#muschi

• abductor — Denumire anatomică aplicată oricărui mușchi sau nerv care realizează ori coordonează mișcarea de abducție (îndepărtarea unui segment de axul corpului). În examinarea neuropsihiatrică, tonusul și forța segmentelor de tip abductor (cum ar fi mușchiul abductor al halucelui sau mușchiul drept lateral ocular) sunt evaluate pentru diagnosticarea miopatiilor, a parezelor nervoase sau a stărilor catatonice de rezistență musculară.
• abs — (Auto) Sistem electronic de siguranță auto care împiedică blocarea roților unui vehicul în timpul unei frânări violente, menținând controlul direcției; (sport, anatomie, colocvial) prescurtare pentru mușchii abdominali.
• adductor — Mușchi structural care apropie un membru, un organ ori un segment anatomic de axul median al corpului sau de un element de referință. În biologie, termenul definește și mușchiul puternic care permite închiderea strânsă a celor două valve ale cochiliei la unele specii de moluște bivalve.
• aduct — Produsul adus sau colectat printr-un canal, sau, ca adjectiv, descrierea unei mișcări anatomice sau a unei structuri care a fost adusă spre axul median al corpului. În anatomia structurală, reprezintă o componentă sau o poziție rezultată în urma procesului de adducție, realizat de mușchii adductori care apropie un membru (braț sau picior) de linia centrală a organismului. În ingineria hidrotehnică veche, termenul făcea referire parțială la canalul sau conducta care transporta un fluid (similar cu aducțiunea).
• aductor — Mușchi a cărui contracție produce adducția, adică mișcarea de apropiere a unui membru sau a unui segment anatomic de axul median al corpului sau de un plan de referință. Ca adjectiv, termenul califică orice structură, organ sau mecanism biologic care îndeplinește această funcție motorie de tracțiune internă. Cei mai cunoscuți reprezentanți la om sunt mușchii adductori ai coapsei (lung, scurt și mare), localizați în regiunea medială, având un rol esențial în stabilizarea bazinului și în locomoție.
• agonist — Substanță chimică, medicament sau hormon care se leagă de un receptor celular specific și declanșează o reacție biologică sau un efect fiziologic maxim în celulă, imitând acțiunea compusului endogen; în anatomie și fiziologia musculară, termenul descrie un mușchi a cărui contracție produce direct mișcarea specifică a unei articulații, acționând în opoziție cu un mușchi antagonist.
• agonistă — Forma de feminin pentru termenul agonist; desemnează o substanță sau o moleculă capabilă să activeze un receptor celular ori, în anatomie, o acțiune sau o grupă musculară feminină care inițiază și susține o mișcare fizică specifică.
• alanină — Un aminoacid neesențial, structural alifatic, cu formula chimică CH3-CH(NH2)-COOH, ce intră în compoziția majorității proteinelor din organismele vii; joacă un rol fundamental în metabolismul glucozei prin ciclul glucoză-alanină, permițând mușchilor să transforme aminoacizii în energie și să transporte azotul rezidual către ficat pentru a fi eliminat sub formă de uree. Acest compus organic participă activ la sinteza proteinelor, sprijinirea sistemului imunitar și reglarea nivelului de zahăr din sânge.
• amfigastrie — Frunze minuscule, rudimentare, modificate structural, dispuse într-un rând median pe partea ventrală a tulpiniței majorității speciilor de mușchi hepatici folioși (Jungermanniales). Aceste microstructuri vegetale au rolul de a reține apa prin capilaritate și de a proteja tulpina împotriva deshidratării în habitatele forestiere ori stâncoase.
• analactic — Care nu produce acid lactic, care împiedică acumularea acestuia sau care se referă la un proces metabolic desfășurat structural fără generare de lactat. În fiziologia efortului, termenul califică metabolismul energetic anaerob alactacid, în cadrul căruia energia necesară contracțiilor musculare explozive de scurtă durată este furnizată exclusiv prin descompunerea fosfocreatinei, fără intervenția glicolizei anaerobe.
