.
• algebrizant — Care tinde să algebrizeze; care introduce, favorizează sau impune utilizarea structurilor algebrice și a calculului simbolic în alte discipline. În istoria științei și epistemologie, termenul descrie un curent sau o metodologie care reduce conceptele descriptive la formule abstracte, acționând ca un factor de uniformizare și rigoare structurală în geometrie, fizică teoretică sau logică formală.
• algebrizare — Acțiunea de a algebriza și rezultatul ei; procesul de transpunere, reformulare sau exprimare a unor concepte, probleme, teorii sau ramuri ale științei (precum geometria, logica sau fizica) în limbajul, structurile și ecuațiile specifice algebrei. În istoria matematicii, algebrizarea reprezintă un stadiu crucial de modernizare care înlocuiește demonstrațiile pur descriptive sau intuitive cu un calcul simbolic abstract, deductiv și riguros.
• alimojder — Variantă regională nord-moldovenească pentru substantivul limujder (derivat structural din hălămujdie); persoană pusă pe ceartă, scandalagiu, om certăreț și gâlcevitor; de asemenea, descrie pe cineva hapsân, prădalnic sau pofticios, care umblă pe furiș pentru a căuta mâncare (cu botul prin oale). Este un termen arhaic cu valoare puternic peiorativă și plastică, utilizat în trecut în literatura populară și cronicile de moravuri din nordul Moldovei.
• alinat — Care a fost potolit, calmat, liniștit sau diminuat în intensitate; care a primit consolare ori ușurare în urma unei suferințe fizice ori morale. În sens reflexiv-metaforic, descrie un element al naturii (vânt, valuri) care și-a pierdut forța distructivă, devenind liniștit.
• alintătură — Faptul de a se alinta; manifestare concretă, adesea exagerată sau repetată, de răsfăț, mofturi ori comportament afectat. Spre deosebire de termenul abstract 'alintare', această formă lexicală accentuează rezultatul vizibil sau caracterul uneori sâcâitor și artificial al gesturilor de răsfăț.
• alolalie — Tulburare de vorbire sau disfuncție a limbajului caracterizată prin pronunția defectuoasă, inversată sau modificată a cuvintelor, ori prin alterarea structurii logice a frazelor, fără ca pacientul să prezinte leziuni organice ale aparatului fonator sau deficiențe intelectuale grave. Acest fenomen structural de natură funcțională se manifestă adesea în cadrul unor sindroame neurologice timpurii, fiind abordat prin terapii logopedice intensive.
• altercație — Discuție aprinsă, ceartă zgomotoasă sau dispută verbală violentă între două sau mai multe persoane, generată de o divergență de opinii și care riscă adesea să degenereze în acte de agresiune fizică.
• alunguț — Diminutiv al adjectivului 'alungat' sau 'lunguieț'; care are o formă discret sau simpatic prelungită, fiind doar puțin mai lung în raport cu lățimea sa standard. Termenul este utilizat în limbajul familiar sau în descrierile populare pentru a exprima o nuanță afectivă sau o caracteristică anatomică discretă a unui obiect, fruct sau animal mic.
• amar — Care are gustul caracteristic al bilei, al pelinului sau al quininei, fiind unul dintre gusturile de bază percepute de papilele gustative umane. În sens figurat, descrie o stare profundă de tristețe, suferință sufletească, dezamăgire, ciudă sau necaz, ori caracterul dureros și chinuitor al unei experiențe de viață. Ca substantiv neutru, desemnează un sentiment intens de amărăciune sau durere interioară, ori o perioadă lungă plină de greutăți și privațiuni.
• ameliorațiune — Formă învechită, arhaică sau livrescă pentru 'ameliorare'; desemnează actul de a aduce un sistem, o proprietate imobiliară, un contract sau o condiție socială la o stare calitativ superioară. În limbajul juridic și notarial din secolele al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, termenul descria clauzele referitoare la investițiile făcute de un chiriaș sau concesionar pentru sporirea valorii unui bun dat în folosință.
• americuță — Formă diminutivală, adesea ipocoristică sau familiară, derivată de la numele propriu America sau de la substantivul comun americă (pânză). În limbajul literar informal sau colocvial, este utilizat ca o metaforă afectivă pentru a descrie o versiune la scară redusă, un teritoriu simbolic sau o comunitate mică ce imită stilul de viață din Statele Unite; de asemenea, în uzul textil tradițional, poate califica o bucată mică de pânză grosieră de bumbac.
• ampolos — Despre stilul de exprimare, discursuri sau limbaj: care este exagerat de pretențios, încărcat de podoabe retorice inutile, artificial sau emfatic; bombastic. Despre comportamentul sau manifestările unei persoane: lipsit de simplitate și naturalețe, dominat de o măreție falsă ori de o solemnitate exagerată menită să impresioneze în mod forțat auditoriul.
• analitism — Tendință structurală sau caracteristică a unei limbi de a recurge la mijloace analitice (cuvinte separate, topica fixă, prepoziții) pentru a exprima raporturile gramaticale dintre cuvinte, în detrimentul flexiunii morfologice bogate (sufixe, cazuri, desinențe). Reprezintă un fenomen evolutiv major observat în trecerea de la limbi sintetice (cum ar fi latina clasică) la limbi moderne (cum sunt limbile romanice sau engleza), marcând simplificarea formelor interne ale cuvântului.
• anatomicește — Din punct de vedere anatomic; în mod anatomic, urmând regulile, legile, structura, dispunerea și criteriile specifice anatomiei. Se utilizează pentru a descrie modul în care sunt analizate, poziționate, configurate sau raportate organele, țesuturile și elementele constructive ale unui organism viu.
• aninaș — Formă diminutivală pentru anin (arin); anin mic, puiet de anin sau arbust tânăr aparținând genului Alnus. Termenul este utilizat regional sau în limbajul poetic și popular pentru a descrie exemplarele tinere de anin care cresc grupate pe malurile pâraielor, remarcabile prin frunzișul lor verde-viu și tulpina subțire flexibilă.
• aninător — Element mecanic de genul masculin, dispozitiv ori suport special conceput pentru a realiza suspendarea sau agățarea unor subansambluri fizice. Ca adjectiv, definește un obiect sau un factor structural care determină ori susține acțiunea de atârnare liberă a unui corp material pe un element de rezistență ridicată.
• antama — A iniția, a începe, a pune în discuție sau a aborda în mod oficial o negociere, un subiect complex, o acțiune juridică ori o tranzacție comercială. Utilizat frecvent în limbajul formal sau diplomatic, termenul descrie faza preliminară a unui acord structural, în care părțile definesc termenii generali înainte de a trece la redactarea finală.