#vertij

• acrofobie — Teamă patologică, irațională și persistentă de înălțimi sau de locuri înalte, manifestată prin anxietate severă, atacuri de panică, vertij și transpirații profuze. În contextul psihologiei clinice, această fobie structurală determină individul să evite cu îndârjire balcoanele, podurile, clădirile înalte sau traseele montane, afectându-i sever mobilitatea urbană și calitatea vieții cotidiene.
• amețeală — Senzație neplăcută de dezechilibru, de instabilitate corporală sau de învârtire a spațiului înconjurător, asociată frecvent cu vertijul, stările lipotimice sau sincopa. Acest simptom structural poate fi declanșat de afecțiuni ale urechii interne, dereglări ale tensiunii arteriale, stări febrile, deshidratare severă, anemie, oboseală cronică, fluctuații hormonale (cum sunt cele din timpul sarcinii sau menopauzei) sau de factori psihologici precum atacurile de panică și anxietatea severă.
• ameți — A provoca sau a suferi o pierdere temporară a echilibrului fizic și a clarității mentale, specifică vertijului ori buimăcelii; a perturba structural funcțiile senzoriale sub influența unei lovituri, a oboselii severe, a căldurii excesive ori a consumului de alcool sau substanțe toxice. În sens figurat sau colocvial, înseamnă a zăpăci pe cineva prin vorbe multe, a induce în eroare ori a deveni confuz și distrat.
• amețire — Acțiunea de a (se) ameți și rezultatul ei; proces fiziologic sau psihologic prin care o persoană ori un animal este adus într-o stare de pierdere temporară a controlului senzorial, a echilibrului sau a orientării spațiale. În practicile zootehnice, reprezintă o etapă structurală obligatorie de insensibilizare înainte de sacrificare.
• amețit — Care are senzația de pierdere a echilibrului sau de învârtire a capului, specifică vertijului sau lipotimiei; tulburat temporar din punct de vedere senzorial în urma unei stări febrile, a unei lovituri, a oboselii extreme ori a consumului de alcool sau substanțe toxice. În sens figurat, colocvial sau moral, descrie o persoană zăpăcită, buimacă, neatentă sau lipsită de claritate structurală în gândire.
• amețitor — Care provoacă amețeală sau vertij din cauza înălțimii, a vitezei sau a mișcării de rotație; care tulbură profund simțurile sau mintea. În sens figurat sau hiperbolic, descrie ceva uluitor, fascinant, grandios sau copleșitor, care impresionează puternic prin amploare, intensitate, număr ori frumusețe neobișnuită.
• amețitoriu — Formă adjectivală învechită, arhaică sau regională a termenului 'amețitor'; care are proprietatea sau capacitatea de a provoca amețeală, vertij ori confuzie mentală. În textele literare vechi sau cronicile de epocă, descrie o băutură puternic intoxicantă, o înălțime mare sau, în sens figurat, o atitudine manipulatoare care zăpăcește rațiunea.
• amețitură — Senzație trecătoare de vertij, de învârtire a capului sau de pierdere a echilibrului; formă de manifestare atenuată a amețelii. În sens figurat, familiar sau peiorativ, descrie o persoană zăpăcită, nesăbuită, distrată sau extrem de flușturatică, care acționează fără claritate structurală în gândire.