• anconeu — Mușchi mic, de formă triunghiulară, localizat la nivelul feței posterioare a articulației cotului, întins între epicondilul lateral al humerusului și olecranul ulnei. Acesta acționează ca un sinergist slab al mușchiului triceps brahial, având rolul funcțional de a asigura extensia antebrațului pe braț și de a stabiliza articulația cotului în timpul mișcărilor de rotație.
• androgametofor — Structură anatomică specializată sau ax purtător (întâlnit la unele plante inferioare, cum sunt mușchii sau hepaticele) care susține structural organele reproducătoare mascule (anteridiile sau androgametangele). Acest suport morfologic optimizează poziționarea gametofitului masculin în spațiu, facilitând eliberarea și dispersarea eficientă a spermatozoizilor flagelați în prezența apei.
• angiomiom — Formațiune tumorală benignă cu caracter mixt, compusă structural din fibre musculare netede proliferante și o rețea binedefinită și densă de vase de sânge lărgite. Cunoscută clinic și sub numele de leiomiom vascular sau angioleiomiom, această leziune histologică se dezvoltă frecvent în dermul profund sau în țesutul subcutanat al extremităților inferioare la adulți, manifestându-se ca un nodul mic, ferm și adesea dureros la palpare ori la schimbările de temperatură.
• angiospasmodic — Care se referă la angiospasm, care are proprietatea de a provoca un spasm vascular, ori medicament / substanță farmacologică destinată combaterii și relaxării contracturilor spastice ale pereților vasculari. Ca descriptor clinic sau agent terapeutic binedefinit, acționează direct asupra musculaturii netede arteriale pentru a restabili calibrul normal al lumenului și a îmbunătăți perfuzia sanguină în organele afectate de ischemie.
• antagonist — Care se află în antagonism sau manifestă o opoziție activă și constantă față de altcineva ori altceva. În literatură și cinematografie, reprezintă personajul, forța ori elementul structural care se opune protagonistului, generând conflictul principal. În anatomie și fiziologie, descrie un mușchi care execută o mișcare contrară mișcării efectuate de un alt mușchi (agonist).
• antebraț — Segment al membrului superior situat între articulația cotului și cea a pumnului, având ca bază scheletică oasele radius și ulna. Acest segment anatomic adăpostește grupuri musculare complexe care controlează mișcările de pronație, supinație, precum și flexia și extensia degetelor și a mâinii, fiind esențial pentru motricitatea fină.
• anteridie — Organ reproducător masculin, cu structură celulară simplă ori complexă, caracteristic plantelor inferioare (alge, mușchi, ferigi) și unor specii de ciuperci, în interiorul căruia se formează gameții masculini mobili (anterozoizi sau spermatozoizi vegetali). Acest element structural este indispensabil pentru reproducerea sexuată, eliberând la maturitate celulele spermatice care vor înota prin mediu acvatic pentru a fecunda oosfera din arhegon.
• anteridiofor — Formațiune structurală specializată, cu aspect de peduncul, ramură sau suport erect, care susține anteridiile (organele reproducătoare masculine) la unele plante avasculare inferioare, cum sunt mușchii hepatici din ordinul Marchantiales. Acest suport structural are rolul ecologic de a înălța organele mascule deasupra talului, facilitând dispersia eficientă a spermatozoizilor vegetali prin intermediul picăturilor de ploaie sau a apei de rouă.
• anterozoid — Celulă reproducătoare masculină, mobilă și flagelată, produsă în anteridul plantelor inferioare, cum ar fi mușchii, ferigile și unele alge. Această celulă gametică folosește flagelul structural pentru a înota printr-un mediu acvatic extern către oosferă, facilitând procesul de fecundare biologică și asigurând continuitatea ciclului genetic evolutiv al speciei.
• apodemi — Structuri anatomice interne de susținere, de formă invaginată sau crestată, prezente în exoscheletul artropodelor, având rolul principal de a asigura puncte solide de inserție și pârghie pentru mușchii locomotori; proeminențe cuticulare interne. Aceste formațiuni chitinoase îndeplinesc funcția unui endoschelet funcțional, fiind esențiale pentru biomecanica mișcării insectelor și crustaceelor.