#oftalmologie

• anoftalm — Care nu are ochi; lipsit complet de globul ocular sau de organe vizuale. În zoologie, descrie specii de animale cavernicole, abisale ori subterane (cum sunt unele insecte, pești sau crustacee) care, în urma adaptării evolutive la întuneric total, și-o pierdut ochii structural. În medicină, se referă la un individ afectat de anoftalmie, o anomalie congenitală rară de dezvoltare a orbitei.
• anoftalmie — Anomalie congenitală severă și rară caracterizată prin absența completă a unuia sau a ambilor globi oculari, cauzată de oprirea dezvoltării veziculelor optice în primele săptămâni ale vieții intrauterine. Această lipsă structurală oculară determină o reducere de volum a orbitei și a pleoapelor, fiind adesea asociată cu mutații genetice sau sindroame malformative complexe.
• anopsie — Deficiență vizuală severă sau pierdere totală ori parțială a vederii, cauzată fie de o leziune structurală a căilor optice cerebrale, fie de neutilizarea funcțională a ochiului în perioada dezvoltării timpurii (cum este cazul ambliopiei strabice). În semiologia neurologică, termenul descrie defecte de câmp vizual bine definite, cum sunt hemianopsiile sau cvadrantanopsiile, rezultate din alterarea conducerii influxului nervos spre cortexul vizual.
• antipartinic — Care protejează ochii ori țesuturile biologice împotriva acțiunii nocive și agresive a razelor solare puternice sau a luminii orbitoare produse de arcurile electrice de sudură; filtru optic ori substanță structural ecranantă care absoarbe radiațiile ultraviolete și infraroșii vătămătoare. În sens industrial, descrie materialul din care sunt fabricați ochelarii sau vizierele speciale de protecție pentru metalurgiști și sudori.
• antixeroftalmic — Care previne, combate sau vindecă xeroftalmia (uscăciunea patologică a conjunctivei și a corneei cauzată de lipsa secreției lacrimale); se referă în mod specific la vitamina A (retinolul) sau la compușii care stimulează troficitatea mucoaselor oculare, asigurând protecția împotriva cheratinizării țesuturilor și menținerea acuității vizuale normale în condiții de luminozitate scăzută.
• argiroză — Formă de intoxicație cronică cu argint sau variantă clinică localizată a argiriei, caracterizată prin depunerea patologică a microparticulelor de argint în țesuturile conjunctive; termenul este utilizat în mod special în oftalmologie pentru a descrie impregnarea metalică ireversibilă a membranei descemetice a corneei și a conjunctivei, determinând o decolorare cenușiu-argintie sau verzuie fără a afecta de regulă acuitatea vizuală.
• astenocorie — Afecțiune oftalmologică rară caracterizată printr-o reacție de acomodare extrem de lentă, leneșă sau întârziată a pupilei la stimulii luminoși (atât la constricție, cât și la dilatație), fiind asociată cu o oboseală musculară sau nervoasă locală a irisului, fără a implica o paralizie completă a reflexului pupilar.
• astenopie — Afecțiune oftalmologică manifestată prin oboseală vizuală rapidă, însoțită de dureri de cap, lăcrimare, vedere tulbure și senzație de arsură la nivelul ochilor; apare de regulă în urma unui efort vizual prelungit (citit, lucru la calculator) sau din cauza unor vicii de refracție (hipermetropie, astigmatism) necorectate corespunzător.
• asteropsie — Tulburare rară de percepție vizuală sau fenomen optic subiectiv în care pacientul vede puncte luminoase, scântei sau reflexe radiate în formă de stele în câmpul vizual; apare de regulă pe fondul suprasolicitării oculare, al unor afecțiuni retiniene vasculare sau ca manifestare neurologică tranzitorie în timpul episoadelor de migrenă cu aură.
• astigmat — Persoană care suferă de astigmatism (defect de refracție al ochiului în care razele de lumină nu se focalizează într-un singur punct pe retină, din cauza unei curburi neregulate a corneei sau a cristalinului, determinând o vedere tulbure ori deformată la orice distanță); ca adjectiv, descrie un ochi, un sistem optic sau o lentilă afectată de această aberație geometrică ori destinată corectării ei.
• astigmată — Forma de feminin pentru cuvântul 'astigmat'; femeie sau persoană de sex feminin care suferă de astigmatism; ca adjectiv, se referă la o manifestare, o structură anatomică oculară, o lentilă sau o imagine afectată de acest defect de refracție ori concepută pentru a-l trata.
• astigmatic — Care se referă la astigmatism, care prezintă acest defect de refracție ori este destinat corectării sale; adjectiv utilizat pentru a descrie un ochi a cărui cornee are o curbură neregulată, un fascicul luminos care nu se poate focaliza într-un singur punct sau o lentilă (torică ori cilindrică) concepută special pentru a remedia această aberație geometrică; ca substantiv, reprezintă o persoană astigmată.
• astigmatică — Forma de feminin pentru cuvântul 'astigmatic'; se referă la o femeie afectată de astigmatism sau la o manifestare, lentilă ori structură oculară care prezintă caracteristici specifice acestei aberații optice de focalizare sau este utilizată pentru corectarea ei.
• astigmatism — Defect de refracție al ochiului, de natură congenitală sau dobândită, caracterizat prin curbura neregulată, asimetrică a corneei sau a cristalinului, ceea ce împiedică razele de lumină să conveargă într-un singur punct focal pe retină, determinând o vedere tulbure, neclară sau deformată atât la distanță, cât și de aproape.
• astigmometru — Aparat sau instrument optic de precizie utilizat în oftalmologie și optometrie pentru a măsura gradul și axele astigmatismului ocular, evaluând neregularitățile de curbură ale suprafeței anterioare a corneei.
• autocheratoplastie — Intervenție chirurgicală oftalmologică de transplant de cornee (cheratoplastie) în care grefonul de țesut utilizat provine de la același pacient, de regulă prin prelevarea unei porțiuni sănătoase de la ochiul contralateral adesea nevăzător sau prin rotirea unei secțiuni corneene proprii pentru a elibera axul vizual afectat de o opacitate centrală. Procedura prezintă un avantaj clinic major prin eliminarea completă a riscului de respingere imunologică a grefei biologice.
• autofundoscop — Aparat sau instrument oftalmologic specializat care permite unui utilizator sau examinator să vizualizeze, să analizeze ori să fotografieze propria retină și fundul de ochi fără asistența directă a unui medic specialist. În tehnologia medicală modernă, acesta se prezintă adesea sub forma unui atașament digital inteligent pentru smartphone-uri, utilizat în screening-ul la distanță al patologiilor oculare.
• autorefractor — Aparat medical computerizat utilizat în oftalmologie și optometrie pentru măsurarea automată și obiectivă a erorilor de refracție ale ochiului, precum miopia, hipermetropia sau astigmatismul. Acest dispozitiv analizează modul în care lumina este reflectată pe retină, oferind specialistului o valoare de bază extrem de precisă pentru prescrierea ulterioară a ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact.
• axantopsie — Termen medical rar sau neologism de structură hibridă utilizat pentru a descrie o anomalie vizuală congenitală sau dobândită, caracterizată prin incapacitatea funcțională de a percepe nuanțele de galben (sau asociată formelor severe de acromatopsie parțială). Provine din combinarea elementelor grecești 'a-' (privativ), 'xanthos' (galben) și 'opsis' (vedere), fiind o variantă terminologică sinonimă cu axantopia sau cu formele clinice de tritanopie.