#sens figurat

• abis — Prăpastie adâncă, hău sau depresiune marină de mari dimensiuni, a cărei adâncime pare de nemăsurat. În sens figurat, termenul desemnează o prăpastie sufletească, o situație de criză profundă, o neînțelegere totală sau o diferență uriașă și de netrecut între două idei, concepte ori stări sociale.
• agiograf — Autor sau scriitor specializat în redactarea vieților sfinților sau a textelor cu caracter religios consacrate martirilor și figurilor sacre ale Bisericii. În sens larg, structural și laic, termenul se aplică unui biograf care manifestă o admirație exagerată, necritică și adulatorie față de personalitatea descrisă, idealizându-i faptele și eliminându-i defectele.
• alegoric — Care conține o alegorie sau aparține acesteia; exprimat prin imagini, simboluri, metafore extinse ori personificări ce ascund un înțeles profund, moral sau filozofic, diferit de sensul literal al cuvintelor sau reprezentărilor plastice. În critică, descrie un mod de codificare artistică în care elementele vizuale sau narative corespund structural unui sistem paralel de idei abstracte.
• alifios — Care are consistența, aspectul sau proprietățile unei alifii; onctuos, gras, unsuros la atingere. În sens figurat, termenul descrie o persoană lingușitoare, ipocrită sau exagerat de umilă în comportament, care încearcă să intre în grațiile cuiva prin amabilități artificiale.
• amalgam — Aliaj obținut prin dizolvarea sau combinarea unui metal (precum aurul, argintul, zincul sau staniul) cu mercurul, utilizat istoric în metalurgia extractivă și în stomatologie pentru realizarea obturațiilor dentare (plombe); (în sens figurat) amestec confuz, eterogen și dezordonat de elemente, idei, sentimente sau persoane complet diferite, reunite într-un tot lipsit de coerență.
• amalgama — A combina, a dizolva sau a alia un metal cu mercurul în scopuri industriale, metalurgice sau medicale; (în sens figurat) a amesteca, a contopi, a uni sau a asocia într-un mod haotic, confuz ori eterogen elemente, idei, sentimente sau structuri sociale complet diferite, ștergându-le particularitățile distinctive într-un tot nediferențiat.
• amaneta — Acțiunea de a da sau de a lăsa un bun mobil drept amanet (gaj) pentru a obține un împrumut bănesc; a ipoteca sau a zăloga un obiect de preț. În sens figurat, termenul descrie sacrificarea, compromiterea sau punerea în pericol a unui lucru abstract și valoros (cum ar fi viitorul, onoarea sau libertatea) pentru obținerea unui avantaj imediat, de scurtă durată.
• amanetat — Care a fost predat sau lăsat ca gaj într-o casă de amanet ori la un creditor pentru a garanta restituirea unui împrumut bănesc; zălogit. În sens extins și figurat, descrie un lucru de valoare materială sau spirituală (precum libertatea, viitorul sau onoarea) care a fost sacrificat sau pus în pericol pentru obținerea unui beneficiu imediat.
• antipod — Loc, punct geografic sau regiune de pe suprafața Globului situată exact la intersecția unei linii drepte care trece prin centrul Pământului, fiind diametral opusă unui alt punct de referință; de asemenea, în sens figurat, descrie o persoană, o idee, o trăsătură sau un concept care se află în opoziție totală, radicală și absolută structural față de altceva.
• apucată — Care a fost prinsă, înșfăcată sau apucată cu putere; în sens figurat și familiar, descrie o persoană (în special o femeie) care manifestă brusc stări de nervozitate, capricii, toane sau reacții impulsive, imprevizibile și ciudate, acționând adesea sub influența unui impuls de moment fără o logică aparentă.
• apune — Despre aștri (în special despre soare sau lună): a coborî sub linia orizontului, dispărând din vedere; în sens figurat, înseamnă a trece, a se sfârși, a muri, a-și pierde complet puterea, gloria, strălucirea, influența sau importanța de altădată.
• ariergardă — Parte a unei unități militare poziționată în spatele forțelor principale, având rolul de a le proteja spatele în timpul deplasării sau de a acoperi retragerea în fața inamicului; grup de persoane care rămâne în urmă sau menține idei conservatoare, depășite.
• arpie — În mitologia greacă, o monstruozitate înaripată cu trup de pasăre răpitoare și cap de femeie, considerată personificarea furtunilor violente și a lăcomiei distructive. În sens figurat, termenul descrie o persoană rea, certăreață, hapsână sau cicălitoare; în zoologie, desemnează o specie de vultur mare și extrem de puternic (Harpia harpyja) din pădurile tropicale din America de Sud.
• ars — Care a suferit acțiunea distructivă sau transformatoare a focului, a căldurii intense sau a unei substanțe chimice corozive; carbonizat, distrus prin combustie. În sens medical, descrie țesuturile organice afectate de o arsură; în sens larg și figurat, se referă la o persoană păgubită, înșelată grav sau marcată profund de o pasiune intensă ori suferință sufletească.
• autogol — Punct, gol sau marcare realizată în mod accidental de un jucător în propria poartă sau plasă, favorizând echipa adversă. În sens figurat, termenul descrie o acțiune, o declarație sau o decizie greșită prin care o persoană își dăunează propriilor interese, planuri ori strategii, sabotându-se singură.