#stern

• apuseană — Forma de feminin pentru 'apusean'; descrie o entitate, o societate, o valoare sau o caracteristică de natură occidentală ori vestică. Ca substantiv, desemnează o femeie originară dintr-o țară occidentală sau care locuiește în vest.
• Apuseni — Grup montan major situat în vestul României, reprezentând subdiviziunea nordică a Carpaților Occidentali; acest masiv muntos este caracterizat din punct de vedere structural printr-un relief carstic spectaculos, un număr impresionant de peșteri, chei adânci și depresiuni populate de comunități tradiționale cunoscute sub numele de moți.
• Aquilegia chrysantha — Specie de plante erbacee perene din genul Aquilegia, originară din sud-vestul Statelor Unite și nordul Mexicului; această plantă structurală se remarcă prin florile sale mari, de o culoare galben-auriu intens, dotate cu pinteni nectariferi excepțional de lungi și zvelți, fiind extrem de rezistentă la căldură în comparație cu alte specii alpine.
• Arad — Municipiu de reședință al județului cu același nume, situat în vestul României, în regiunea istorică Crișana (atribuit frecvent Banatului datorită poziției sale sudice pe malul râului Mureș). Reprezintă un nod de transport feroviar și rutier transeuropean de importanță strategică națională, un puternic centru industrial și academic, recunoscut istoric pentru arhitectura sa eclectică, neoclasică și secession, fiind supranumit în perioada interbelică Micul Viena.
• Aranca — Un râu internațional de șes care izvorăște din România (județul Arad), curge spre vest traversând regiunea istorică a Banatului, trece frontiera în Ungaria și se varsă în râul Tisa pe teritoriul Serbiei. Are o lungime totală de peste 100 de kilometri și deține o importanță ecologică și agronomică majoră pentru rețeaua de irigații și desecări din Câmpia de Vest, bazinul său hidrografic transfrontalier fiind reglementat prin acorduri de mediu internaționale.
• arice — Afecțiune dermatologică și inflamatorie contagioasă care afectează picioarele animalelor domestice (în special ale cailor și oilor), localizată de obicei în regiunea coroanei copitei sau a buletului; boala se manifestă prin eczeme umede, cruste aspre, crăpături dureroase ale pielii și căderea părului, fiind provocată de igiena precară din grajduri și de umiditatea structurală prelungită.
• aricel — Termen medical-veterinar popular sinonim cu 'ariceală', desemnând dermatita eczematoasă a calului localizată la pliul buletului copitei. În botanică, reprezintă denumirea populară a unor plante medicinale sau buruieni cu tulpini ori fructe acoperite de peri aspri, țepișori sau cârlige (cum este asprica sau unele specii de genul Medicago), folosite tradițional în tratamentele empirice ale bolilor de piele.
• arierbec — Termen tehnic marinăresc ce desemnează o grindă masivă, o piesă de structură sau o prelungire metalică montată la pupa unei nave (în special la cele din lemn sau de tip vechi), destinată să protejeze cârma de impactul direct cu gheața, resturile plutitoare ori în timpul manevrelor de acostare în marșarier. Această componentă structurală oferă o rezistență sporită ansamblului de guvernare al vasului.
• Arseni — Nume de familie de origine onomastică greacă sau slavă, derivat de la prenumele masculin Arsenie (provenit din grecescul 'Arsenios', însemnând bărbătesc, puternic). În spațiul cultural românesc și est-european, acest nume este purtat de personalități marcante din domenii precum medicina, știința sau teologia, păstrându-și conotațiile istorice tradiționale.
• artimon — Arbore (catarg) situat la pupa unei nave cu pânze, fiind de obicei cel mai mic dintre catargurile principale; pânza montată pe acest catarg. În arhitectura navală tradițională, acest element are un rol esențial în menținerea echilibrului de rotație și în guvernarea precisă a ambarcațiunii în timpul manevrelor complexe.
