#tun

• acalmie — O perioadă temporară de liniște, destindere sau inactivitate, intervenită brusc în cursul unei manifestări agitate, violente ori tumultuoase. În meteorologie, desemnează oprirea temporară a vântului, a furtunii sau potolirea agitației mării. În sens figurat, termenul face referire la o pauză sau la un moment de armonie și acalmie survenit în mijlocul unor conflicte sociale, crize politice, stări de agitație psihică sau manifestări febrile ale unei boli.
• acroparestezie — Tulburare senzitivă subiectivă, cu caracter episodic sau permanent, manifestată prin senzații anormale de amorțeală, furnicături, înțepături sau arsuri localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest fenomen neurologic structural reflectă o iritație sau o compresie a fibrelor nervoase periferice, fiind un simptom cardinal în sindromul de tunel carpian, în neuropatiile periferice metabolice (precum cea diabetică) sau în tulburările vasomotorii funcționale.
• adaptație — Termen de specialitate utilizat ca variantă pentru procesul de adaptare, desemnând ansamblul modificărilor structurale, fiziologice sau comportamentale prin care un organism ori un organ se ajustează la variațiile factorilor de mediu. În fiziologia senzorială, termenul descrie diminuarea sau creșterea sensibilității unui receptor (cum ar fi adaptația vizuală la întuneric) ca răspuns la intensitatea stimulării prelungite.
• adaptometrie — Metodă clinică de investigație și diagnosticare utilizată în oftalmologie pentru determinarea capacității de adaptare a ochiului (în special a retinei) la variațiile de lumină și întuneric. Acest procedeu medical măsoară pragul absolut de sensibilitate luminoasă a receptorilor vizuali în funcție de timp, permițând identificarea precoce a unor afecțiuni retiniene sau a hemeralopiei (orbul găinilor).
• adnata — Termen anatomic vechi sau utilizat în mod restrictiv ca substantivizat pentru a desemna membrana conjunctivă a ochiului (tunica adnata) ori o structură transparentă strâns alipită de cornee; reflectă o fuziune structurală completă a țesuturilor protectoare perioculare. În uzul curent modern, se folosește preponderent forma adjectivală feminină 'adnată' în acord cu diverse organe.
• adventice — Forma de plural (sau de feminin singular în anumite variante structurale) pentru adjectivul adventiv, descriind organe, structuri sau elemente care apar într-un loc neobișnuit, accidental ori secundar. În histologia și anatomia umană, termenul funcționează ca substantiv feminin (adventicea), desemnând tunica externă, conjunctivă și protectoare a unui vas de sânge (arteră sau venă) ori a unui organ tubular, formată din fibre de colagen și elastice. În botanică, se referă la rădăcini sau muguri dezvoltați în puncte atipice ale plantei.
• aerodinamic — Care aparține aerodinamicii, privitor la mișcarea aerului și a gazelor în raport cu corpuri solide; care prezintă o formă geometrică fluidă și optimizată, special proiectată pentru a reduce la minimum rezistența la înaintare opusă de aer în timpul deplasării. Se aplică pe scară largă în proiectarea avioanelor, autovehiculelor de mare viteză și echipamentelor sportive de performanță.
• aerodinamică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază legile mișcării aerului sau a altor gaze, precum și forțele exercitate de acestea asupra corpurilor solide aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific guvernează proiectarea aparatelor de zbor, rachetelor și vehiculelor terestre prin optimizarea forțelor de portanță și de rezistență la înaintare.
• aerodinamician — Inginer sau cercetător specializat în domeniul aerodinamicii; specialist care se ocupă cu studiul, proiectarea, optimizarea și testarea comportamentului corpurilor solide (avioane, mașini, rachete) aflate în mișcare prin fluxuri de aer sau gaze. Această activitate include utilizarea simulărilor computerizate avansate și a testelor experimentale în tunele de vânt pentru reducerea rezistenței la înaintare.
• aerodinamiciană — Forma de feminin pentru termenul aerodinamician; femeie inginer sau cercetător specializată în studiul forțelor aerodinamice, proiectarea profilelor aerodinamice și optimizarea fluxurilor de aer pentru diverse vehicule, aeronave sau structuri industriale prin metode computaționale sau experimentale.
• aerograf — Pistol mic de pulverizare, de mare precizie, asemănător unui stilou, utilizat în artele vizuale, retușarea fotografiilor, vopsitorie decorativă sau cosmetică; funcționează prin atomizarea vopselei lichide cu ajutorul unui jet de aer comprimat, permițând aplicarea unor straturi extrem de fine și realizarea unor gradienți de culoare perfect omogeni.
• aerografie — Tehnică artistică de pictură sau decorare bazată pe utilizarea aerografului, prin care imaginile sunt create prin pulverizarea controlată a vopselei pe diverse suprafețe (pânză, caroserii auto, pereți, piele). Permite obținerea unor efecte fotorealiste superioare și tranziții extrem de fine între nuanțe.
• Aflatu — Formă articulată populară sau regională pentru substantivul 'aflatul', utilizată în satele românești pentru a desemna un rit de divinație, o datină magică sau o practică tradițională de prevestire a viitorului. Obiceiul se desfășura în nopți considerate sacre sau de tranziție calendaristică (cum ar fi Sânzienele, Sfântul Andrei sau Boboteaza), fiind practicat de tinerele fete pentru a-și afla ursitul sau de comunitate pentru a prognoza starea recoltelor.
• Aglaonema — Gen de plante erbacee perene din familia Araceae, originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei de Sud-Est și Noii Guinee. Aceste plante sunt extrem de apreciate pe plan mondial ca plante ornamentale de interior datorită toleranței ridicate la lumină scăzută și a frunzișului decorativ, adesea dungat, pătat sau nuanțat în modele complexe de verde, argintiu, crem ori roșu.
• Aglaonema commutatum — Specie tip de plantă perenă din genul Aglaonema, nativă în Filipine și Sulawesi. Este una dintre cele mai populare specii cultivate ca plantă de interior, remarcându-se prin frunze mari, oblong-lanceolate, de un verde închis stropit elegant cu dungi argintii-cenușii de-a lungul nervurilor secundare, producând periodic inflorescențe de tip spadix urmate de bace roșii decorative.
• aguriza — A se transforma în aguridă sau a rămâne în stadiul de fruct verde, mic și acru; termen regional folosit în viticultură pentru a descrie fenomenul prin care boabele de struguri se opresc din evoluție și nu mai ajung la maturitate din cauza secetei, a bolilor sau a atacurilor de dăunători, păstrându-și astringența și culoarea verde.
• agurizare — Acțiunea de a aguriza și rezultatul ei; proces fiziologic sau patologic regional descris în viticultură prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre. Acest fenomen structural este cauzat de factori de stres climatic precum seceta extremă sau de atacul unor agenți patogeni, determinând compromiterea maturării normale a rodului.
• agurizat — Care a suferit procesul de agurizare; strugure, ciorchine sau boabă care s-a oprit din creștere și a rămas într-un stadiu crud, verde și acid din cauza bolilor sau a condițiilor meteo nefavorabile. În sens regional, descrie rodul care nu a mai intrat în pârgă.
• agurizi — Formă verbală regională sau variantă de conjugare folosită în anumite graiuri românești pentru acțiunea de a aguriza (a se transforma în aguridă); proces prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre pe parcursul verii din cauza bolilor sau a stresului climatic.
• agurizire — Acțiunea de a agurizi și rezultatul ei; proces fiziologic sau patologic regional descris în viticultură prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre. Acest fenomen structural determină compromiterea maturării normale a rodului din cauza bolilor sau a secetei.