#neurologie

• aprozopie — Formă rarisimă sau alterare terminologică în neuropsihologie utilizată ca variantă pentru aprosodie sau agnozire facială afectivă; incapacitatea patologică de a recunoaște și interpreta nuanțele emoționale, mimica sau expresiile faciale ale interlocutorilor, cauzată de obicei de disfuncții structurale la nivelul emisferei cerebrale drepte.
• arachnoidea — Formă ortografică medicală alternativă sau latină pentru arahnoidă; membrana meningiană mijlocie, subțire și avasculară, situată între dura mater și pia mater, care înconjoară creierul și măduva spinării. Numele său provine de la structura sa fină și reticulară care seamănă cu o pânză de păianjen, având un rol fiziologic crucial în delimitarea spațiului subarahnoidian prin care circulă lichidul cefalorahidian.
• arahnoidă — Membrana meningiană mijlocie, subțire, transparentă și complet avasculară, situată între dura mater (la exterior) și pia mater (la interior), care înconjoară și protejează creierul și măduva spinării. Este caracterizată printr-o structură reticulară fină ce amintește de o pânză de păianjen și joacă un rol fiziologic crucial în delimitarea spațiului subarahnoidian prin care circulă și se resoarbe lichidul cefalorahidian.
• arahnoidian — Care aparține arahnoidei, care se referă la membrana meningiană mijlocie a creierului sau este situat la nivelul acesteia. În semiologia și clinica medicală, termenul descrie spații anatomice, chisturi, hemoragii sau structuri vasculare localizate în imediata vecinătate a acestei rețele reticulare fine ce înconjoară axul cerebrospinal.
• arahnoidită — O afecțiune neurologică progresivă caracterizată prin inflamația cronică a arahnoidei, membrana meningiană mijlocie care înconjoară creierul și măduva spinării. Această patologie determină apariția de țesut cicatrial și aderențe fibroase care pot prinde și comprima rădăcinile nervoase spinale, provocând dureri cronice severe, amorțeli, spasme musculare și tulburări motorii, fiind declanșată adesea de infecții, intervenții chirurgicale pe coloană sau substanțe chimice iritante.
• areflexie — Absență totală a reflexelor involuntare (osteotendinoase sau cutanate) în urma stimulării mecanice ori electrice specifice; stare patologică structurală ce indică o întrerupere a arcului reflex la nivelul sistemului nervos central sau periferic, întâlnită frecvent în neuropatii severe, comă sau șoc spinal.
• artrestezie — Pierdere sau diminuare accentuată a sensibilității articulare, manifestată prin incapacitatea pacientului de a percepe poziția, mișcările sau orientarea spațială a propriilor articulații; anestezie articulară. În neurologia clinică, reprezintă o tulburare profundă a simțului proprioceptiv profund, cauzată de lezarea cordoanelor posterioare ale măduvei spinării sau a nervilor periferici.
• asimbolie — Tulburare neurologică manifestată prin incapacitatea patologică de a înțelege, exprima sau manipula simbolurile, semnele, gesturile, cuvintele ori numerele; pierdere a facultății de comunicare simbolică. Acest fenomen clinic structural este cauzat de leziuni cerebrale localizate de regulă în emisferele dominante, afectând profund capacitatea de conceptualizare și integrare socială a pacientului.
• asinergie — Tulburare neurologică gravă caracterizată prin pierderea capacității de a asocia, coordona și rândui în mod armonios mișcările elementare ce alcătuiesc o acțiune motorie complexă. Acest fenomen patologic structural apare cel mai des în urma unor leziuni de precizie ale cerebelului, determinând pacientul să execute mișcările sacadat, fragmentat, descompus și fără precizia musculară necesară mersului sau gesturilor zilnice.
• asintactic — Care nu este sintactic, lipsit de structură sintactică; care încalcă, ignoră sau nu se supune regulilor de organizare și combinare a cuvintelor în propoziții sau fraze. În lingvistică, descrie enunțuri formate prin simpla alăturare haotică a cuvintelor; în medicină și neurologie, se aplică vorbirii fragmentate specifice pacienților cu afazie Broca, caracterizată prin pierderea capacității structurale de a construi fraze corecte din punct de vedere gramatical.
