Dicționarul de Arhaisme, Regionalisme și Termeni Istorici

• ajutorie — Formă tradițională de sprijin colectiv interuman, asistență socială empirică sau ajutor mutual organizat în mod voluntar în cadrul comunităților rurale ori al breslelor medievale românești pentru a susține o gospodărie în momente de criză (boală, incendiu, deces) ori pentru realizarea unor lucrări agricole de mare amploare; prin extensie, taxa, contribuția obligatorie în bani sau dare administrativă colectată în trecut de autorități în scopuri caritabile ori de reconstrucție publică. Acest fenomen structural reflectă mecanismele arhaice de solidaritate organică specifice satului românesc dinaintea apariției instituțiilor moderne de protecție socială.
• alagea — Țesătură fină orientală de bumbac sau mătase, ornamentată de obicei cu dungi colorate strălucitoare, importată în trecut din Imperiul Otoman și folosită în Țările Române medievale pentru confecționarea hainelor boierești, a căftanelor de lux sau a perdelelor decorative; prin extensie, îmbrăcămintea confecționată din acest material prețios. Acest termen reflectă structurile comerciale și schimburile culturale intense dintre spațiul balcanic și cel est-oriental, fiind înregistrat frecvent în foile de zestre și în catastifele de mărfuri ale negustorilor din secolele al XVII-lea - al XIX-lea.
• aloi — Termen tehnic arhaic și regional utilizat în trecut pentru a desemna un aliaj metalic, în special amestecul de aur sau argint cu metale comune (cum ar fi cuprul), folosit pentru obținerea monedelor ori a bijuteriilor. În sens extins structural, reprezintă un sinonim învechit pentru aliaj, indicând gradul de puritate sau titlul unui metal prețios prelucrat în atelierele monetare vechi.
• altîngea — Variantă grafică tradițională (scrisă cu 'î') pentru 'altângea'; veche monedă otomană de aur de mare valoare, care a circulat și în Principatele Române, utilizată în mod special pentru tezaurizare, tranzacții comerciale de anvergură și achitarea haraciului către Înalta Poartă.
• alurghidă — Manta sau robă de purpură purtată în trecut de împărații bizantini, domnitorii români sau de înalții ierarhi bisericești ca însemn oficial al puterii și suveranității statale ori ecleziastice. În textele vechi juridice și religioase (precum Pidalionul), termenul descrie hlamida domnească de culoare roșu-închis, simbolizând demnitatea imperială și autoritatea supremă conferită la urcarea pe tron.
• amândat — Care a fost sancționat cu o amendă sau o gloabă bănească în cadrul unui sistem administrativ ori juridic de tip vechi; amendat. În contextul documentelor de cancelarie din secolele trecute, termenul descrie statutul unei persoane sau al unei bresle meșteșugărești obligate legal să plătească o penalizare pecuniară către vistieria domnească din cauza încălcării unei rânduieli.
• amanetarisit — Care a fost lăsat ca gaj sau amanet în cadrul unei tranzacții de creditare de tip vechi; zălogit, ipotecat conform practicilor comerciale din secolele trecute. În sens juridic istoric, termenul descrie statutul special al unui bun mobil sau imobil care se află în posesia temporară a creditorului, fiind indisponibilizat până la achitarea completă a datoriei principale.
• amânunțat — Care a fost expus, descris sau analizat cu o atenție deosebită acordată fiecărui detaliu microscopic ori amănunt, fără a omite elementele secundare; detaliat, minuțios, amănunțit. Mai rar, definește statutul unui corp solid sau al unei materii care a fost mărunțită ori fragmentată în bucăți mici.
• amăsurat — Care a fost evaluat, dimensionat sau măsurat cu precizie în ceea ce privește lungimea, suprafața sau volumul, utilizând unități de măsură tradiționale ori instrumente cadastrale specifice în vechile hotărnicii. În context juridic istoric, descrie statutul unui teren sau al unui bun de valoare a cărui întindere a fost stabilită oficial și consemnată într-un hrisov domnesc pentru a preveni litigiile de vecinătate.
• apranti — Formă arhaică, regională sau coruptă fonetic pentru substantivul 'ucenic' ori 'învățăcel' (derivat istoric din franțuzescul 'apprenti'), utilizată în trecut în atelierele meșteșugărești și breslele din spațiul românesc. Acesta desemna un tânăr aflat în prima etapă a formării sale profesionale, obligat să presteze munci administrative în schimbul deprinderii secretelor unei meserii manuale.
• arap — Termen arhaic și popular utilizat istoric în limba română pentru a desemna o persoană cu pielea de culoare neagră, un maur sau un locuitor de origine africană ori arabă. În basmele și legendele populare românești, cuvântul desemnează adesea un personaj mitologic sau un slujitor exotic, fiind integrat de asemenea ca adjectiv cromatic pentru a descrie animale cu blana complet neagră sau obiecte de o nuanță întunecată, intensă.
• arinda — Formă regională sau arhaică învechită pentru termenul 'arendă'; contract prin care una dintre părți (arindator / proprietar) cedează celeilalte părți (arindaș / arendaș), pe o durată determinată, dreptul de exploatare a unor bunuri agricole, moșii, mori sau iazuri în schimbul unei plăți periodice prestabilite (arindă / arendă). Acest mecanism juridic și economic a definit structura agrară din Principatele Române în secolele trecute.
• aținere — Fapta de a se aține sau starea de pândă vigentă; acțiunea de a opri, de a bara calea sau de a intercepta pe cineva în mod premeditat într-un punct strategic. În sens figurat și arhaic, reprezintă efortul conștient de stăpânire de sine, înfrânarea unor impulsuri imediate sau supravegherea clandestină a unui parcurs, realizată cu scopul de a prelua controlul asupra unei situații desfășurate în teritoriu.