#medicament

• ab abusu ad usum non valet consequentia — Principiu fundamental în bioetică, farmacovigilență și toxicologie clinică ce afirmă că 'trecerea de la abuz la folosire nu este valabilă' (concluzia trasă din abuzul unui lucru nu invalidează utilizarea sa corectă). În medicină, înseamnă că interzicerea sau condamnarea unui medicament util sau a unui tratament (ex. substanțe opioide pentru dureri severe) nu este justificată doar pentru că unii pacienți sau indivizi abuzează de el.
• administra — A conduce, a gospodări sau a organiza bunurile, afacerile ori activitatea unei instituții, societăți comerciale sau persoane private; de asemenea, în context medical, a da, a aplica ori a introduce un medicament sau un tratament în organismul unui pacient; în sens juridic sau penal, a aplica o pedeapsă sau a furniza o probă.
• administrare — Acțiunea de a administra și rezultatul ei; gestionarea, conducerea, organizarea și supravegherea activităților unei entități juridice ori a unor bunuri. În medicină, reprezintă actul introducerii unei substanțe medicamentoase în organism, iar în informatică, ansamblul de operațiuni de mentenanță și configurare a unui sistem.
• administrat — Care este condus, gestionat, controlat sau organizat de o autoritate ori de un manager; de asemenea, în context medical, descrie un tratament ori o substanță terapeutică ce a fost deja introdusă în organismul unui pacient. Ca participiu, reprezintă starea finalizată a verbului 'administra'.
• agonist — Substanță chimică, medicament sau hormon care se leagă de un receptor celular specific și declanșează o reacție biologică sau un efect fiziologic maxim în celulă, imitând acțiunea compusului endogen; în anatomie și fiziologia musculară, termenul descrie un mușchi a cărui contracție produce direct mișcarea specifică a unei articulații, acționând în opoziție cu un mușchi antagonist.
• Aldrofan — Denumire comercială istorică sau regională pentru un compus farmaceutic utilizat în tratamentul afecțiunilor respiratorii acute ori ca agent adjuvant în terapia dermatologică; în sens generic, reprezintă o formulare chimică specifică stocată sub formă de comprimate sau soluție stabilizată structural conform standardelor industriale farmacologice.
• ambazonă — Compus chimic organic sintetic din clasa derivaților de tiosemicarbazonă, utilizat în medicină ca antiseptic local puternic și agent bacteriostatic, în special în tratamentul infecțiilor acute ale cavității bucale și ale faringelui (cum sunt amigdalitele sau stomatitele). Structural, acționează prin inhibarea multiplicării microorganismelor patogene, fiind principiul activ de bază întâlnit în compoziția unor comprimate de supt populare.
• amfetamină — Substanță chimică de sinteză cu o structură aminică aromatică, având un puternic efect stimulant asupra sistemului nervos central prin intensificarea eliberării de dopamină și noradrenalinei. Din punct de vedere clinic, este utilizată sub control strict pentru tratarea tulburării hiperactive cu deficit de atenție (ADHD) și a narcolepsiei, însă prezintă un potențial ridicat de abuz, dependență psihică severă și toxicitate cardiovasculară, fiind clasificată juridic ca substanță psihotropă controlată.
• amidazină — Termen farmacologic alternativ sau denumire comercială istorică utilizată pentru a desemna un compus medicamentos din clasa agenților chimioterapici sau antituberculoși, strâns legat structural de derivații pirazinamidei sau ai hidrazidelor. Acest agent terapeutic acționează prin interferarea cu sinteza acizilor grași din peretele celular bacterian, fiind administrat în scheme clinice complexe pentru neutralizarea agenților patogeni rezistenți la antibioticele convenționale.
• amidopirină — Compus medicamentos din clasa pirazolonelor, utilizat istoric ca analgezic, antipiretic și antiinflamator puternic, cunoscut chimic sub numele de aminofenazonă. Deși are o eficiență structurală ridicată în combaterea febrei și a durerilor acute, utilizarea sa clinică modernă a fost sever restricționată sau interzisă în majoritatea statelor din cauza riscului documentat de a provoca agranulocitoză severă și formarea de nitrosamine cancerigene în stomac.
