#tun

• avantren — Partea din față a unui vehicul, a unui utilaj agricol sau a unui autovehicul, cuprinzând puntea din față, roțile directoare, sistemul de direcție și elementele de suspensie aferente. În context militar istoric, desemnează un anteveșchi, adică un cărucior cu două roți atașat în fața unui tun sau afet de artilerie pentru a permite tractarea rapidă a acestuia de către cai ori vehicule motorizate.
• aventurism — Atitudine, doctrină sau comportament caracterizat prin tendința de a iniția acțiuni politice, militare sau financiare de mare risc, nesăbuite și lipsite de o planificare riguroasă ori de o bază reală de succes; această abordare speculează conjuncturile de moment, ignorând consecințele pe termen lung și punând în pericol stabilitatea unei colectivități sau a unei organizații. În discursul public, termenul poartă o puternică conotație peiorativă, taxând lipsa de responsabilitate a unor lideri.
• aventurist — Persoană care acționează cu ușurință, iresponsabilitate și spirit de hazard, implicându-se în proiecte periculoase fără a deține resursele necesare sau un plan coerent; folosit ca adjectiv, descrie o decizie, o politică sau o atitudine marcată de iresponsabilitate și riscuri inutile. În context istoric și ideologic, termenul îi desemnează pe acei lideri care mizează exclusiv pe lovituri de teatru speculative pentru a parveni.
• avere — Totalitatea bunurilor materiale, mobile și imobile, a banilor și a valorilor deținute în proprietate de o persoană fizică sau juridică; bogăție, avuție sau patrimoniu acumulat. În sens figurat sau spiritual, reprezintă un ansamblu de calități morale, cunoștințe, valori culturale ori intelectuale care aparțin unui individ sau unei întregi colectivități.
• avut — Ansamblul bunurilor materiale, valorilor financiare, proprietăților imobiliare sau pământurilor deținute de o persoană, de o familie, de o comunitate ori de un stat; avere, bogăție sau patrimoniu acumulat. Ca participiu trecut al verbului 'a avea', descrie o stare trecută de posesie, stăpânire sau experimentare a unei stări de fapt.
• avuție — Totalitatea bunurilor materiale, resurselor financiare, valorilor spirituale sau proprietăților funciare acumulate și deținute de o persoană, o comunitate, o clasă socială sau un stat; stare de opulență, bogăție sau prosperitate extremă. În sens macroeconomic, reprezintă stocul total de active tangibile și intangibile care generează valoare economică într-o țară sau o regiune geografică.
• Baal — Titlu onorific și nume propriu de proveniență semitică, însemnând inițial 'stăpân', 'lord' sau 'proprietar'; divinitate supremă a fertilității, vremii, ploii și furtunii în mitologiile canaanită, feniciană și cartagineză (sub forma Baal Hammon). În textele biblice și în tradițiile iudeo-creștine ulterioare, termenul a fost demonizat, fiind utilizat adesea ca un nume generic pentru zeitățile păgâne concurente sau integrat în figuri demonologice complexe precum Beelzebub.
• Bacchus a noyé plus d'hommes que Neptune — Adagiu celebru de origine franceză care se traduce literar prin 'Bacchus a înecat mai mulți oameni decât Neptun'. Utilizat ca avertisment moralizator, aforismul folosește o antiteză mitologică puternică între zeul vinului (Bacchus) și cel al mărilor (Neptun) pentru a sublinia că alcoolismul și excesul de băutură provoacă mult mai multe victime, distrugeri de vieți și tragedii umane decât catastrofele maritime sau naufragiile naturale.
• baftă — Șansă neașteptată, conjunctură extrem de favorabilă sau noroc chior în realizarea unui obiectiv ori scăparea dintr-un impas; succes dobândit adesea fără un efort susținut. Termenul este utilizat intens în limbajul curent și colocvial, servind atât ca urare de succes înaintea unei încercări, cât și ca constatare a unei reușite nesperate.
• baftagiu — Persoană care se laudă constant cu norocul său sau care vânează exclusiv câștigurile rapide obținute prin conjuncturi favorabile ori jocuri de noroc; individ baftos. Termenul implică o nuanță depreciativă, definind un caracter superficial care desconsideră munca cinstită și preferă să trăiască din speculații sau oportunități temporare.
• baftangiu — Persoană care se laudă constant cu norocul său sau care vânează exclusiv câștigurile rapide obținute prin conjuncturi favorabile ori jocuri de noroc; individ baftos. Termenul implică o nuanță depreciativă, definind un caracter superficial care desconsideră munca cinstită și preferă să trăiască din speculații sau oportunități temporare.
• baftoasă — Forma feminină a adjectivului 'baftos'; persoană de sex feminin care are un noroc constant, care reușește în tot ceea ce își propune datorită unor conjuncturi extrem de favorabile ori a hazardului pozitiv. În limbajul colocvial, definește o femeie care obține avantaje materiale sau succese profesionale aparente fără a depune un efort vizibil sau programat.
• baftos — Care are baftă sau noroc; persoană favorizată în mod constant de hazard ori de împrejurări; om norocos. Termenul aparține registrului colocvial-urban și descrie un individ care depășește obstacolele sau obține victorii importante mizând mai degrabă pe șansă decât pe o pregătire metodică.