#toxicitate

• Abrus — (Botanică) Gen de plante agățătoare din familia Fabaceae (Leguminosae), native în regiunile tropicale și subtropicale ale lumii, caracterizate prin frunze penate și păstăi ce conțin semințe sferice adesea intens colorate și extrem de toxice din cauza conținutului de abrină.
• acroleină — Lichid volatil, incolor sau slab gălbui, cu un miros extrem de înțepător, sufocant și lacrimogen, având formula chimică CH2=CH-CHO; propenal. Această aldehidă nesaturată simplă structural este extrem de toxică și inflamabilă, formându-se prin deshidratarea glicerinei la temperaturi înalte (cum ar fi în timpul prăjirii grăsimilor animale sau vegetale) ori prin arderea incompletă a biomasei și a tutunului, fiind utilizată industrial ca intermediar în sinteza materialelor plastice și a erbicidelor.
• adamsită — Substanță chimică toxică de sinteză din clasa arsenicalelor organice, utilizată din punct de vedere istoric ca agent de combatere a ricușeurilor sau gaz lacrimogen iritant în timpul Primului Război Mondial. Acest compus cristalin, numit științific clorură de 工具 fenarsazină, provoacă la inhalare iritații severe ale căilor respiratorii, strănut violent, greață și dureri de cap, fiind clasificat în prezent ca armă chimică interzisă prin tratatele internaționale.
• aloxanemie — Stare patologică sau anomalie biochimică caracterizată prin prezența sau acumularea de aloxan în sânge. Acest fenomen clinic structural este corelat cu perturbări severe ale metabolismului acidului uric sau cu inducerea experimentală a diabetului, indicând riscul distrugerii selective a celulelor beta pancreatice din insulele lui Langerhans din cauza stresului oxidativ sistemic.
• anabazin — Variantă ortografică neliterară sau învechită pentru substantivul feminin 'anabasină'. Desemnează alcaloidul lichid toxic izolat din anumite plante, cu proprietăți farmacologice analoage nicotinei, utilizat industrial în formularea unor insecticide puternice sau în studii de laborator privind neuroreceptorii.
• analină — Cel mai simplu reprezentant al aminelor aromatice primare, formula chimică fiind C6H5NH2. Se prezintă sub forma unui lichid uleios, incolor în stare pură, dar care se colorează rapid în brun în contact cu aerul din cauza oxidării. Este o substanță toxică, cu un miros caracteristic pătrunzător, utilizată ca materie primă fundamentală în sinteza industrială a coloranților sintetici, a medicamentelor, a materialelor plastice, a acceleratorilor de vulcanizare și a diferiților compuși intermediari din industria chimică.
• anilină — Cea mai simplă amină aromatică primară (cu formula chimică C6H5NH2), prezentându-se sub formă de lichid uleios, incolor în stare pură, dar care se înnegrește rapid în contact cu aerul din cauza oxidării. Reprezintă o materie primă de importanță structurală critică în industria chimică mondială, fiind fundamentul fabricării coloranților sintetici (coloranți de anilină), a poliuretanilor, a cauciucului vulcanizat, a pesticidelor și a numeroase produse farmaceutice.
• antifebrină — Denumire comercială istorică atribuită acetanilidei, primul derivat de anilină utilizat în medicină ca analgezic și antipiretic începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea; substanță cristalizată sintetică cu un puternic efect febrifug. Din cauza toxicității sale ridicate asupra sângelui (risc major de methemoglobinemie), antifebrina a fost retrasă treptat din protocoalele clinice, deschizând însă calea pentru descoperirea unor compuși moderni mult mai siguri, precum paracetamolul.
• apiol — Compus chimic organic lichid, uleios sau cristalin, extras în principal din semințele și frunzele de pătrunjel (Petroselinum crispum) sau de țelină (Apium graveolens). Cunoscut istoric și sub denumirea de camphor de pătrunjel, acest derivat fenolic din clasa fenilpropanoidelor posedă proprietăți antipiretice și emenagoge puternice, fiind utilizat în trecut în doze strict controlate în medicina tradițională, însă manifestă o toxicitate crescută la nivel hepatic și renal în caz de supradozaj.
• arsen — Element chimic cu numărul atomic 33 și simbolul As, situat în grupa a XV-a a tabelului periodic, clasificat drept metaloid cu proprietăți intermediare între metale și nemetale. Se prezintă sub mai multe forme alotropice (cel mai stabil fiind cel cenușiu, cu luciu metalic), este un semiconductor utilizat în microelectronică și optoelectronică și, sub formă de compuși, este recunoscut istoric ca un toxic celular extrem de periculos, având utilizări industriale severe.
• arseniat — Sare sau ester al acidului arsenic, obținut prin combinarea acestuia cu o bază ori un radical organic. În natură, arseniații formează o clasă complexă de minerale, adesea viu colorate, dar extrem de toxice, utilizate în trecut la fabricarea insecticidelor, a pesticidelor agricole și a unor pigmenți industriali.
• asmățuiu-sălbatic — Denumire comună pentru mai multe specii de plante din familia Apiaceae (cum ar fi Anthriscus sylvestris sau Chaerophyllum temulum) care cresc libere în natură; deși seamănă izbitor cu asmățuiul folosit drept condiment, are un gust mult mai puternic și frunze mai aspre. Unele varietăți pot fi toxice, motiv pentru care culegerea sa din flora spontană necesită o identificare botanică foarte riguroasă.