#sociologie

• adolescentism — Variantă sau sinonim pentru adolescentinism; ansamblu de caracteristici comportamentale, stări afective și tipare de gândire specifice vârstei adolescenței; tendință de a prelungi manifestările juvenile în comportamentul adult. În lingvistică, poate desemna utilizarea abuzivă a jargonului sau a argoului specific tinerilor în discursul public standard.
• adultiza — A impune unui copil sau unui adolescent comportamente, responsabilități, griji ori moduri de gândire specifice vârstei adulte, privându-l prematur de etapele firești ale copilăriei; a maturiza forțat. Ca verb reflexiv ('a se adultiza'), termenul descrie procesul prin care un minor își asumă de timpuriu rolul de ocrotitor al familiei sau adoptă conduite mature ca mecanism de adaptare la un mediu familial disfuncțional, marcat de absența sau vulnerabilitatea părinților.
• afacerism — Practică sau mentalitate orientată exclusiv spre obținerea de profituri rapide și substanțiale, adesea prin specularea conjuncturilor economice, utilizarea unor metode la limita legii sau neglijarea completă a principiilor etice și morale. În limbajul contemporan, termenul are o conotație pronunțat peiorativă, desemnând mai degrabă goana lipsită de scrupule după îmbogățire decât activitatea comercială legitimă și onestă.
• afacerist — Persoană care se ocupă cu afaceri financiare sau comerciale; antreprenor. În funcție de contextul social și intonație, termenul poate avea un sens neutru, sinonim cu om de afaceri, sau un sens profund peiorativ, desemnând o persoană dubioasă, un speculant sau un individ abil și lipsit de scrupule care folosește intrigi și tertipuri pentru a obține un profit personal rapid.
• afaceristă — Femeie care desfășoară activități comerciale, financiare sau antreprenoriale; femeie de afaceri. La fel ca și forma sa masculină, cuvântul prezintă o dualitate semantică pronunțată în uzul curent, putând descrie fie o antreprenoare legitimă și dinamică, fie, într-un sens depreciativ, o speculantă ori o persoană care obține profituri prin manevre dubioase sau lipsite de etică.
• afluire — Acțiunea de a aflua și rezultatul ei; mișcarea masivă, continuă și convergentă a unui fluid, a unei mulțimi de oameni sau a unor bunuri spre un singur punct. În medicină, reprezintă acumularea abundentă și rapidă a sângelui sau a altor umori biologice într-un anumit organ ori țesut, generând de obicei o stare de congestie.
• agamie — Absență a reproducerii sexuate sau lipsă a organelor de reproducere diferențiate în lumea vie; în sens sociologic și antropologic, desemnează starea unei persoane necăsătorite sau absența instituției căsătoriei într-o anumită comunitate structurală. Termenul reflectă o condiție de non-unire, fie la nivel celular prin multiplicare agamică, fie la nivel social prin refuzul ori inexistența legăturilor conjugale formale.
• agitatoric — Care are caracter de agitație politică sau socială, destinat să incite spiritele, să mobilizeze masele sau să provoace reacții colective intense. Se referă la discursuri, scrieri, manifestări sau strategii informaționale concepute deliberat pentru a tulbura ordinea publică, a stimula nemulțumirile populare ori a propaga o ideologie radicală printr-o retorică persuasivă și adesea agresivă.
• agon — Concept fundamental din Grecia antică ce desemnează o competiție publică, o întrecere atletică, literară ori muzicală organizată în cadrul jocurilor sacre; în sens extins și modern, termenul reprezintă principiul competițional sau conflictul agonistic descris de sociologi (precum Roger Caillois în teoria jocurilor) ca o manifestare culturală bazată pe rivalitate reglementată, efort personal și șanse egale.
• agonistic — Care aparține competiției, luptei sau conflictului ritualizat; în etologie și psihologie comportamentală, termenul descrie un ansamblu de interacțiuni sociale (cum ar fi agresiunea, amenințarea, supunerea sau retragerea) manifestate între membri aceleiași specii pentru teritoriu sau dominanță, fără a duce neapărat la distrugere fizică.
