#zel

• aluniște — Formă regională sau variantă arhaică pentru 'aluniș' ori 'alunet'; teren, parcelă de pământ sau pădurice caracterizată prin prezența unei asociații dense de arbuști de alun. În graiul popular din anumite zone montane, desemnează un desiș sălbatic unde localnicii adună alune la sfârșitul verii sau un loc lăsat în pârloagă unde s-au dezvoltat spontan acești arbuști.
• aluniu — Care are culoarea cojii de alună coaptă, prezentând o nuanță caldă de brun-gălbui sau maroniu deschis cu reflexe aurii; murg, castaniu. Termenul este utilizat cu precădere în descrierile literare sau în registrul artistic pentru a caracteriza nuanța ochilor, a părului ori a unor suprafețe lemnoase șlefuite.
• alunos — Care abundă în aluni sau este format din mulți arbuști de alun; plin de alune, bogat în fructe de alun. În limbajul forestier popular sau în descrierile rurale, termenul caracterizează un teren, un versant sau un desiș deluros unde flora spontană este dominată structural de prezența speciei Corylus avellana.
• alunuc — Variantă fonetică rară, arhaică sau regională folosită în anumite graiuri populare pentru a desemna arbustul de alun sau o varietate specifică de alun pitic de pădure. Termenul se întâlnește izolat în documente istorice agrare sau în folclorul local din zonele subcarpatice, făcând referire la flora spontană utilizată pentru nuiele.
• alunuță — Formă diminutivală, adesea regională sau afectivă, pentru substantivul 'alună' ori variantă populară pentru 'aluniță'; o alună mică, tânără sau provenită de la o specie sălbatică de arbust. În limbajul poetic sau în poveștile populare, termenul este utilizat pentru a descrie roadele mărunte ale pădurii culese de viețuitoare sau copii.
• anagliptic — Referitor la anagliptică; care aparține artei de a sculpta sau de a grava în relief jos (basorelief, altorelief) pe materiale precum piatra, fildeșul, lemnul sau metalele prețioase. Acest termen califică elementele ornamentale proeminente cizelate pe suprafețe decorative sau operele de artă plastică antică obținute prin modelare structurală tridimensională.
• antilopide — Denumire științifică atribuită unei subfamilii de mamifere bovidate rumegătoare, care reunește toate speciile de antilope adevărate și gazele caracterizate structural prin forme zvelte, coarne inelate persistente și picioare adaptate pentru salturi și alergare de mare viteză. În clasificarea ecologică, reprezintă verigi esențiale în habitatele de savană și stepă.
• Appenzell — Oraș istoric și localitate turistică de importanță majoră din nord-estul Elveției, servind drept capitală politică și administrativă a cantonului Appenzell Intern (Innerrhoden). De asemenea, termenul definește regiunea istorică omonimă din Alpii elvețieni, recunoscută pe plan mondial pentru peisajele sale montane idilice, conservarea tradițiilor rurale seculare și sortimentele celebre de brânză fină cu rețetă secretă.
• Appenzell Ausserrhoden — Canton de rang semicanton situat în partea de nord-est a Elveției, format istoric în anul 1597 în urma separării religioase a vechiului canton Appenzell, devenind componenta majoritar protestantă. Centrul său administrativ este stabilit în localitatea Herisau, iar teritoriul său este renumit pentru relieful deluros prealpin, industria textilă tradițională și democrația directă exersată istoric prin vot deschis.
• Appenzell Innerrhoden — Canton de rang semicanton localizat în nord-estul Elveției, format istoric în anul 1597 în urma divizării religioase a vechiului teritoriu Appenzell, reprezentând comunitatea tradițional romano-catolică. Având capitala administrativă în localitatea Appenzell, este cel mai mic canton elvețian după populație și este renumit pe plan mondial pentru conservarea riguroasă a democrației directe prin adunarea populară anuală cu vot deschis în aer liber.
• aprozel — Formă diminutivală, regională sau arhaică rarisimă utilizată ca variantă pentru aprod; slujbaș subaltern dintr-un tribunal, minister ori curte domnească medievală, având rolul de a asigura paza, curieratul sau ordinea.