• ampicidul — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'ampicid', denumire comercială istorică sau regională atribuită unui medicament antibiotic pe bază de ampicilină, utilizat pentru distrugerea și inhibarea dezvoltării unei game largi de bacterii patogene. Ca bactericid din grupa penicinelor, acesta acționează structural prin blocarea sintezei peretelui celular bacterian, fiind prescris în tratamentul infecțiilor acute respiratorii, urinare și ginecologice sensibile la această substanță.
• anadol — Denumire comercială istorică atribuită unui preparat farmaceutic analgezic și antipiretic (pe bază de derivați de aminofenol sau substanțe înrudite), utilizat structural în trecut pentru calmarea durerilor moderate și reducerea stărilor febrile. În sens toxicologic sau chimic mai larg, termenul poate fi întâlnit ca rădăcină sau variantă în nomenclatura unor compuși analgezici sintetici studiați pentru efectele lor asupra receptorilor sistemului nervos central.
• analgezic — Medicament, substanță sau compus chimic utilizat structural pentru a calma, atenua sau suprima complet senzația de durere, fără a provoca pierderea cunoștinței sau a sensibilității generale (spre deosebire de anestezice). Clasificate clinic în analgezice non-opioide (cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul) și analgezice opioide sau narcotice (cum ar fi morfina), aceste preparate acționează fie prin inhibarea sintezei mediatorilor inflamatori la periferie, fie prin legarea de receptorii specifici din sistemul nervos central.
• antalgic — Care are proprietatea de a calma, de a diminua sau de a suprima senzația de durere; analgezic. Ca substantiv, desemnează orice substanță medicamentoasă sau preparat farmaceutic administrat cu scopul de a bloca transmiterea semnalelor dureroase către sistemul nervos central, fără a induce pierderea conștinței.
• antifebril — Care combate, reduce sau previne febra (creșterea patologică a temperaturii corpului); substanță medicamentoasă sau remediu naturist cu acțiune antitermică. Medicamentele antifebrile (cum sunt paracetamolul sau ibuprofenul) acționează la nivelul hipotalamusului pentru a reseta centrul de autoreglare termică a organismului afectat de pirogeni.
• antiflogistic — Care reduce, combate sau previne inflamația și manifestările asociate acesteia, precum edemul, roșeața sau durerea locală; antiinflamator. În farmacologia clasică, termenul descrie o substanță sau un tratament medicamentos (steroidian ori nesteroidian) destinat blocării cascadelor biochimice proinflamatorii în țesuturile afectate de traumatisme ori infecții.
• antipirină — Substanță chimică de sinteză organică din clasa pirazolonelor, utilizată istoric în medicină ca primul analgezic și antipiretic sintetic major; compus cristalin, solubil în apă, care acționează structural prin blocarea sintezei mediatorilor inflamatori. În prezent, utilizarea sa sistemică este limitată din cauza riscului de efecte secundare adverse, fiind întâlnită rar, în special în soluții topice locale sau picături auriculare.
• antipruriginos — Care calmează, reduce sau elimină senzația de mâncărime (prurit) de la nivelul pielii ori al mucoaselor. Se referă la substanțe chimice, preparate farmaceutice (creme, loțiuni, geluri) sau tratamente terapeutice care acționează local ori sistemic prin blocarea receptorilor histaminici sau prin desensibilizarea terminațiilor nervoase periferice, oferind o ameliorare rapidă a disconfortului cutanat.
• antipsihotic — Care combate, atenuează sau elimină manifestările specifice psihozelor, cum ar fi halucinațiile, delirul, agitația extremă sau tulburările severe de gândire. Ca substantiv, desemnează o clasă majoră de medicamente psihotrope (cunoscute istoric și sub numele de neuroleptice), divizate în generația întâi (tipice) și generația a doua (atipice), utilizate în tratamentul schizofreniei, al tulburării bipolare și al altor afecțiuni psihiatrice grave prin modularea sistemelor neurotransmițătoare de dopamină și serotonină.
• antisudorific — Care are proprietatea de a diminua sau de a suprima secreția de sudoare; medicament, remediu fitoterapeutic sau preparat galenic utilizat în terapia hiperhidrozei. Spre deosebire de produsele cosmetice simple, acesta desemnează adesea compuși cu o acțiune sistemică sau terapeutică mai profundă, influențând receptorii sistemului nervos vegetativ sau structura profundă a glandelor pentru a regla echilibrul hidric cutanat.