• asintaxie — Tulburare rară de limbaj, adesea de origine neurologică, ce constă în incapacitatea structurală a unei persoane de a orândui cuvintele în propoziții conform regulilor sintactice, rezultând un discurs fragmentat, lipsit de coerență gramaticală sau redus la stilul telegrafic. Acest fenomen de precizie clinică se întâlnește în anumite forme de afazie, împiedicând exprimarea fluidă deși vocabularul izolat rămâne parțial intact.
• asomatognozie — Tulburare neurologică structurală și de schemă corporală ce constă în incapacitatea unui pacient de a recunoaște, a identifica sau a percepe o parte a propriului corp ori întregul corp ca aparținându-i; acest fenomen clinic este cauzat de regulă de leziuni focale localizate în lobul parietal drept al emisferei cerebrale non-dominante și se manifestă adesea în cadrul sindromului de neglijare spațială unilaterală.
• asonie — Tulburare rară de percepție muzicală sau formă specifică de agnozie auditivă caracterizată prin incapacitatea patologică a unei persoane de a distinge, recunoaște sau reproduce sunetele muzicale, ritmurile ori tonurile, în ciuda păstrării intacte a funcției auditive periferice și a capacității de a înțelege limbajul vorbit.
• astazie — Simptom neurologic sau psihic manifestat prin incapacitatea totală ori dificultatea severă de a menține poziția verticală a corpului (stațiunea în picioare), fără ca pacientul să prezinte o paralizie musculară propriu-zisă; este cauzată de leziuni la nivelul cerebelului, al lobului frontal ori de tulburări de conversie psihogene, apărând adesea în corelație structurală cu abazia (imposibilitatea de a merge), formând sindromul clinic numit astazo-abazie.
• astazo — Element de compunere savantă utilizat ca prefixoid în terminologia medicală internațională pentru a introduce ideea de astazie (incapacitate de a sta în picioare); provine din limba greacă și servește exclusiv la formarea unor cuvinte compuse din sfera patologiei motorii și a neurologiei (cum ar fi astazo-abazie, sindromul ce reunește imposibilitatea de a sta vertical și cea de a merge).
• astereognozie — Simptom neurologic rar caracterizat prin incapacitatea patologică a unui individ de a recunoaște, identifica sau diferenția forma, dimensiunea, greutatea și natura unui obiect exclusiv prin explorare tactilă (fără ajutorul vederii sau auzului), deși sensibilitatea tactilă elementară periferică de la nivelul mâinii rămâne complet intactă; este provocată de leziuni cerebrale localizate în lobul parietal.
• astrezie — Un termen medical extrem de rar, utilizat uneori în semiologia neurologică veche sau ca variantă rară de jargon clinic pentru a descrie o formă severă de astreopsie (incapacitatea patologică structurală de a percepe mișcarea obiectelor în spațiul tridimensional sau lipsa vederii stereoscopice). Această disfuncție vizual-perceptivă complexă este cauzată de leziuni corticale bilaterale la nivelul ariei vizuale secundare, afectând grav orientarea spațială a pacientului.
• astroblast — Celulă embrionară nediferențiată derivată din neuroectoderm, care constituie stadiul precursor direct în dezvoltarea astrocitelor (celulelor gliale cu rol de susținere și nutriție în sistemul nervos central). În contextul patologiei oncologice, termenul este strâns legat de astroblastom, o tumoră cerebrală rară caracterizată prin proliferarea anormală a acestor celule primitive în țesutul nervos.
• astroblastom — Tumoră cerebrală neuroepitelială rară, de tip glial, caracterizată prin proliferarea anormală a astroblastelor (celule embrionare precursoare ale astrocitelor). Acest tip de neoplasm se dezvoltă cu precădere în emisferele cerebrale ale copiilor și tinerilor, prezentând la examenul histologic o dispunere caracteristică a celulelor tumorale sub formă de rozete sau pseudorozete perivasculare, cu prelungiri citoplasmatice ancorate de peretele vaselor de sânge.
• astrocit — Celulă glială majoră din sistemul nervos central, de formă stelată, prevăzută cu numeroase prelungiri ramificate ramificate prin care se conectează atât cu neuronii, cât și cu capilarele sangvine. Astrocitele îndeplinesc funcții metabolice și structurale fundamentale, incluzând menținerea barierei hemato-encefalice, reglarea fluxului sangvin local, reciclarea neurotransmițătorilor (precum glutamatul) și susținerea trofică și homeostazică a țesutului nervos.