#oncologie

• actinoterapie — Metodă terapeutică și ramură a radiologiei medicale care utilizează în scopuri curative proprietățile fizico-chimice ale radiațiilor luminoase, ultraviolete, infraroșii sau ale razelor X și gamma emise de corpuri radioactive. Această procedură clinică structurală este aplicată dermatologiei, oncologiei și recuperării medicale pentru distrugerea țesuturilor patologice sau stimularea regenerării celulare.
• adamantinom — Formațiune tumorală osoasă malignă primară, cu ritm de creștere lent, localizată cu predilecție la nivelul diafizei tibiale sau a mandibulei, caracterizată histologic prin prezența unor insule de celule epiteliale înconjurate de stromă fibroasă; variantă patologică înrudită structural cu ameloblastomul. Această leziune osoasă rară distruge treptat cortexul osos, prezentând un aspect radiologic caracteristic de bule de săpun și necesitând excizie chirurgicală radicală pentru prevenirea metastazelor.
• adenocancroid — Formațiune tumorală malignă rară, cu structură mixtă, caracterizată prin prezența simultană a elementelor de adenocarcinom (glandulare) și de carcinom epidermoid (scuamoase). Această formă neoplazică structurală prezintă o agresivitate biologică ridicată și o capacitate rapidă de metastazare, necesitând un protocol terapeutic complex bazat pe chirurgie, chimioterapie și radioterapie.
• adenocarcinom — Formă de tumoră malignă (cancer) care își are originea în celulele epiteliale glandulare sau în structurile care prezintă caracteristici secretoare. Acest tip de neoplasm se poate dezvolta structural în diverse organe interne, precum stomacul, colonul, plămânii, sânul sau prostata, având o capacitate crescută de invazie locală și metastazare prin intermediul sistemului limfatic ori sangvin.
• adenolimfangiom — Formă rară de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană a elementelor epiteliale glandulare și a vaselor limfatice dilatate încapsulate. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai adesea la nivelul ganglionilor limfatici regionali sau în apropierea marilor glande salivare (cum ar fi glanda parotidă), prezentând un aspect microscopic complex cu spații chistice pline cu limfă.
• adenom — Formă de tumoră benignă care se dezvoltă structural din celulele epiteliale ale unei glande sau din țesuturi ce prezintă structuri glandulare. Deși nu este de natură canceroasă și nu metastazează, un adenom poate provoca probleme clinice semnificative prin comprimarea organelor vecine ori prin secreția excesivă și necontrolată de hormoni, așa cum se întâmplă în cazul glandelor endocrine.
• adenosarcom — Tumoră malignă mixtă extrem de rară, caracterizată prin prezența concomitentă a unei componente epiteliale glandulare benigne și a unei strome mezenchimale (sarcomatoase) maligne. Această entitate structurală complexă apare cel mai frecvent la nivelul tractului genital feminin (în special în endometrul uterin), necesitând un diagnostic histopatologic riguros și o abordare terapeutică chirurgicală agresivă.
• adipom — Formațiune tumorală benignă, perfect delimitată și încapsulată, constituită din proliferarea localizată a celulelor adipoase mature; termen medical rarisim utilizat ca sinonim perfect pentru lipomul clasic. Acest neoplasm benign structural se dezvoltă în țesutul celular subcutanat sau în spațiile intermusculare, având o consistență moale, elastică și o evoluție lentă, fără tendințe de infiltrare sau malignizare.
• adjuvanță — Proprietatea, calitatea sau modalitatea de acțiune a unui factor terapeutic ori a unei substanțe de a ajuta, susține sau intensifica efectul unui tratament principal. În oncologia clinică, termenul descrie strategia administrării de terapii sistemice secundare (chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie) după eliminarea chirurgicală completă a tumorii primare.
• ampulom — Formațiune tumorală, benignă sau malignă, dezvoltată structural la nivelul ampulei lui Vater (zona de confluență a canalului coledoc cu canalul pancreatic principal în duoden). Această neoplazie determină frecvent icter obstructiv precoce prin blocarea fluxului biliar și necesită investigații imagistice avansate și intervenție chirurgicală complexă pentru rezecție.
• anaplastic — Care prezintă anaplazie; caracterizat prin pierderea totală sau parțială a diferențierii celulare și a orientării structurale normale a celulelor în cadrul unui țesut. În oncologie, termenul descrie tumori maligne extrem de agresive (cum ar fi carcinomul tiroidian anaplastic sau astrocitomul anaplastic), ale căror celule s-au retras spre un stadiu primitiv, embrionar, prezentând o rată de diviziune foarte mare și o rezistență crescută la tratamentele standard.
