#pasare

• abumarkub — Denumirea populară internațională, de origine arabă, a pasării pantof (Balaeniceps rex), o pasăre pelecaniformă de talie mare, cu un aspect preistoric unic, endemică în mlaștinile din estul și centrul Africii tropicale. Caracterizată printr-un cioc masiv, lat și curbat în formă de sabot, folosit pentru capturarea peștilor mari și a târâtoarelor din mâl, această pasăre solitară este renumită pentru nemișcarea sa absolută în timpul vânătorii și pentru comportamentul său extrem de teritorial.
• acarinată — Denumire științifică atribuită oricărei păsări alergătoare din ordinul ratitelor (Struthioniformes), caracterizată din punct de vedere anatomic prin reducerea severă a aripilor și, în mod special, prin sternul plat, complet lipsit de carenă (carină), element osos esențial pentru ancorarea mușchilor pectorali necesari zborului. Ca o consecință evolutivă, aceste păsări (precum struțul, emu, cazuarul sau kiwi) au pierdut definitiv capacitatea de a zbura, dezvoltând în schimb picioare extrem de puternice adaptate pentru alergarea rapidă.
• acățătoare — Plantă care se dezvoltă pe verticală prin prinderea de suporturi străine sau pasăre/animal adaptat la escaladarea trunchiurilor de copaci (având degete opozabile sau gheare puternice, cum sunt ciocănitorile); agățătoare. Ca substantiv feminin regional, desemnează și o unealtă rudimentară, un cârlig ori o frânghie prevăzută cu noduri folosită în gospodărie pentru suspendarea sau tragerea obiectelor grele. În limba literară actuală, conceptul este acoperit de formele 'agățătoare' sau 'cățărătoare'.
• acvilă — Pasăre de pradă diurnă de mari dimensiuni, din familia accipitridelor, caracterizată printr-un cioc puternic, încovoiat la vârf, gheare ascuțite, arcuite și o privire extrem de ageră; de asemenea, reprezintă simbolul heraldic al puterii și suveranității prezent pe steme, steaguri sau monede. Acest prădător de elită deține o importanță ecologică structurală majoră în controlul populațiilor de mici mamifere din ecosisteme.
• acvilidă — Denumire românească rară sau adaptare lexicală folosită pentru a desemna un membru al grupului ori subfamiliei acvilelor în cadrul taxonomiei păsărilor de pradă diurne din familia accipitridelor. Acest termen structural servește la clasificarea detaliată a răpitoarelor mari care împart trăsături anatomice comune cu acvilele propriu-zise, precum structura osoasă a tărsului, forma ciocului și anvergura aripilor.
• adagace — Denumire regională rară folosită în anumite graiuri populare din spațiul balcanic pentru a desemna o specie de pasăre răpitoare de noapte sau un tip de pasăre migratoare mică; cuvânt structural conservat în lexiconul arhaic rural. Acest termen păstrează nuanțe din onomastica aviară tradițională, fiind utilizat foarte rar în afara textelor etnografice ori a glosarelor de dialectologie locală.
• agami — Pasăre tropicală de talie medie, originară din pădurile ecuatoriale ale Americii de Sud, caracterizată prin picioare lungi, gât zvelt și un penaj spectaculos cu reflexe metalice verzui, albăstrui și purpurii. Cunoscută și sub numele de pasărea-trompetist datorită strigătelor sale puternice și rezonante, aceasta trăiește în grupuri pe solul pădurilor umede, fiind ușor de îmblânzit și utilizată uneori de localnici pentru paza curților.
• albatros — Pasăre marină de mari dimensiuni din ordinul procelariiformelor, caracterizată prin aripi extrem de lungi și înguste ce îi permit un zbor planat pe distanțe uriașe, cioc puternic și încovoiat prevăzut cu tuburi nazale, și picioare palmate. În literatură și mitul maritim, pasărea este adesea un simbol al libertății, al singurătății sau al destinului călătorului, fiind protejată simbolic de superstițiile marinărești.
• albinărel — Pasăre migratoare insectivoră de talie mică, din ordinul coraciiformelor, cu un penaj extrem de viu colorat în nuanțe de albastru, verde, galben și arămiu, caracterizată prin ciocul lung, ascuțit și ușor curbat, care se hrănește preponderent cu albine, bondari și alte insecte prinse în zbor.
