#suficient

• acardiotrofie — Atrofie a mușchiului cardiac sau lipsă de dezvoltare nutrițională și structurală a miocardului, cauzată de tulburări severe de vascularizație (ischemie cronică), deficiențe metabolice locale sau lipsa stimulării trofice nervoase și endocrine. Acest fenomen duce la subțierea pereților inimii, scăderea masei musculare cardiace și reducerea drastică a capacității de pompare a sângelui în organism.
• Addison — Nume propriu de origine anglo-saxonă utilizat ca nume de familie sau prenume, având semnificația etimologică de 'fiul lui Addie'. În medicină, termenul identifică boala Addison (insuficiența suprarenală cronică primară), descrisă pentru prima dată de medicul britanic Thomas Addison. De asemenea, reprezintă numele mai multor localități din Statele Unite ale Americii.
• Aesculus hippocastanum — Denumire științifică a castanului sălbatic (sau porcesc), arbore foios impunător originar din pădurile muntoase din Peninsula Balcanică, cultivat pe scară largă ca plantă ornamentală în zonele temperate. Este recunoscut structural prin coroana sa globuloasă, flori albe cu pete roșii sau galbene grupate în panicule erecte și capsule spinoase ce conțin semințe bogate în escină, substanță intens utilizată în farmacologie pentru tratarea afecțiunilor venoase.
• ajungător — Care ajunge sau reușește să atingă un anumit punct, nivel, standard ori obiectiv într-un interval dat; persoană care obține succesul sau care îi prinde din urmă pe ceilalți într-o competiție ori activitate. În sens vechi sau regional, se poate referi și la un obiect ori instrument de dimensiuni suficiente, care este capabil să acopere o distanță sau să satisfacă o necesitate materială imediată.
• ajuns — Stare a ceea ce este destul sau suficient; abundență materială moderată sau bunăstare (trai bun). Ca adjectiv sau participiu, indică o persoană care a sosit la destinație ori care a parvenit, realizându-se pe plan social sau financiar. Ca adverb, se folosește în structuri exclamative pentru a cere oprirea imediată a unei acțiuni.
• ajunsătură — Termen rar sau regional care desemnează starea sau acțiunea de a ajunge la timp ori de a prinde pe cineva din urmă; de asemenea, poate indica o cantitate suficientă dintr-un bun (îndestulare, suficiență) sau rezultatul materializat al unei parveniri sociale. În unele graiuri locale, cuvântul descrie și un mic adaos sau o completare adusă unei provizii pentru ca aceasta să fie de ajuns.
• amiloidoză — Afecțiune sistemică sau localizată cu caracter metabolic și evolutiv, caracterizată prin depunerea anormală de amiloid (proteine insolubile pliate defectuos în foițe beta) în spațiile extracelulare ale organelor vitale, precum rinichii, inima, ficatul sau sistemul nervos. Această acumulare structurală determină atrofia progresivă a parenchimului celular și disfuncții severe sau insuficiențe de organ, fiind clasificată în forme primare, secundare, ereditare sau asociate procesului de îmbătrânire.
• anadrenalism — Termen medical învechit sau rar utilizat ce desemnează absența totală, defectul complet sau încetarea funcționării glandelor suprarenale; reprezintă o formă extremă și acută de insuficiență suprarenală primară. Acest fenomen clinic perturbă grav homeostazia organismului prin stoparea secreției de hormoni corticosteroizi esențiali (cortisol și aldosteron), generând simptome severe precum hipotensiune profundă, dezechilibre electrolitice și risc iminent de criză addisoniană.
• anasarcă — Sindrom clinic sever caracterizat printr-un edem generalizat și masiv, care constă în acumularea patologică și excesivă de lichid seros în întregul țesut celular subcutanat, însoțită de revărsate lichidiene în marile cavități seroase ale corpului (pleură, pericard, peritoneu). Această stare structurală critică reprezintă o manifestare avansată a unor afecțiuni grave, cum ar fi insuficiența cardiacă decompensată, sindromul nefrotic, ciroza hepatică decompensată sau malnutriția proteică severă.