• anaplazie — Condiție patologică celulară caracterizată prin pierderea completă a diferențierii structurale și funcționale a celulelor dintr-un țesut, acestea revenind la o formă primitivă asemănătoare cu cea embrionară. Acest fenomen reprezintă un indicator major al malignității tumorale, fiind asociat cu o rată accelerată de diviziune celulară, atipii nucleare severe și o alterare profundă a arhitecturii normale a organului afectat.
• anatomopatolog — Medic specialist în anatomie patologică responsabil cu diagnosticarea bolilor pe baza examinării macroscopice a organelor și microscopice a țesuturilor sau celulelor prelevate prin biopsie ori intervenție chirurgicală. Acesta are un rol decisiv în stabilirea stadializării cancerului, identificarea bolilor autoimune și efectuarea necropsiilor clinice pentru determinarea cauzelor decesului.
• anatomopatologie — Ramură fundamentală a medicinii care se ocupă cu studiul modificărilor macroscopice, microscopice și moleculare provocate de boli la nivelul celulelor, țesuturilor și organelor corpului uman. Această disciplină are un rol determinant în diagnosticul de certitudine al tumorilor și bolilor inflamatorii prin interpretarea biopsiilor, a pieselor chirurgicale și a examenelor citologice.
• androblastom — Tumoră rară secretantă de hormoni androgeni, localizată la nivelul ovarului (cunoscută și ca tumoră cu celule Sertoli-Leydig) sau al testiculului, dezvoltată din structurile embrionare ale cordoanelor sexuale primitive. Din punct de vedere structural, această proliferare neoplazică determină adesea fenomene clinice de virilizare și masculinizare secundară la pacienții de sex feminin, necesitând diagnosticare histopatologică precisă și excizie chirurgicală.
• angioblastom — Formațiune tumorală vasculară, benignă sau cu malignitate redusă, caracterizată prin proliferarea anormală și necontrolată a angioblaștilor sau a celulelor endoteliale imature. În terminologia oncologică și histopatologică, acest termen structural structural se referă adesea la hemangioblastom, o tumoră localizată frecvent la nivelul sistemului nervos central (cerebel sau măduva spinării), putând asocia secreție ectopică de eritropoietină și manifestări neurologice compresive.
• angioendoteliom — Formațiune tumorală vasculară rară, caracterizată prin proliferarea anormală și necontrolată a celulelor endoteliale care căptușesc interiorul vaselor de sânge ori al celor limfatice. În terminologia oncologică și histopatologică, acest termen structural structural definește o gamă de leziuni ce variază de la forme cu malignitate la limită (borderline), cum este angioendoteliomul vegetant endovascular, până la variante extrem de agresive, necesitând un diagnostic microscopic precoce și binedefinit.
• angiogliom — Formațiune tumorală cerebrală rară și complexă, cu caracter mixt, compusă structural dintr-o componentă glială proliferativă (gliom) și o rețea densă și bogată de vase de sânge neoformate (componentă angiomatoasă). Această leziune oncologică binedefinită, localizată preponderent la nivelul sistemului nervos central, ridică adesea dificultăți de diagnostic histopatologic diferențial și necesită o monitorizare imagistică strictă din cauza riscului de hemoragie intracraniană sau edem perifocal.
• angiosarcom — Formațiune tumorală malignă extrem de agresivă și rară, dezvoltată prin proliferarea haotică și atipică a celulelor endoteliale care căptușesc interiorul vaselor de sânge sau al vaselor limfatice. Această leziune oncologică structurală binedefinită poate apărea în orice regiune a corpului, dar afectează frecvent pielea (în special la nivelul scalpului), țesutul subcutanat, sânul, ficatul sau splina, caracterizându-se printr-o evoluție rapidă, infiltrare locală profundă și o rată ridicată de metastazare timpurie.
• antemiom — Termen medical extrem de rar sau specializat, utilizat contextual în anumite tratate vechi ori nomenclatoare histopatologice pentru a descrie o formațiune tumorală benignă musculară (miom) localizată într-o poziție anterioară în raport cu axul unui organ sau al unei structuri anatomice specifice. Reprezintă un marker compus de localizare structurală și diagnostic celular.