#rigiditate

• absolutistic — Variantă adjectivală livrescă, parțial învechită sau neologistică (preluată după modelul german ori anglo-saxon), sinonimă cu termenul 'absolutist'. În filozofia morală și epistemologie, termenul califică o abordare, o doctrină sau o mentalitate care tinde să reducă complexitatea realității sau a dilemelor etice la principii fixe, rigide și necondiționate, refuzând orice nuanțare empirică, istorică sau culturală.
• absolutizant — Care tinde să absolutizeze; care prezintă caracteristicile unui proces de dogmatizare, universalizare forțată sau eliminare a nuanțelor și perspectivelor contextuale. În analizele critice ale moravurilor și în epistemologie, o viziune sau o metodă absolutizantă este penalizată pentru rigiditatea ei, deoarece refuză să recunoască variabilitatea empirică ori complexitatea cazurilor morale particulare.
• acampsie — Stare patologică clinică manifestată prin rigiditate musculară extremă, inflexibilitate totală sau pierderea completă a mobilității unei articulații ori a unui membru, împiedicând orice formă de flexie. Această afecțiune severă este adesea rezultatul unei anchiloze osoase, a unei cicatrizări fibroase retractile după traumatisme majore, sau a unor tulburări neurologice spastice avansate, necesitând intervenție kinetoterapeutică intensă sau chirurgie corectoare.
• acromiotonie — Condiție fiziopatologică caracterizată printr-o stare de hipertonie musculară accentuată, rigiditate sau contractură musculară persistentă localizată strict la nivelul extremităților corpului (mâini și picioare). Acest fenomen neuromuscular complex reflectă o perturbare structurală a reflexelor miotatice, fiind întâlnit de obicei în cadrul unor afecțiuni piramidale sau extrapiramidale, leziuni ale trunchiului cerebral ori tulburări neuro-motorii centrale.
• anancastic — Formă adjectivală alternativă sau neologică pentru anancast; care aparține personalității obsesiv-compulsive, se referă la aceasta sau prezintă manifestări rigide de comportament. În semiologia psihiatrică, descrie un stil cognitiv dominat de perfecționism extrem, scrupulozitate excesivă, atașament inflexibil față de reguli și liste, precum și o incapacitate structurală de adaptare fluidă la schimbările neprevăzute din mediul social sau profesional.
• anchilo- — Element prim de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă (ankylos - încovoiat, strâmb, rigid, sudat), utilizat în terminologia medicală și biologică pentru a introduce semnificația de rigiditate, anchiloză, sudură anormală, curbură nefirească sau imobilizare a unei articulații ori structuri anatomice.
• anchilodactilie — Malformație congenitală rară sau afecțiune dobândită (în urma unor traume severe, arsuri ori procese reumatismale distructive), caracterizată prin rigiditatea accentuată, imobilizarea totală sau sudarea patologică a articulațiilor unuia ori mai multor degete de la mâini sau de la picioare, determinând pierderea funcției de flexie și extensie.
• anchilopoieză — Proces patologic progresiv de formare, dezvoltare sau inducere a unei anchiloze la nivelul unei articulații; mecanism biologic prin care țesutul sinovial și cartilajul articular sunt înlocuite treptat de țesut fibros ori osos, ducând la imobilizarea completă și rigidizarea structurilor articulare afectate.
• anchiloză — Diminuare accentuată sau pierdere completă a mobilității unei articulații, survenită în urma unei fuziuni osoase sau fibroase intracapsulare, cauzată de procese inflamatorii cronice (reumatism, artrită), infecții, traumatisme severe sau imobilizări prelungite la pat ori în aparat ghipsat.
• anchilozant — Care provoacă, favorizează sau însoțește o anchiloză; care determină rigidizarea progresivă și imobilizarea definitivă a articulațiilor prin fuziune fibroasă sau osoasă. Este utilizat în mod curent pentru a descrie forme severe de artrită cronică autoimună care afectează scheletul axial.
• arteriograf — Aparat medical de înaltă precizie utilizat în radiologie și cardiologie pentru înregistrarea grafică a pulsațiilor arteriale sau pentru vizualizarea și fotografierea lumenului arterelor cu ajutorul razelor X, după injectarea unei substanțe de contrast. De asemenea, în medicina modernă, termenul se poate referi și la dispozitive non-invazive care măsoară rigiditatea arterială și viteza undei de puls pentru evaluarea riscului cardiovascular global al pacientului.
• arterioxeroză — Condiție patologică degenerativă a sistemului vascular ce reprezintă uscarea, indurația accentuată sau deshidratarea structurală a pereților arteriali, asociată frecvent cu fazele terminale ale arteriosclerozei senile. Acest fenomen histologic implică atrofierea fibrelor elastice, reducerea aportului nutritiv prin vasa vasorum și pierderea completă a flexibilității vasculare, transformând arterele mari în tuburi rigide și fragile, incapabile să amortizeze unda de șoc sistolică a inimii.
• artrogripoză — Afecțiune congenitală rară caracterizată prin prezența unor contracturi articulare multiple și fixe, manifestate prin rigiditate și limitarea severă a mobilității încă de la naștere. Această patologie non-progresivă, asociată adesea cu hipotrofia musculaturii înconjurătoare, afectează de regulă mai multe segmente ale corpului în mod simetric, fiind cauzată de o scădere a mișcărilor intrauterine ale fătului în timpul dezvoltării embrionare.
• artroliză — Intervenție chirurgicală care constă în secționarea sau distrugerea aderențelor fibroase, a cicatricilor patologice ori a capsulei retractate dintr-o articulație, cu scopul de a reda mobilitatea pierdută în urma unei anchiloze sau imobilizări prelungite. Această procedură de eliberare articulară poate fi executată fie prin abord clasic deschis, fie pe cale artroscopică, fiind urmată obligatoriu de un program intens de recuperare funcțională.
• artromiodisplazie — Afecțiune congenitală rară caracterizată printr-o dezvoltare anormală, defectuoasă sau incompletă a structurilor articulare combinată cu anomalii de volum ori de structură ale țesutului muscular adiacent. Această displazie complexă determină, încă din stadiul neonatal, rigiditate severă, limitări ale mobilității membrelor și hipotrofie musculară, având o determinare genetică sau fiind secundară unei imobilizări prelungite a fătului în uter.