• anazarcă — Edem generalizat grav caracterizat prin acumularea masivă și infiltrarea structurală de lichid seros în țesutul celular subcutanat, precum și în marile cavități seroase ale corpului (pleură, pericard, peritoneu). Această manifestare clinică severă se întâlnește în stadiile avansate ale insuficienței cardiace congestive, ale sindromului nefrotic sau ale cirozei hepatice decompensate, reflectând o perturbare majoră a echilibrului hidroelectrolitic.
• anazoturie — Stare patologică sau anomalie biochimică structurală manifestată prin absența totală sau diminuarea extremă a ureei și a altor compuși azotați din urina eliminată de pacient. Acest fenomen clinic indică o afectare funcțională gravă a ficatului (incapacitatea de a sintetiza ureea) sau o insuficiență renală acută terminală (imposibilitatea de a filtra și excreta deșeurile azotate).
• anuric — Care suferă de anurie, fiind caracterizat prin absența totală sau reducerea patologică severă a excreției de urină (sub o sută de mililitri în 24 de ore) din cauza unei disfuncții renale acute ori a unui obstacol pe căile urinare; (substantiv) pacient care prezintă acest tablou clinic critic.
• anurică — Forma de feminin a adjectivului anuric; descrie o stare patologică, o fază evolutivă a unei boli sau o insuficiență renală severă caracterizată prin sistarea completă a eliminării de urină din organism.
• anurie — Simptom clinic critic și urgență medicală majoră caracterizată prin absența totală a secreției sau a eliminării urinei din organism, ori prin reducerea severă a acesteia sub pragul de o sută de mililitri în 24 de ore. Această condiție patologică poate fi declanșată de o disfuncție renală severă (insuficiență renală acută parenchimatoasă) sau de un obstacol mecanic situat pe căile excretorii superioare (anurie obstructivă).
• aritenoidectomie — Intervenție chirurgicală de înaltă precizie care constă în extirparea parțială sau totală a unuia ori a ambelor cartilaje aritenoide ale laringelui. Acest procedeu chirurgical structural este efectuat în principal pentru tratarea paraliziei bilaterale a corzilor vocale în abducție (poziție mediană), cu scopul de a lărgi spațiul glotic parazitat și de a ameliora insuficiența respiratorie severă, restabilind o cale aeriană funcțională fără a compromite total fonația.
• atriocomisuropexie — Intervenție chirurgicală complexă și rară care constă în fixarea operatorie a comisurii valvulare cardiace la peretele atriului, utilizată pentru corectarea structurală a unor malformații congenitale sau a insuficiențelor valvulare severe. Acest procedeu tehnic de reconstrucție are scopul de a restabili dinamica normală a fluxului sangvin și de a preveni regurgitarea intracardiacă parazitară.
• atriomegalie — Mărire patologică, anormală și permanentă a volumului sau a dimensiunilor unuia ori ale ambelor atrii cardiace, cauzată de obicei de o supraîncărcare cronică de presiune sau de volum. Această modificare structurală este frecvent asociată cu stenoze ori insuficiențe valvulare (mitrală sau tricuspidiană) și predispune pacientul la apariția unor tulburări de ritm cardiac severe, precum fibrilația atrială.
• autarhic — Care se bazează pe autarhie, referitor la un sistem economic sau politic închis, în cadrul căruia o comunitate, o regiune ori un stat își asigură independența totală prin consumul exclusiv al bunurilor produse în interiorul propriilor granițe, refuzând ori reducând la minimum schimburile comerciale externe și importurile. În sens filozofic antic, descrie o stare de autosuficiență spirituală și independență morală deplină a individului în raport cu factorii exteriori.
• autarhie — Stare sau politică economică a unui stat ori a unei colectivități care urmărește autosuficiența absolută și independența totală față de exterior, prin producerea internă a tuturor resurselor necesare subzistenței și dezvoltării; absența voluntară a relațiilor comerciale internaționale. În filozofia greacă veche (cinici, stoici), conceptul reprezintă virtutea de a fi stăpân pe propria viață, eliberat de dorințe materiale dependente de alții.
• autarkie — Variantă ortografică de inspirație germanică sau anglo-saxonă pentru termenul 'autarhie'; desemnează starea unui sistem economic complet închis și independent, configurat structural astfel încât să își asigure subzistența exclusiv din resurse proprii, fără a apela la importuri sau asistență din partea piețelor internaționale.