• alca — Pasăre marină de talie medie din familia Alcidae, răspândită în regiunile arctice și temperate din emisfera nordică. Are un penaj alb-negru ce seamănă cu cel al pinguinilor, aripi scurte folosite excelent pentru înot și plonjări subacvatice adânci în căutarea hranei (pești mici și crustacee), dar care îi permit și un zbor rapid, deși greoi la decolare.
• Alcid — Nume generic dat păsărilor marine din familia Alcidae (alcide), ordinul Charadriiformes, răspândite în mările reci ale emisferei nordice (cum sunt alca, papagalul de mare, pinguinul arctic). Sunt păsări adaptate structural excelent pentru viața pelagică, având un penaj dens alb-negru, aripi scurte folosite ca înotătoare subacvatice puternice și capacitatea de a plonja la mari adâncimi pentru a pescui.
• alcidul — Forma articulată hotărât singular a substantivului 'alcid'; pasăre marină din familia Alcidae, caracteristică regiunilor reci din emisfera nordică. Termenul definește structural individul reprezentativ al acestui grup de zburătoare pelagice adaptate perfect pentru înotul și scufundarea la adâncimi microscopice.
• alloco — Termen preluat din limba italiană sau folosit ca împrumut rar în ornitologie pentru a desemna huhurezul mic (Strix aluco), o pasăre răpitoare de noapte din familia Strigidae, de mărime medie, cu ochi mari și negri și un penaj brun-cenușiu ce oferă un camuflaj perfect pe scoarța copacilor. În sens figurat, în limba italiană și uneori în jargonul literar, termenul descrie o persoană bhlajină, zăpăcită, blegă sau ușor de păcălit.
• alunar — Pasăre migratoare de talie medie din familia Corvidae (Nucifraga caryocatactes), cu penaj brun-ciocolatiu pătat cu alb, ce se hrănește în special cu alune și semințe de conifere; pârș de alun (un rozător mic). Ca adjectiv, descrie un loc, un crâng sau un sol propice creșterii alunilor.
• anghinet — Variantă regională veche sau alterare fonetică locală înregistrată în anumite graiuri pentru denumirea unor păsări mici insectivore, ori termen structural obscur asociat vocabularului empiric aviar rural. Din punct de vedere lingvistic, reprezintă o formă de tranziție lexicală neomologată academic în dicționarele moderne, dar cu valoare documentară pentru studiul fonetismelor istorice de nișă.
• anseriformă — Forma de feminin singular a adjectivului anseriform; de asemenea, substantiv care desemnează o păsăre acvatică palmipedă din ordinul Anseriformes. În contextul ecologiei și taxonomiei structurale, termenul califică o specie, o adaptare anatomică sau o populație aviară adaptată pentru viața în zonele umede, hcorată morfologic prin prezența membranelor interdigitale.
• antigone — Denumire științifică secundară sau utilizare taxonomică (în prezent clasificată adesea în genul Antigone) atribuită unei specii de păsări mari din familia macaralelor (Gruidae), cum este macaraul sarus (Antigone antigone), originară din Asia de Sud și Australia. Se remarcă prin statura impunătoare, fiind cea mai înaltă pasăre zburătoare din lume, și prin dansurile nupțiale complexe din perioada de împerechere.
• apăsare — Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei; forță mecanică aplicată perpendicular pe o unitate de suprafață, echivalentă cu presiunea. În domeniul psihologic, definește starea de copleșire emoțională, angoasă, deprimare sau sentimentul intens de constrângere morală resimțit de o persoană într-un mediu opresiv.
• apatie — Stare de insensibilitate, de nepăsare totală, de absență a interesului și a reacțiilor afective față de lumea exterioară sau față de propria persoană. În filosofie (stoicism), reprezintă idealul moral de eliberare a sufletului de patimi (apatheia); în medicină, este un simptom caracteristic pentru depresie, extenuare extremă, schizofrenie sau leziuni ale lobului frontal.
• apterigide — Familie de păsări alergătoare din ordinul struțiformelor, de talie medie, lipsite structural de aripi funcționale și de stern carenat, având penajul asemănător cu un înveliș de peri lungi și un plisc lung dotat cu nări la vârf; ordinul include ca tip reprezentativ pasărea kiwi.