#otc

• agărnitură — Zgârietură fină, crestătură superficială sau urmă vizibilă lăsată pe o suprafață de un obiect ascuțit, spin ori unealtă de tăiere. În meșteșugurile tradiționale, reprezintă semnul sau linia de ghidaj executată intenționat pe lemn ori piatră pentru a marca reperele de prelucrare, iar în sens cotidian indică o mică leziune a pielii ori o imperfecțiune estetică pe un obiect gospodăresc.
• Alyssum montanum — Specie perenă de plantă erbacee din genul Alyssum, familia Brassicaceae, răspândită în zonele muntoase și deluroase ale Europei; cunoscută popular sub denumirea de 'potcapul-călugărului' sau 'ciucuroasă de munte'. Planta prezintă tulpini culcate la bază, frunze cenușii acoperite cu peri stelați și flori galbene cu miros plăcut, parfumate, grupate în raceme dense, fiind ideală pentru decorarea grădinilor stâncoase datorită rezistenței mari la secetă.
• anclablură — Termen tehnic specializat ce desemnează o crestătură, o canelură sau o degajare special practicată pe marginea unei piese mecanice sau a unui cadran pentru a permite îmbinarea, ghidarea ori fixarea exactă a unui alt element structural. În ceasornicăria fină, piesa descrie decupajul precis în care se fixează carcasele, geamurile protectoare sau componentele mobile ale eșapamentului.
• ancoșă — Crestătură, crestătură adâncă, crestătură profilată sau șanț de dimensiuni reduse executat intenționat pe suprafața unei piese mecanice, a unui instrument sau a unui material structural. Rolul său funcțional este de a permite ghidarea, blocarea, asamblarea corectă cu o altă componentă ori de a servi drept punct de rupere controlată în testele de rezistență a materialelor.
• antitragus — Proeminență mică, cartilaginoasă, situată la nivelul pavilionului urechii externe (auricula), așezată simetric în partea inferioară a antihelixului și plasată exact în fața tragusului, de care este separată prin intermediul incizurii intertragice. Această structură anatomică fină are rolul decorativ și funcțional de a ajuta la direcționarea undelor sonore către canalul auditiv extern și reprezintă, de asemenea, un punct de reper comun în procedurile de piercing modern.
• antreșa — A tăia, a cresta sau a marca o linie fină, o canelură ori o crestătură de ghidaj pe suprafața unei piese mecanice, a unui material textil sau a unei foi de hârtie, în scopul facilitării îndoirii, asamblării ulterioare ori alinierii geometrice perfecte. În mediul industrial, acțiunea definește execuția unei operațiuni tehnice preliminare de trasare mecanică.
• atotcreator — Care a creat, produce sau dă naștere tuturor lucrurilor, ființelor și întregului univers; principiu cosmic primordial din care emană existența. Folosit aproape exclusiv în teologie ca atribut fundamental al divinității (Dumnezeu Atotcreatorul) sau în filozofia idealistă pentru a defini forța supremă, conștiința universală ori demiurgul care modelează materia.
• atotcunoscătoare — Care posedă o cunoaștere totală, nelimitată și perfectă a tuturor lucrurilor, faptelor și tainelor existenței; omniscientă. Utilizat ca epitet de gen feminin în textele teologice, mistice sau poetice pentru a descrie pronia divină, înțelepciunea supremă sau o conștiință absolută capabilă să pătrundă detaliile realității trecute, prezente și viitoare.
• atotcunoscător — Care știe și cunoaște absolut totul; înzestrat cu omnisciență totală, nelimitată și perfectă asupra întregii existențe. În teologie și metafizică, constituie un atribut fundamental al divinității; în limbajul cotidian sau în sens ironic, descrie o persoană arogantă, cu o atitudine de suficiență, care pretinde că are răspunsuri infailibile pentru orice problemă.
• atotcuprinzător — Care cuprinde, include, conține sau sintetizează totul în structura sa; exhaustiv, global, universal, atotintegrator. În sens filozofic, termenul descrie un sistem sau un principiu cosmic care înglobează totalitatea elementelor realității într-o unitate holistică; în uzul cotidian, se referă la o analiză, un raport sau un tratat care acoperă absolut toate detaliile și aspectele unui domeniu specific.
• automedicație — Practică medicală ce constă în inițierea și administrarea de medicamente, suplimente sau remedii de către un individ din proprie inițiativă, pentru tratarea unor simptome auto-diagnosticate, fără a consulta un medic și fără prescripție autorizată. Deși utilă în gestionarea unor afecțiuni minore prin produse OTC, automedicația necontrolată reprezintă o problemă majoră de sănătate publică din cauza riscurilor severe de diagnosticare greșită, reacții adverse adverse, interacțiuni medicamentoase periculoase și dezvoltarea rezistenței la antibiotice.