• agrarianism — Doctrină social-politică și economică fundamentată pe valorizarea preeminentă a proprietății funciare și a muncii agricole ca baze ale stabilității naționale, moralității și libertății democratice. Acest sistem conceptual susține că societățile rurale sunt superioare din punct de vedere etic celor puternic industrializate și promovează măsuri legislative menite să protejeze micii producători independenți în fața expansiunii corporatiste urbane.
• agrega — A strânge, a reuni, a grupa sau a asambla elemente separate, indivizi, date statistice ori particule materiale într-un tot unitar, o masă compactă sau o structură globală. În economie și macroeconomie, termenul descrie operațiunea de centralizare a indicatorilor individuali sau microeconomici pentru a obține mărimi globale, în timp ce în sociologie face referire la coalizarea mai multor grupuri dispersate în jurul unei doctrine comune.
• agregație — Formă de unire, grupare ori asociere strânsă a mai multor elemente independente, date statistice, celule sau particule minerale într-o masă unică, fără ca acestea să își piardă complet individualitatea chimică sau structurală. În sociologie, reprezintă o formare colectivă temporară sau permanentă bazată pe alinierea unor indivizi cu scopuri comune.
• agresivitate — Trăsătură de caracter, stare psihică sau tendință distructivă nativă ori dobândită, manifestată prin înclinația de a ataca, de a folosi violența sau de a impune dominația asupra celor din jur. În etologie, reprezintă un mecanism biologic instinctiv de supraviețuire folosit de animale pentru apărarea teritoriului, obținerea hranei sau stabilirea ierarhiei în grup.
• agriologie — Ramură a antropologiei culturale și a etnologiei care se ocupă cu studiul comparativ al obiceiurilor, modului de viață, credințelor și organizării sociale ale popoarelor primitive, aflate în stadiul de sălbăticie sau neintegrate în civilizația tehnologică modernă. Disciplina analizează structurile culturale incipiente și evoluția lor istorică.
• alarmist — Care tinde să răspândească știri alarmante, exagerate sau complet false, provocând panică, neliniște nejustificată și îngrijorare artificială în rândul populației; persoană care manifestă acest comportament de panicare a colectivității. În analiza mass-media sau a discursului public, termenul descrie o abordare senzaționalistă, un ton sau o metodă structurală de raportare ce amplifică riscurile reale ale unui fenomen dincolo de limitele impuse de datele științifice ori logice.
• alfabetizat — Despre o persoană sau o comunitate: care a învățat să citească și să scrie; care posedă cunoștințele de bază ale limbajului scris, permițându-i accesul la instruire. Într-un sens modern și extins, termenul descrie un individ care posedă competențe fundamentale într-un domeniu specific de activitate, cum ar fi utilizarea tehnologiei computerizate sau gestionarea finanțelor personale.
• aliena — A înstrăina un bun, un drept sau o proprietate dintr-un patrimoniu prin vânzare, donație ori cesiune juridică. În sens psihologic și sociologic, verbul exprimă acțiunea de a (se) îndepărta, a (se) izola sau a rătăci mințile, determinând pierderea conștiinței de sine, alterarea facultăților mentale ori pierderea sentimentului de apartenență la un grup social, la o cultură sau la propriul mediu.
• alienare — Procesul psihic, social sau juridic prin care un individ devine străin de sine însuși, de comunitatea sa sau de produsele propriei sale munci, pierzându-și identitatea sau controlul conștient asupra existenței. În sens clinic, reprezintă o tulburare mintală profundă caracterizată prin pierderea contactului cu realitatea obiectivă, iar în plan juridic desemnează actul legal de înstrăinare, transferare sau transmitere a dreptului de proprietate asupra unui bun către o altă persoană fizică sau juridică.
• alienație — Concept teoretic fundamental în filozofie (Hegel, Marx) și sociologie, reprezentând starea sau procesul prin care omul devine străin de sine însuși, de produsele muncii sale, de societatea în care trăiește ori de propria sa natură umană. În sens medical și juridic arhaic, termenul este echivalent cu alienarea mintală, descriind pierderea facultăților intelectuale sau nebunia.