#sociolingvistica

• alofon — 1. În fonetică, variantă combinatorie sau pozițională a unui fonem, care reprezintă realizarea lui concretă în vorbire în funcție de contextul fonetic, fără a schimba sensul cuvântului. 2. În sociolingvistică, persoană sau comunitate dintr-un teritoriu dat care folosește ca limbă maternă o altă limbă decât cea oficială sau majoritară a regiunii respective.
• aloglot — Despre persoane, comunități sau grupuri populaționale: care vorbește o altă limbă decât limba oficială sau majoritară a statului ori a regiunii în care locuiește; persoană de limbă străină integrată într-un mediu lingvistic diferit de cel matern. În studiile demografice, termenul descrie minoritățile lingvistice care își păstrează graiul natal în paralel cu utilizarea limbii administrative dominante.
• aloglotă — Forma de feminin pentru aloglot; femeie sau comunitate feminină care vorbește o altă limbă decât cea majoritară sau oficială a spațiului geografic în care locuiește. De asemenea, poate descrie o populație feminină imigrată care folosește idiomul matern în mediul privat, adaptându-se în același timp la normele lingvistice ale societății gazdă.
• angliciza — A da unui cuvânt, unei expresii, unui nume propriu sau unui obicei dintr-o altă limbă trăsături specifice limbii engleze ori culturii englezești; a adopta moduri de viață, caracteristici sau reguli structurale anglo-saxone. În context lingvistic și structural, acest proces binedefinit descrie adaptarea fonetică și ortografică a împrumuturilor neologice străine la normele lexicului englez.
• anglicizant — Care tinde spre anglicizare, care favorizează introducerea caracteristicilor limbii engleze ori care adoptă în mod conștient sau inconștient reguli structurale și lexical-morfologice de factură anglo-saxonă. Ca descriptor critic binedefinit în glotologia modernă, caracterizează curente culturale, jargoane profesionale sau stiluri de exprimare media influențate masiv de lexicul anglofon.
• anglicizare — Acțiunea de a angliciza sau procesul structural prin care un element lingvistic, un nume propriu, o comunitate sau un obicei adoptă caracteristici binedefinite specifice limbii engleze ori culturii anglo-saxone. În lexicologia modernă, reprezintă fenomenul de adaptare fonetică, ortografică și morfologică a împrumuturilor străine la normele limbii engleze sau, în sens invers, asimilarea lexicului englez în structurile altor limbi.
• anglicizat — Care a fost adaptat, modificat sau asimilat structural conform normelor limbii engleze ori culturii anglo-saxone; cuvânt, nume propriu sau obicei dintr-o altă limbă care a primit caracteristici binedefinite specifice spațiului anglofon. În lexicologia românească modernă, acest descriptor structural definește neologismele sau formele hibride utilizate în jargonul cotidian care copiază parțial sau total tiparul fonetic ori grafic britanic sau american.
• arabofon — Care vorbește limba arabă; persoană care utilizează limba arabă ca limbă maternă sau ca principal mijloc de comunicare cotidiană. În sens extins, termenul descrie comunități, regiuni geografice, instituții media sau publicații literare de pe glob care își desfășoară activitatea, își transmit mesajele sau își redactează documentele oficiale în această limbă semitică.
• arabofonă — O femeie care vorbește limba arabă ca limbă maternă sau principal mijloc de comunicare; forma feminină a termenului arabofon. Ca adjectiv, descrie entități de genul feminin, cum ar fi o comunitate, o populație, o emisiune de radio sau o regiune administrativă, în interiorul căreia limba arabă este utilizată în mod curent și generalizat.
• argot — Limbaj convențional, specializat și codificat, folosit în mod conștient de un anumit grup social, profesional sau marginalizat (de exemplu, elevi, studenți, militari, interlopi) cu scopul de a nu fi înțeles de persoanele din afara grupului respectiv. Spre deosebire de jargon, care reflectă o diferențiere culturală sau profesională, acest tip de limbaj are un caracter secret, dinamic și profund inventiv, bazat pe metafore, sensuri figurate și modificări fonetice.
• argotist — Persoană care utilizează în mod frecvent, conștient sau predilect un limbaj argotic în comunicarea de zi cu zi; membru al unui grup social sau profesional codificat care stăpânește normele secrete ale unei bresle. Ca adjectiv, termenul descrie un individ, un comportament verbal sau un stil comunicațional axat pe folosirea structurilor criptice, nonconformiste și metaforice specifice străzii sau comunităților marginalizate.
• argotistă — Femeie care utilizează în mod frecvent, conștient sau predilect un limbaj argotic în comunicarea cotidiană; membră a unui grup social, profesional sau subcultural codificat care stăpânește normele lingvistice secrete ale mediului respectiv. Ca adjectiv, termenul descrie o persoană de sex feminin, o atitudine verbală sau o manieră de exprimare axată pe utilizarea structurilor nonconformiste, criptice și metaforice specifice străzii.
• argotizant — Care tinde spre utilizarea argoului sau care prezintă caracteristici specifice unui limbaj argotic; (despre indivizi, stiluri sau texte) caracterizat prin asimilarea, adoptarea sau utilizarea parțială ori intermitentă a elementelor de jargon stradal. Spre deosebire de un argotist pur, termenul descrie o manifestare tranzitorie, un reflex stilistic sau un comportament verbal hibrid care cochetează cu elementele lexicale secrete fără a fi integrat total în subcultura respectivă.
• argou — Limbaj specific, convențional și esențialmente dinamic, creat și utilizat conștient de către anumite grupuri sociale, profesionale sau marginale cu scopul de a asigura o comunicare criptică, inaccesibilă celor din afara grupului, sau de a exprima o solidaritate de grup. Se caracterizează printr-o mare expresivitate, un inventar lexical bazat pe metafore șocante, schimbări de sens, abrevieri și derivări neconvenționale, migrând adesea parțial în vorbirea cotidiană sub formă de elemente colocviale.
• autohtoniza — A face să devină autohton sau a dobândi caracter autohton; a adapta un element străin (cuvânt, obicei, instituție, tehnologie) la specificul, tradițiile și normele locale, până când acesta își pierde caracterul exogen și este asimilat complet de comunitatea receptoare. La forma reflexivă, descrie procesul prin care o populație imigrantă sau un ansamblu de concepte externe se integrează organic în spațiul de adopție, contopindu-se cu fondul indigen.
• autohtonizare — Acțiunea de a (se) autohtoniza și rezultatul ei; procesul social, cultural sau lingvistic prin care un element exogen (cuvânt, concept, instituție, model de afaceri) este integrat organic și adaptat structural la specificul local, devenind parte integrantă a fondului indigen. În mediul economic modern, fenomenul descrie adaptarea strategiilor globale ale corporațiilor multinaționale la cerințele, valorile și sensibilitățile consumatorilor dintr-o anumită țară.
• autohtonizat — Care a fost transformat pentru a dobândi un caracter autohton sau care s-a adaptat complet la specificul local; element de origine străină asimilat organic în structurile native, pierzându-și caracterul exogen. Termenul se aplică împrumuturilor lexicale care respectă gramatica locală, brandurilor globale adaptate pieței naționale sau comunităților integrate istoric.