#mama

• ablacta — A înțărca un copil sau un pui de animal; a sista procesul de hrănire exclusivă la sân sau cu lapte și a introduce treptat o alimentație diversificată. În sens psihologic și sociologic, termenul nu se referă doar la componenta biologică, ci marchează prima etapă majoră de separare timpurie, autonomizare și rupere a legăturii simbiotice primare dintre mamă și copil.
• acromastită — Inflamație acută sau cronică a mamelonului (sfârcului sânului); proces patologic localizat strict la nivelul structurilor tisulare superficiale ale areolei mamare. Această afecțiune clinică se manifestă prin eritem pronunțat, edem localizat, durere vie la atingere și fisuri cutanate, apărând frecvent în perioada lactației din cauza microtraumelor provocate în timpul alăptării sau a infecțiilor bacteriene secundare.
• adenofibrom — Formă de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană și echilibrată a elementelor epiteliale glandulare și a țesutului conjunctiv fibros de susținere. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai frecvent la nivelul glandei mamare (unde este cunoscută și ca fibroadenom) sau al ovarelor, prezentându-se la palpare ca o masă fermă, mobilă și bine delimitată.
• adoptantă — Femeie care adoptă sau dorește să adopte un copil, asumându-și din punct de vedere legal, moral și material statutul de mamă cu drepturi depline. În sociologia consumului și studiul pieței, termenul descrie o entitate feminină sau o organizație cu profil specific care preia și implementează timpuriu o inovație tehnologică, o doctrină sau o tendință culturală.
• adoptatoare — Femeie sau persoană juridică cu profil feminin care înfiază ori intenționează să înfieze un copil, preluând de jure obligațiile și drepturile de mamă. În disciplinele economice și sociologia inovației, termenul descrie o organizație sau o consumatoare remarcată prin deschiderea de a asimila tehnologii avansate ori modele strategice noi.
• agalactie — Stare patologică caracterizată prin absența totală a secreției lactate la mamă (femeie sau femelele mamiferelor) după naștere. Această tulburare structurală și funcțională poate fi cauzată de disfuncții endocrine severe, malformații ale glandelor mamare, stări febrile intense, stres emoțional puternic sau malnutriție.
• alcumena — Variantă fonetică arhaică sau regională utilizată în textele vechi românești pentru Alcmene, personaj din mitologia greacă, soția lui Amphitryon și mama eroului Heracles (Hercule). În sens extins și contextual, termenul poate face trimitere la reprezentări literare timpurii sau la denumiri populare ale unor corpuri cerești inspirate din legendele antichității.
• alma mater — Expresie alegorică din limba latină, tradusă literal prin 'mamă hrănitoare', utilizată istoric de romani pentru a desemna zeițele bune (Ceres, Cybele) și adoptată universal în mediul academic medieval și modern pentru a denumi universitatea, facultatea sau școala superioară pe care o persoană a absolvit-o și care i-a oferit formarea intelectuală și spirituală.
• amastie — Anomalie congenitală congenitală rară caracterizată prin absența completă, unilaterală sau bilaterală, a țesutului mamar glandulal, a areolei și a mamelonului. Din punct de vedere clinic și structural, această malformație de dezvoltare embrionară rezultă din eșecul proliferării crestei mamare în timpul primelor săptămâni de gestație și se poate prezenta izolat sau asociată cu alte sindromuri polimalformative complexe, cum este sindromul Poland.
• amatie — Variantă ortografică alternativă sau formă grafică adaptată contextual în literatura medicală pentru amastie; anomalie congenitală rară caracterizată prin absența completă, unilaterală sau bilaterală, a țesutului glandei mamare, a areolei și a mamelonului. Structural, această eroare de organogeneză embrionară provine din eșecul dezvoltării crestei mamare în primele săptămâni de sarcină, fiind mapată în sistemele de diagnostic alături de aplaziile musculare toracice.
• androgoniu — Celulă mamă primordială masculină (întâlnită la unele alge, ciuperci și plante inferioare) care, prin diviziuni succesive de tip mitotic sau meiotic, dă naștere androgameților (spermatozoizilor vegetali) sau celulelor spermatogene în interiorul unui androgametange. Această structură celulară inițială este fundamentală pentru declanșarea dinamicii reproductive masculine în organismele criptogame.