• arumitor — Termen istoric și etnografic rar, utilizat în mod tradițional ca exonim sau autodenumire regională pentru a identifica membrii unei comunități etnice specifice ori vorbitori ai unui dialect aromân izolat din spațiul balcanic, făcând referire directă la rădăcina lexicală care desemnează identitatea aromână. În studiile de lingvistică comparată, acest termen arhaic reflectă particularitățile fonetice locale de conservare a latinității răsăritene și modul în care comunitățile pastorale își defineau apartenența culturală în raport cu populațiile majoritare.
• asămine — Formă arhaică și variantă regională vestivă (întâlnită în special în graiurile bănățene și crișene) pentru adverbul și prepoziția 'asemenea'; în mod egal, deopotrivă, la fel ca, indicând o identitate de trăsături, acțiuni sau stări între două entități.
• Asarum caudatum — Denumirea științifică a ghimbirului sălbatic cu coadă, o specie de plantă perenă din familia Aristolochiaceae, nativă în regiunile umede și împădurite din vestul Americii de Nord. Se distinge structural prin florile sale unice de culoare maro-roșcat, ale căror sepale se prelungesc în lobi foarte lungi și înguști, asemănători unor cozi lungi.
• asiat — Formă tradițională, folosită adesea în contexte istorice sau literare, pentru termenul 'asiatic'; desemnează o persoană originară din Asia sau un element care aparține acestui continent. În istoria culturii și a retoricii antice, descrie stilul înflorit, bogat și ornamental specific școlilor de oratorie din Asia Mică (sinonim cu 'asianism').
• asiatic — 1. Care aparține Asiei sau populației acesteia, privitor la acest continent; originar din Orient. 2. Persoană de gen masculin originară din Asia. Acest termen structural descrie elemente geografice, geopolitice, biologice ori culturale specifice celui mai mare continent de pe Pământ, de la masivele muntoase din interior până la marile civilizații de coastă.
• asiriolog — Membru al comunității științifice specializat în asiriologie; persoană sau cercetător de sex masculin care studiază limba, cultura, istoria și vestigiile arheologice ale Asiei Anterioare antice, în special ale Asiriei și Babiloniei. Principalul său instrument de lucru structural este traducerea și interpretarea textelor stocate în cuneiforme.
• Asparagus verticillatus — Denumire științifică a unei plante erbacee perene din familia Asparagaceae, cunoscută popular sub numele de umbra-iepurelui; este o specie cățărătoare sau agățătoare viguroasă, răspândită spontan în pădurile xerofite, tufișurile și lizierele din sud-estul Europei și vestul Asiei, caracterizată prin cladodii grupate în verticile dense de-a lungul tulpinilor lungi și prin fructe sub formă de bace roșii sferice.
• aspirantură — Formă superioară de organizare a studiilor universitare și postuniversitare utilizată istoric în fostul bloc sovietic și în anumite instituții academice de tip est-european, echivalentă structural cu doctoratul modern; stagiu de pregătire științifică parcurs de un aspirant sub îndrumarea unui profesor pentru obținerea titlului de candidat în științe.
• așteamăt — Formă regională sau arhaică pentru cuvântul „așternut”; strat de paie, fân, frunze uscate sau rogojini așezat pe jos ori în pat pentru a servi ca loc de dormit sau de odihnă. În mediul pastoral și gospodăresc tradițional, termenul desemnează de asemenea stratul de materiale vegetale uscate împrăștiat pe podeaua grajdurilor sau a țarcurilor pentru a asigura confortul termic și igiena animalelor.
• așteamătu — Variantă grafică și fonetică regională pentru forma articulată hotărât a substantivului „așteamătul” (prin căderea lui „-l” final, specifică graiurilor populare). Desemnează așternutul rustic de paie sau fân pregătit pe jos ori în grajduri, fiind utilizat cu precădere în transcrierile de folclor, chestionarele lingvistice și textele dialectale din regiunile rurale.