#tesatura

• aba — Țesătură groasă din lână, de obicei albă sau cenușie, bătută la piuă. În etnomedicina și istoria igienei din spațiul balcanic, acest material era utilizat în trecut pentru confecționarea hainelor țărănești rezistente la intemperii, dar și ca izolator termic elementar în tratamente empirice rurale (împachetări uscate pentru combaterea frisoanelor sau a reumatismului).
• adamască — Țesătură fină, grea și de înaltă calitate, realizată tradițional din mătase, lână, in sau bumbac, caracterizată prin modele decorative complexe, geometrice sau florale, obținute prin alternarea suprafețelor mate cu cele lucioase. Acest material textil de lux își are originea istorică în Orientul Mijlociu și este utilizat preponderent pentru confecționarea tapițeriilor, a draperiilor elegante sau a lenjeriilor de masă ceremoniale.
• alcam — Denumire regională rară folosită în trecut în anumite zone ale țării pentru un tip de pânză grosieră, țesătură de casă sau material textil simplu utilizat la confecționarea sacilor ori a hainelor de lucru rezistente. Termenul s-a păstrat izolat în vocabularul arhaic al meșteșugarilor textili sau în inventarele gospodărești vechi.
• amidonare — Acțiunea de a amidona și rezultatul ei; proces tehnologic de finisare a materialelor textile prin impregnarea lor cu un clei sau o suspensie de amidon, urmată de uscare și calandrare. Această operațiune structurală îmbunătățește proprietățile fizico-mecanice ale țesăturilor, sporindu-le densitatea aparentă, rezistența la uzură prin frecare și capacitatea de a respinge particulele de praf suspendate în aer.
• antonio — Tip de țesătură fină, material textil sau model de design vestimentar elegant utilizat în industria confecțiilor; de asemenea, reprezintă varianta grafică neadaptată (specifică limbilor italiană și spaniolă) a prenumelui masculin Anton, derivat din latinescul 'Antonius'. În contextul comercial românesc, termenul descrie fie o gamă de materiale textile cu finisaj mătăsos, fie un antroponim străin utilizat ca brand ori nume propriu în documente moderne.
• antrețel — Termen tehnic de atelier utilizat pentru a descrie un material textil intermediar subțire, o căptușeală ușoară sau o pânză de întărire (interlining) inserată între fața exterioară a unei haine și căptușeala propriu-zisă, cu scopul de a oferi structură, stabilitate și o formă impecabilă gulerelor, reverelor sau umerilor. În trecut, indica un mic covoraș textil sau o țesătură decorativă plasată în antre.
• ardalîc — Termen arhaic de origine turcă utilizat istoric în Țările Române pentru a desemna un tip de pânză rară, aspră, din bumbac sau in, folosită ca dublură, căptușeală structurală pentru haine ori ca material pentru saci și ambalaje rudimentare. În sens extins, cuvântul descrie un obiect textil de slabă calitate, o țesătură simplă confecționată în gospodărie sau obținută prin comerțul balcanic, utilizată în activitățile logistice ori casnice ale vremii.
• ardoan — Formă regională rară întâlnită în anumite graiuri vestice pentru a descrie un tip de pânză brută sau postav masiv, închis la culoare, utilizat structural în trecut la confecționarea hainelor țărănești de iarnă sau a sacilor rezistenți de moară.
• argalîc — Termen arhaic sau regional, variantă fonetică ori corupere lexicală rară întâlnită în vechile manuscrise pentru cuvântul 'ardalîc' sau 'argalic'; pânză foarte aspră, rară și simplă, de bumbac ori in, folosită istoric ca dublură, întăritură sau căptușeală structurală pentru straiele boierești ori ca material utilitar pentru saci. În sens extins, termenul denotă o țesătură de slabă calitate confecționată rudimentar în gospodărie sau adusă prin comerțul balcanic.
• astracan — Piele fină cu blană cu părul foarte scurt, mătăsos și buclat, obținută de la mieii de rasă Karakul sacrificați în primele zile după naștere sau proveniți din avorturi spontane (situație în care poartă numele de breitschwanz). În sens comercial modern, termenul descrie și o țesătură artificială din lână sau fibre sintetice care imită fidel textura buclată și aspectul lucios al acestei blănuri naturale de lux, fiind folosită în confecționarea de haine, guleruri și căciuli.
• atares — Formă regională sau variantă fonetică alterată în graiurile locale pentru a desemna un tip de țesătură veche de mătase ori bumbac, adesea dungată sau brodată, adusă în trecut prin filieră orientală. În anumite subdialecte, termenul a fost folosit și pentru a descrie un tip de încuietoare primitivă sau un element structural de fixare la căruțele tradiționale.
• azlu — Termen regional vechi folosit în unele zone ale Transilvaniei sau în graiurile arhaice balcanice pentru a desemna un tip de pânză grosieră, țesută în casă din fire de cânepă ori in sălbatic, utilizată la confecționarea sacilor de merinde sau a prelatelor agricole rudimentare.
• baiader — Țesătură fină, de obicei din bumbac, lână sau mătase, caracterizată prin dungi transversale mari, viu colorate și contrastante. Termenul provine din limba franceză (bayadère), fiind inspirat de costumele tradiționale purtate de dansatoarele sacre din India (numite baiadere), și este utilizat în industria confecțiilor, în designul vestimentar și în decorațiunile interioare pentru a descrie un model ritmic de dungi orizontale mari.