• andromastie — Condiție anatomică sau medicală extrem de rară caracterizată prin dezvoltarea anormală sau hipertrofia glandelor mamare la persoanele de sex masculin, fiind utilizată uneori ca variantă terminologică istorică ori corelată pentru ginecomastie, ori pentru a descrie o structură mamară cu trăsături somatice masculine accentuate.
• androsporange — Organ reproducător asexual sau structură celulară specializată (întâlnită la unele alge verzi din ordinul Oedogoniales) în interiorul căreia se produc și se maturează androsporii. Din punct de vedere structural, această capsulă organică izolează materialul celular în dezvoltare, asigurând formarea corectă a zoosporilor masculi înainte de eliberarea lor în mediul acvatic.
• antiptoză — Care previne, combate sau corectează ptoza (lăsarea ori deplasarea în jos a unui organ, a unui țesut sau a sânilor). În chirurgia estetică și cosmetică, termenul caracterizează tratamentele, cremele liftante, tehnicile de masaj sau procedurile chirurgicale (mastopexie) concepute pentru a reda fermitatea pielii și a ridica țesuturile cutanate afectate de gravitație, îmbătrânire ori pierdere în greutate.
• areolită — Termen medical rarisim utilizat în trecut sau în anumite nomenclaturi clinice specializate pentru a desemna inflamația țesutului areolar mamar sau a zonei circulare din jurul mamelonului. Din punct de vedere structural, reprezintă o formă localizată de dermo-hipodermită superficială ce se poate extinde secundar spre glanda mamară.
• Asplenium bulbiferum — Specie de ferigă perenă din familia Aspleniaceae, nativă în Noua Zeelandă și Australia, cunoscută popular sub numele de feriga-mamă sau feriga bulbiliferă. Se remarcă prin capacitatea sa unică de a dezvolta mici bulbili vegetativi (puiet) direct pe fața superioară a frunzelor sale fin divizate, de un verde proaspăt; acești bulbili cresc, formează frunze mici și rădăcini, iar când devin destul de grei cad pe sol, dând naștere unor noi plante independente.
• aymara — Popor indigen amerindian, limbă nativă aglutinantă sau element cultural definitoriu pentru comunitățile stabilite istoric în regiunea înaltă a Anzilor (Altiplano), răspândite astăzi în Bolivia, Peru și nordul Chile. Cultura aymara se caracterizează structural printr-o moștenire precolumbiană profundă, strâns legată de agricultură, venerarea simbolică a Pământului-Mamă (Pachamama) și o cosmologie rafinată, limba lor fiind recunoscută oficial ca una dintre limbile de stat ale Boliviei și Perului.
• babacă — Formă feminină argotică și familiară derivată din termenul masculin 'babac', utilizată în limbajul colocvial al tinerilor pentru a desemna mama. Deși este un termen de jargon cu nuanțe ușor ironice sau glumețe, exprimă în mod implicit o relație afectuoasă de proximitate familială. În mod istoric sau în anumite graiuri regionale secundare, cuvântul putea face referire și la o femeie în vârstă sau la o bunică, păstrând legătura etimologică cu rădăcinile balcanice centrate pe noțiunea de rudenie.
• babaică — Formă feminină arhaică și regională derivată din termenul 'babaic', folosită pentru a desemna o mamă, o bunică sau o femeie în vârstă care deține o poziție de respect și autoritate morală în interiorul unei familii sau al unei comunități rurale. Reflectă structurile sociale patriarhale de tip vechi și interferențele lingvistice în care termenii de rudenie primeau conotații honorifice, fiind întâlnită în special în straturile arhaice ale graiurilor din sud-estul spațiului românesc.
• babarugă — Denumire populară și regională rară folosită în anumite zone ale țării pentru a desemna buburuza (gărgărița / mămăruța) sau, în alte graiuri, un tip de gâză neagră ori cărăbuș mic de pământ. De asemenea, termenul supraviețuiește în folclorul copiilor ca element de rimă în cântecelele tradiționale menite să invoce deschiderea aripilor insectei, fiind încărcat de conotații ludice și magice arhaice legate de prognoza vremii sau aducerea norocului.