#tensiune

• albuminurie — Condiție patologică manifestată prin prezența sau excreția anormală de albumină în urină, fiind un indicator clinic major al afectării sau creșterii permeabilității membranei filtrante a rinichilor (sindrom nefrotic, nefropatie diabetică ori hipertensivă).
• aldosteron — Hormon steroid mineralocorticoid secretat de zona glomerulată a cortexului glandei suprarenale, având un rol esențial în reglarea echilibrului hidroelectrolitic și a tensiunii arteriale. Acesta acționează la nivelul tubilor distali ai rinichilor, stimulând reabsorbția sodiului și a apei și favorizând excreția potasiului și a hidrogenului.
• aldosteronism — Afecțiune clinică de natură endocrină determinată de secreția excesivă, patologică, a hormonului mineralocorticoid numit aldosteron de către cortexul suprarenalian. Această perturbare metabolică provoacă o retenție masivă de sodiu și apă în organism, însoțită de eliminarea exagerată a potasiului, având ca principale manifestări hipertensiunea arterială severă, oboseala musculară cronică și spasmele musculare.
• amețeală — Senzație neplăcută de dezechilibru, de instabilitate corporală sau de învârtire a spațiului înconjurător, asociată frecvent cu vertijul, stările lipotimice sau sincopa. Acest simptom structural poate fi declanșat de afecțiuni ale urechii interne, dereglări ale tensiunii arteriale, stări febrile, deshidratare severă, anemie, oboseală cronică, fluctuații hormonale (cum sunt cele din timpul sarcinii sau menopauzei) sau de factori psihologici precum atacurile de panică și anxietatea severă.
• angiopatie — Termen generic utilizat în clinică pentru a desemna orice afecțiune, leziune structurală sau boală degenerativă ori inflamatorie care afectează vasele de sânge (artere, vene sau capilare) ori vasele limfatice. Acest concept structural cuprinde o gamă largă de patologii binedefinite, cum ar fi angiopatia diabetică (micro- și macroangiopatia), angiopatia hipertensivă sau angiopatia amiloidă cerebrală, având consecințe majore asupra perfuziei tisulare și funcționării organelor.
• angioscleroză — Proces patologic structural caracterizat prin indurarea, rigidizarea și pierderea elasticității pereților vaselor de sânge, în special ai arterelor mici și arteriolelor, ca urmare a depunerilor de țesut fibros, lipide sau calciu. Această afecțiune binedefinită, strâns legată de procesul general de îmbătrânire, hipertensiune arterială și tulburări metabolice, îngustează lumenul vascular și reduce semnificativ capacitatea de adaptare a fluxului circulator la nevoile țesuturilor periferice.
• angiotensină — Hormon peptidic cu acțiune vasoconstrictoare puternică, derivat dintr-un precursor plasmatic (angiotensinogen) printr-o cascadă enzimatică ce implică renina și enzima de conversie (ECA). Acest element structural binedefinit joacă un rol fundamental în reglarea tensiunii arteriale, stimularea secreției de aldosteron de către glandele suprarenale și menținerea echilibrului hidroelectrolitic din organism, constituind totodată ținta principală a tratamentelor antihipertensive moderne.
• antiadrenergic — Care blochează, inhibă sau diminuează efectele adrenalinei și noradrenalinei asupra receptorilor adrenergici din sistemul nervos simpatic. În practica medicală, termenul desemnează o clasă de medicamente (simpatolitice), împărțite în alfa-blocante și beta-blocante, utilizate pe scară largă în tratamentul hipertensiunii arteriale, al aritmiilor cardiace, al insuficienței cardiace și al stărilor de anxietate severă.
• antihipertensiv — Care scade tensiunea arterială crescută și previne riscurile cardiovasculare asociate; medicament utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. În sens farmacologic, acționează structural prin diverse mecanisme, cum ar fi blocarea receptorilor adrenergici, inhibarea enzimei de conversie a angiotensiniei, blocarea canalelor de calciu sau stimularea diurezei, restabilind echilibrul hemodinamic.