• ardoare — Intensitate deosebită a unui sentiment, a unei pasiuni sau a unei stări sufletești; înflăcărare profundă, zel, fervoare sau înfocare cu care cineva acționează ori se dedică unei cauze. În sens literar, termenul definește acea forță structurală lăuntrică și vitalitate emoțională care determină o implicare totală, pasională și neobosită într-o activitate artistică, spirituală sau intelectuală.
• arduzelean — Formă regională, contaminată sau alterată fonetic, utilizată în anumite graiuri de graniță din nord-vestul României pentru a desemna un locuitor din Ardeal (ardelean). Termenul reflectă o hibridizare lingvistică locală întâlnită în comunitățile rurale multietnice, fiind păstrat exclusiv în glosarele dialectale sau în înregistrările de folclor oral.
• arduzeleană — Forma de feminin pentru 'arduzelean'; adjectiv regional rar care descrie elemente culturale, tradiții sau caracteristici specifice graiurilor alterate din nord-vestul țării, ori substantiv ce desemnează o femeie originară din aceste comunități.
• arduzeleancă — Femeie sau fată originară dintr-o localitate sau microregiune istorică numită Arduzel, situată în județul Maramureș, România; locuitoare nativă a acestei așezări rurale. Ca adjectiv feminin regional, descrie elemente de cultură populară, port tradițional, grai sau obiceiuri gospodărești specifice acestei comunități, fiind o formă lingvistică rară utilizată în studiile monografice sau în documentele arhivistice pentru a specifica originea geografică structurală a unei persoane de sex feminin.
• Ariceștii Zeletin — Comună și localitate din județul Prahova, Muntenia, România, situată în zona de dealuri a Subcarpaților de Curbură, de-a lungul văii râului Zeletin. Localitatea este recunoscută structural pentru relieful său colinar, livezile extinse de pomi fructiferi, viticultură și tradițiile rurale păstrate în comunitățile locale din această zonă geografică.
• astrodom — Cupolă sau dom transparent, emisferic, realizat din sticlă optică sau plexiglas rezistent, montat în partea superioară a fuzelajului unui avion (în special la bombardierele și avioanele de transport din secolul XX) sau pe o structură terestră. Acest element structural permitea navigatorului aerian să utilizeze sextantul sau astrobusola pentru determinarea poziției prin observarea aștrilor, iar în arhitectură desemnează cupola rotativă a unui observator astronomic de mici dimensiuni.
• avellanarius — Termen latin utilizat în taxonomia biologică modernă ca epitet specific în denumirea științifică a pârșului de alun (Muscardinus avellanarius), un mamifer rozător de talie mică din familia gliridelor; cuvântul provine etimologic din substantivul latin 'avellana' (alună), făcând referire directă la habitatul preferat al acestui animal și la hrana sa principală, constând în alune și fructe de pădure. Este utilizat exclusiv în literatura academică, ihtiologie, ecologie și ghidurile de specialitate pentru identificarea riguroasă a speciei.
• avila — Variantă grafică minusculă, regionalism sau element lexical învechit utilizat rar în anumite graiuri pentru a descrie o tufă mică de alun, o varietate pitică de arbust forestier sau o plantă mică de umbră; înțelesul său provine prin filiere dialectale din contaminarea neconvențională cu radicalul latin 'avellana'. De asemenea, în uzul modern scris, poate reprezenta scrierea cu literă mică a numelui propriu Ávila pentru a face referire la curentul mistic sau la stilul arhitectural de fortificație asociat acestui spațiu istoric.
• avion — Aeronavă mai grea decât aerul, echipată cu aripi fixe care generează sustentație aerodinamică și propulsată de unul sau mai multe motoare cu piston, turboreactoare ori turbopropulsoare. Acest mijloc de transport aerian este destinat deplasării rapide a pasagerilor, mărfurilor sau executării unor misiuni militare și civile speciale în straturile inferioare ale atmosferei terestre.