#participiu

• adămănit — Care a fost atras, amăgit, momit sau înșelat prin vorbe frumoase și promisiuni mincinoase; care descrie starea unei persoane căzute pradă unei manipulări. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adămăni', fiind utilizat ca echivalent istoric pentru cuvântul modern 'ademenit'.
• adâncat — Care a fost făcut adânc sau mai adânc; scobit, excavat ori coborât sub nivelul unei suprafețe de referință. Ca adjectiv, descrie un relief cu văi pronunțate, o trăsătură anatomică retrasă în interior (cum ar fi ochii adâncați în orbite) sau, în sens figurat, un individ cufundat complet în gânduri, meditație, somn ori într-o stare emoțională intensă.
• adâncit — Care a fost făcut mai adânc, scobit, coborât sub nivelul unei suprafețe de referință sau intensificat. Ca adjectiv, descrie o formă de relief excavată (precum o albie de râu dragată), o trăsătură anatomică retrasă în interior sau, în sens figurat, un fenomen, o criză ori un sentiment care a devenit mult mai sever, profund și accentuat.
• adăogat — Formă arhaică, regională sau populară de participiu trecut a verbului 'a adăuga' (sau a variantei sale vechi 'a adăoga'); care a fost pus pe lângă un element existent pentru a-l completa, mări sau întregi. Ca adjectiv, descrie starea unui obiect, text sau document care a primit o modificare ori o suplimentare structurală pe parcursul evoluției sale.
• adăogit — Care a fost adăugat, suplimentat, anexat sau mărit prin includerea unui element nou; care descrie starea unui obiect, document sau fond financiar care a primit o completare. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adăogi', fiind echivalentul istoric al cuvântului modern 'adăugat'.
• adăpat — Acțiunea de a da apă animalelor sau starea burtă-verde a unui animal care și-a potolit setea. Ca substantiv neutru, funcționează ca sinonim pentru 'adăpare', indicând momentul sau locul unde se adapă animalele. Ca adjectiv sau participiu, descrie un animal care a băut o cantitate suficientă de apă sau o substanță diluată cu un surplus de lichid.
• adăpostit — Care se află la adăpost, pus în siguranță, ferit de intemperii, pericole sau de acțiunea factorilor externi dăunători; ocrotit sau găzduit într-un spațiu securizat. În meteorologie și agricultură, descrie un teren, o grădină sau o fațadă protejată împotriva curenților puternici de aer ori a înghețului prin bariere naturale sau artificiale.
• adaptat — Care a fost modificat, ajustat sau reconfigurat pentru a corespunde unor noi condiții, cerințe sau circumstanțe specifice; care se află în stare de armonie funcțională sau comportamentală cu mediul său înconjurător. În sens psihologic și social, descrie un individ care s-a integrat cu succes în normele și valorile unei comunități, depășind barierele inițiale de acomodare.
• adărâmat — Care a fost prăbușit, distrus, surpat sau pus la pământ; care descrie starea unei construcții, a unui zid ori a unei locuințe ruinate. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adărâma', fiind utilizat ca echivalent istoric al cuvântului modern 'dărâmat'.
• adăstat — Care a fost așteptat, pândit sau care a zăbovit și a întârziat într-un anumit loc; care descrie starea unei persoane ori a unui eveniment anticipat cu intensitate. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic 'a adăsta', fiind utilizat ca echivalent istoric și literar pentru cuvântul modern 'așteptat'.
• adăugat — Care a fost pus, inclus sau unit pe lângă un element ori o cantitate existentă pentru a o mări, completa sau întregi; care se află în plus față de structura inițială. În economie, termenul este extrem de utilizat în sintagma 'taxă pe valoarea adăugată' (TVA), desemnând valoarea suplimentară creată în procesul de producție și distribuție al unui bun.
• adaus — Variantă fonetică veche, regională sau populară a substantivului neutru 'adaos'; element suplimentar pus pe lângă un lucru existent pentru a-l completa sau a-i mări volumul. De asemenea, reprezintă o formă arhaică de participiu trecut a verbului 'a adăuga' (în loc de 'adăugat'), întâlnită frecvent în textele cronicărești și în documentele juridice din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
• adăvăsit — Care a fost adăpostit, găzduit, ocrotit sau ascuns într-un loc sigur; care descrie starea unui obiect, document, animal sau persoană pusă la adăpost de primejdii ori de intemperii. Termenul reprezintă participiul trecut al verbului arhaic și regional 'a adăvăsi', fiind echivalentul istoric al cuvântului modern 'adăpostit'.
• ademenit — Care a fost atras, convins sau indus în eroare prin tertipuri, promisiuni mincinoase sau farmece deosebite; persoană sau animal care a cedat unei momeli ori unei ispite exterioare. În sens larg, descrie starea unui individ a cărui vigilență a fost diminuată de iluzia unui câștig rapid sau a unei satisfacții imediate.
• aderat — Care s-a lipit, s-a atașat strâns sau a intrat în contact intim cu o suprafață ori cu un organ vecin; în sens juridic și politic, descrie un stat, o organizație sau o persoană care a aderat în mod oficial la un tratat, la o convenție ori la o doctrină. În anatomopatologie, termenul structural indică țesuturile sudate anormal în urma unui proces inflamator sau cicatricial.
• adevăsit — Care a fost supus procesului de văsuire sau marcare; arbore sau trunchi de lemn crestat la nivelul scoarței pentru a fi recunoscut ca punct de hotar ori selectat pentru tăiere. În sens larg, descrie starea unui element din mediul forestier care prezintă semne clare, vizibile de intervenție umană în scop administrativ sau de orientare topografică.
• adeverințat — Care a fost confirmat, atestat sau validat prin emiterea unui înscris oficial ori a unei mărturii scrise; fapt, drept sau document administrativ legalizat și recunoscut formal de o autoritate. În sens structural, descrie starea unui act sau a unei situații juridice a cărei veridicitate a fost probată conform normelor de cancelarie din trecut.
• adeverit — Care a fost confirmat, demonstrat sau recunoscut ca fiind conform cu realitatea obiectivă ori cu valorile de adevăr logic; enunț, fapt sau document a cărui validitate structurală a fost atestată prin dovezi ori evenimente ulterioare. Folosit ca participiu, descrie starea unui vis, a unei bănuieli sau a unei ipoteze care s-a împlinit ori s-a materializat cu exactitate.
• adevesit — Formă regională sau arhaică rară derivată din verbul 'a adevăra' sau 'a adeveri' prin substituție fonetică locală, desemnând un fapt, o spaimă ori un document oficial confirmat, demonstrat sau recunoscut ca fiind conform cu realitatea. În vechile graiuri, descrie starea unei previziuni ori supoziții structurale care s-a îndeplinit ori s-a materializat faptic.
• adiaforisit — Care a devenit indiferent din punct de vedere moral sau spiritual; fapt, obicei sau individ trecut printr-un proces de adiaforisire, fiind considerat acum lipsit de implicații de merit etic sau vinovăție. În sens larg, descrie starea unui concept neutralizat structural, despoiat de încărcătura sa dogmatică anterioară și privit cu detașare obiectivă.