• antirenină — Anticorp specific care neutralizează renina (enzimă secretată de rinichi cu rol major în reglarea tensiunii arteriale prin sistemul renină-angiotensină-aldosteron). În cercetarea biomedicală și farmacologie, substanța este utilizată ca instrument experimental sau imunologic pentru a bloca activitatea enzimatică excesivă a reninei, ajutând la studierea mecanismelor hipertensiunii arteriale de origine renală.
• antispumant — Care previne, reduce sau elimină formarea spumei în diverse lichide în timpul proceselor industriale, chimice sau culinare; agent chimic sau natural activ la suprafață care scade tensiunea superficială pentru a distruge bulele de aer. Ca substantiv, reprezintă un aditiv utilizat scară largă în producția de detergenți, în tratarea apelor reziduale, în industria petrolieră sau ca ingredient alimentar (E-uri specifice) pentru a stabiliza texturile lichide.
• arcuitor — Persoană sau dispozitiv mecanic specializat care realizează curbarea ori fasonarea materialelor sub formă de arc; element structural sau unealtă care exercită o forță de tensionare elastică pentru a arcui o componentă mecanică sau industrială. Ca adjectiv, descrie un factor, o forță sau un mecanism care are proprietatea sau capacitatea de a curba ori de a imprima o traiectorie curbă sau o formă concavă/convexă unui corp flexibil.
• arterial — Care aparține arterelor, se referă la artere ori se produce în interiorul acestor vase sanguine structurale; descrie sângele oxigenat, de culoare roșu-aprins, care este pompat de la inimă către țesuturile periferice ale organismului. În context clinic, termenul este utilizat ca element de bază în măsurarea și evaluarea parametrilor hemodinamici vitali, cum ar fi presiunea sau debitul circulator.
• arteriolă — Vas sangvin de dimensiuni microscopice, cu un diametru sub 100 de micrometri, situat structural între capetele terminale ale arterelor mari și rețeaua de capilare. Datorită stratului muscular neted bine dezvoltat din peretele lor, arteriolele acționează ca principalele vase de rezistență ale sistemului circulator, având rolul fundamental de a regla tensiunea arterială și distribuția regională a fluxului sangvin prin procesele de vasoconstricție și vasodilatație.
• arterioscleroză — Afecțiune vasculară cronică și degenerativă caracterizată prin îngroșarea, rigidizarea și pierderea elasticității pereților arteriali, proces corelat adesea cu îmbătrânirea sau cu depunerea de minerale în tunica medie a vaselor. Acest termen umbrelă include ateroscleroza (formarea de plăci lipidice în endoteliu) și arterioscleroza Mönckeberg (calcificarea mediei), ducând la reducerea complianței vasculare, creșterea presiunii sistolice și îngreunarea fluxului sangvin către organele vitale.
• autoinducție — Fenomen electromagnetic care constă în producerea unei tensiuni electromotoare induse într-un circuit electric datorită variației intensității curentului electric care străbate acel circuit; inducție proprie. Conform legii lui Lenz, curentul de autoinducție rezultat are un sens care se opune variației curentului principal, manifestându-se ca o inerție electromagnetică la stabilirea sau întreruperea circuitelor.
• avometru — Aparat de măsură portabil, analogic sau digital, utilizat în electrotehnică și electronică pentru determinarea valorilor numerice ale principalelor mărimi electrice dintr-un circuit structural. Denumirea sa reprezintă un acronim format de la unitățile de măsură fundamentale pe care le înregistrează: Amperi (intensitatea curentului), Volți (tensiunea electrică) și Ohmi (rezistența electrică); multimetru.
• Baeyer — Numele de familie al renumitului chimist german Adolf von Baeyer, laureat al Premiului Nobel în 1905 pentru sinteza indigoului și dezvoltarea chimiei organice. Numele său este asociat cu concepte fundamentale precum teoria tensiunii ciclice (Tensiunea Baeyer) și reactivul Baeyer (soluție de permanganat de potasiu folosită pentru identificarea legăturilor nesaturate).