#Ada

• Abadan — Oraș și port major în sud-vestul Iranului, situat pe insula cu același nume din delta râului Shatt al-Arab. În epidemiologia ocupațională, toxicologie și medicina de mediu, zona este intens studiată la nivel internațional din cauza impactului pe termen lung al emisiilor provenite de la una dintre cele mai mari rafinării de petrol din lume, analizându-se incidența bolilor respiratorii cronice și a patologiilor oncologice la lucrătorii din industria petrochimică.
• abețadar — Variantă regională veche pentru cuvântul 'abecedar' (carte de citire pentru începători, manual elementar), utilizată în Transilvania și Banat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În contextul istoriei medicinei și igienei publice, termenul făcea referire și la broșurile elementare sau ghidurile primare de sănătate distribuită în școlile rurale, care învățau populația alfabetizată regulile de bază ale igienei corpului, prevenirea holerei și vaccinarea anti-variolică.
• abisalitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abisal. Desemnează proprietatea de a avea o adâncime uriașă, fie în sens fizic (specifică hăurilor oceanice), fie în sens figurat (referitoare la profunzimea de netrecut a gîndirii, a trăirilor interioare sau a straturilor inconștientului).
• abjecție — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abject; comportament, faptă, atitudine sau manifestare de o josnicie sau ticăloșie extremă. De asemenea, poate desemna o stare de profundă decădere morală ori o exprimare vulgară și jignitoare.
• abjecțiune — Stare de degradare morală extremă, josnicie profundă sau ticăloșie care provoacă repulsie și dispreț. În sens filozofic și psihologic, termenul desemnează fie fapta sau comportamentul care încalcă flagrant normele demnității umane, fie sentimentul de auto-depreciere și umilință totală resimțit de un individ în fața propriei decăderi sociale sau morale.
• ablaut — Alternanță vocalică sistematică în cadrul aceleiași rădăcini a unui cuvânt, utilizată în limbile indo-europene pentru a exprima diferențe de funcție gramaticală, timp, mod sau derivare lexicală, fără adăugarea de sufixe. Acest mecanism este cel mai vizibil în flexiunea verbelor neregulate (tari) din limbile germanice, unde schimbarea vocalei modifică timpul gramatical.
• abracadabra — Cuvânt cabalistic, formulă magică, incantație sau descântec străvechi folosit în trecut de magicieni, alchimiști și șamani ca amuletă protectoare împotriva bolilor ori spiritelor rele, fiind scris sub formă de triunghi descrescător; (în sens modern, figurat) vorbire lipsită de sens, discurs total de neînțeles, text confuz, jargon obscur sau amestec haotic de cuvinte fără nicio logică internă.
• abracadabrant — Care este complet bizar, uluitor, de necrezut, fantezist sau bizar dincolo de limitele logicii obișnuite; care amintește de o scamatorie sau de ceva magic prin complexitatea sau ciudățenia sa; (în sens peiorativ) complet confuz, incoerent, de neînțeles sau lipsit de orice fundament rațional.
• abrevieri CADE — Sistemul sau lista de prescurtări utilizate în 'Dicționarul enciclopedic ilustrat al limbii române' realizat de I.-Aurel Candrea și Gheorghe Adamescu (cunoscut sub sigla CADE, publicat între 1926-1931); reprezintă un ansamblu de semne grafice și codificări lexicografice interbelice folosite pentru a reduce spațiul tipografic.
• abrupt — (Despre pante, drumuri sau terenuri) Care este foarte înclinat, prăpăstios, râpos și greu accesibil; (figurat, despre stil sau limbaj) care este discontinuu, sacadat, lipsit de tranziții line sau greu de urmărit; (ca substantiv) perete muntos stâncos, vertical sau aproape vertical.
• abrutețe — Stare sau comportament de om abrutizat, lipsit de sensibilitate, cultură sau rațiune; manifestare primitivă, brutală sau grosolană; ticăloșie sau comportament sălbatic.
• abrutiza — A face ca cineva să-și piardă facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, degradându-se și apropiindu-se de starea unui animal; (reflexiv) a deveni stupid, brut, insensibil sau decăzut din cauza alcoolismului, a muncii extenuante sau a unui mediu social nociv.
• abrutizant — Care produce abrutizare; care tampeste, indobitoceste sau degradeaza facultatile intelectuale si morale ale unei persoane; distrugator pentru demnitatea umana.
• abrutizare — Acțiunea de a se abrutiza și rezultatul ei; pierdere progresivă a facultăților intelectuale, a sensibilității și a demnității morale; degradare psihică și comportamentală profundă.
• abrutizat — Care a suferit un proces de abrutizare; om care și-a pierdut facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, comportându-se primitiv ori grosolan din cauza viciilor, a epuizării sau a unui mediu social nociv.
• Absolom — Variantă ortografică și fonetică pe larg răspândită în vechile manuscrise românești pentru numele biblic Absalom, al treilea fiu al regelui David, cunoscut pentru frumusețea sa remarcabilă și pentru revolta sângeroasă declanșată împotriva propriului tată. În filozofia morală, teologie și hermeneutică, numele său constituie un arhetip conceptual absolut pentru mândria nemăsurată (hubris), trădarea filială, nesăbuința tinereții și consecințele tragice ale uzurpării autorității legitime.
• acadian — Ca substantiv, desemnează un descendent al coloniștilor francezi care s-au stabilit în secolul al XVII-lea în regiunea Acadia (situată în nord-estul Americii de Nord, cuprinzând astăzi provinciile maritime ale Canadei). Ca adjectiv, termenul se referă la cultura, limba, istoria sau teritoriul specific acestei populații francofone, recunoscută pentru rezistența sa culturală și drama istorică a Marii Expulzări din 1755. Comunitățile acadiene deportate în sudul Statelor Unite au pus bazele culturii distincte cunoscute astăzi sub denumirea de 'Cajun'.
• acadiană — Forma de gen feminin a substantivului și adjectivului 'acadian'. Ca substantiv, desemnează o femeie de origine franceză născută sau stabilită în regiunea istorică Acadia din nord-estul Americii de Nord, ori o descendentă directă a acestei comunități. Ca adjectiv, caracterizează un element cultural, lingvistic, geografic sau identitar specific acestei populații francofone, recunoscută în istoria universală pentru conservarea dialectului propriu și a tradițiilor muzicale în ciuda asimilării și a deportărilor masive din secolul al XVIII-lea.
• Acadiia — O variantă ortografică atipică, hipercorectă sau eronată a toponimului istoric 'Acadia' (regiune colonială din estul Canadei și nordul statului Maine). În textele românești vechi, scrierea cu dublu 'i' reflecta uneori încercarea de a reda fidel fonetica hiatului final în procesul de articulare sau adaptarea timpurie a numelui din izvoare chirilice. În contextul lingvistic modern, forma este considerată o abatere de la norma literară oficială, fiind acceptat exclusiv termenul standardizat 'Acadia' pentru desemnarea acelei provincii francofone timpurii.
• Acalypha — Gen extins de plante erbacee, arbuști și subarbuști din familia Euphorbiaceae, cuprinzând sute de specii larg răspândite în zonele tropicale și subtropicale ale lumii. Plantele din acest gen sunt extrem de apreciate în horticultură ca specii ornamentale datorită inflorescențelor lor unice sub formă de amânți sau spice lungi, pendule și pufoase, adesea intens colorate în nuanțe de roșu aprins sau purpuriu, dar și pentru frunzișul lor exotic, zimțat și variat.