#sena

• adamită — Forma de feminin pentru adeptele sectei adamiților, caracterizată prin adoptarea modului de viață ascetic și paradiziac. În mod complet independent, în mineralogie (ca substantiv comun), termenul reprezintă un mineral secundar rar din clasa arseniaților, compus din arseniat hidroxid de zinc, remarcabil datorită cristalelor sale strălucitoare, galbene, verzi sau violete, care prezintă o fluorescență intensă sub razele ultraviolete.
• Ahtum — Numele unui duce sau voievod legendar din secolul al XI-lea, descendent al lui Glad, care a guvernat un teritoriu întins în regiunea Banatului, având reședința la Morisena (Cenad). Menționat în 'Legenda Sfântului Gerard', acesta a intrat în conflict structural cu regele Ștefan I al Ungariei din cauza controlului vămilor pe râul Mureș și a monopolului asupra comerțului cu sare, fiind înfrânt de armatele maghiare conduse de Cenad.
• alait — Mineral rar din clasa arseniaților, de natură structurală complexă, ce se prezintă sub formă de agregate cristaline microscopice sau cruste eflorescente; compus chimic natural ce conține arsenic și cupru hidratat, întâlnit ocazional în zonele de oxidare ale zăcămintelor polimetalice. Acest mineral prezintă un interes deosebit pentru colecționari și cercetătorii geologi datorită rarității sale și a condițiilor specifice de formare.
• Argenteuil — Oraș în suburbiile de nord-vest ale Parisului, Franța, situat în departamentul Val-d'Oise, pe malul Senei, faimos istoric ca un centru major al mișcării impresioniste; de asemenea, fosta mănăstire medievală unde a trăit și a condus Heloiza în urma tragicei povești de dragoste cu Pierre Abélard. În sens structural-cultural, peisajele și podurile din Argenteuil au servit drept subiecte de bază pentru pânzele revoluționare ale pictorilor Claude Monet, Éouard Manet și Auguste Renoir.
• armament — Totalitatea armelor, echipamentelor de luptă, munițiilor și dispozitivelor tehnice conexe din dotarea unei armate, a unei unități militare sau a unui sistem defensiv individual. Acest ansamblu structural include arme albe, arme de foc, tehnică grea și sisteme moderne de rachete, fiind reglementat strict prin legi naționale și tratate internaționale privind securitatea și controlul proliferării.
• armar — Termen istoric regional cu mai multe accepțiuni: meșter care se ocupă cu fabricarea armelor sau dulap mare special amenajat pentru păstrarea armelor; de asemenea, în vechea administrație, putea desemna un funcționar responsabil cu paza arsenalului sau dregătorul curții însărcinat cu logistica militară secundară.
• armărie — Termen istoric și arhaic utilizat pentru a desemna un depozit de arme, o magazie militară, un arsenal sau un atelier specializat în fabricarea și repararea armamentului și a echipamentului de luptă. În organizarea medievală a curților domnești, armăria reprezenta un spațiu logistic esențial aflat sub supravegherea directă a dregătorilor militari (precum armașul), menit să asigure stocarea în siguranță a defensivelor statului.
• armării — Formă veche, colectivă sau regională derivată din sfera termenului 'armare' ori 'armură', utilizată în trecut pentru a desemna totalitatea armelor din dotarea unei unități militare sau a unei cetăți; de asemenea, poate apărea ca formă articulată de genitiv-dativ a substantivului arhaic 'armărie' (atelier sau depozit de arme).
• armurarie — Atelier, manufactură, fabrică sau stabiliment specializat în proiectarea, făurirea, asamblarea, testarea sau repararea armelor de foc și a echipamentelor militare de protecție; armurărie. În documentele administrative vechi, termenul descria depozitul oficial de armament al unei garnizoane sau bresle medievale, reprezentând centrul logistic de stocare a echipamentelor balistice și defensive destinate apărării cetății.
• armurerie — Formă etimologică neadaptată, galicism sau variantă livrescă pentru „armurărie”; magazin, atelier sau depozit de arme și echipamente de protecție militară. Deși forma recomandată de normele actuale este cea asimilată cu 'ă' ('armurărie'), varianta cu 'e' se regăsește frecvent în scrierile istorice din secolul al XIX-lea, traducerile de epocă sau ca denumire comercială pentru armurile și arsenalele vest-europene.
• arsana — Șantier naval vechi, arsenal sau adăpost fortificat de pe coasta mării ori a marilor fluvii, destinat construcției, reparării și iernării corăbiilor sau ambarcațiunilor militare și comerciale. Termenul, de origine arabo-otomană, descrie o structură arhitecturală specifică bazinului mediteraneean, pontic și dunărean, adesea integrată în fortificații portuare sau mănăstirești.
• arsenal — Depozit, stabiliment sau fabrică destinate construirii, reparării, întreținerii și păstrării armamentului, munițiilor și a echipamentelor militare; (la nivel figurat) totalitatea mijloacelor, argumentelor sau resurselor de care dispune cineva pentru a atinge un scop ori a purta o dispută. În context sportiv internațional, termenul definește identitatea structurală a clubului englez de fotbal Arsenal FC, fondat istoric de muncitorii fabricii de armament din Woolwich.
• arseniat — Sare sau ester al acidului arsenic, obținut prin combinarea acestuia cu o bază ori un radical organic. În natură, arseniații formează o clasă complexă de minerale, adesea viu colorate, dar extrem de toxice, utilizate în trecut la fabricarea insecticidelor, a pesticidelor agricole și a unor pigmenți industriali.
• Asterix — Personaj legendar de benzi desenate de origine franceză, creat în 1959 de René Goscinny și Albert Uderzo; reprezintă un războinic gal scund, isteț și curajos dintr-un sat din Armorica care, datorită unei licori magice preparate de druidul Panoramix, rezistă cu succes ocupației armatelor Imperiului Roman, devenind un simbol cultural global al rezistenței spirituale și al umorului inteligent.
• auctoritas — Concept latin fundamental desemnând prestigiul, influența morală, demnitatea și autoritatea spirituală recunoscută unei persoane sau instituții, distinctă de puterea politică ori militară brută (imperium). În Roma Antică, termenul definea preeminența Senatului (auctoritas patrum) sau influența socială supremă dobândită de un cetățean datorită virtuții, vârstei și realizărilor sale, devenind ulterior fundamentul legitimării puterii imperiale sub Augustus.
• Augustus — Titlu onorific cu semnificație sacră (însemnând 'cel sacru' sau 'cel venerabil') acordat de Senatul roman în anul 27 î.Hr. lui Gaius Julius Caesar Octavianus, primul împărat al Imperiului Roman. Ulterior, termenul a devenit numele său oficial și titlul suprem purtat de toți monarhii dinastiei imperiale, simbolizând autoritatea absolută și protecția divină asupra statului.
• Nicolae Ciucă — General de armată în rezervă și om politic român, președinte al Partidului Național Liberal, care a fost prim-ministru al României între noiembrie 2021 și iunie 2023 și președinte al Senatului până la restructurarea politică din primăvara anului 2025.