#Ah

• băhniș — Termen popular regional sau derivat toponimic rar, desemnând o mică mlaștină, o băhnă de dimensiuni reduse, o zonă cu pământ moale, mlăștinos și acoperit de stufăriș ori un pârâu mic ce curge leneș printr-un loc mâlos. În onomastică și cartografia istorică, cuvântul servește frecvent ca nume de loc, microtoponim sau punct de hotar în zonele rurale ale Moldovei.
• băhnit — Care a prins un miros greu, neplăcut, de stătut, de mucegai sau de clocit, din cauza umezelii și a lipsei de aerisire (despre fân, haine sau încăperi). În sens fiziologic regional, termenul descrie o persoană care gâfâie, care are o tuse înfundată sau o respirație îngreunată din cauza oboselii ori a bolii.
• bahniță — Vas mare de lemn, asemănător cu o putină, o ciubăr sau o poloboc, utilizat în gospodăriile rurale vechi, în special în regiunile nordice, pentru spălarea rufelor, depozitarea apei sau prepararea amestecurilor casnice. În sens secundar, figurativ, termenul poate descrie o adâncitură de teren mică și mlăștinoasă, un ochi de noroi format într-o curte sau pe un drum de țară neamenajat.
• băhnos — Mlaștinos, plin de băhni (bălți cu stuf, locuri noroioase), reavăn sau acoperit de mâl. Termenul se aplică terenurilor de joasă altitudine unde apa stagnează, formând soluri umede și greu accesibile. În onomastica geografică, este folosit des ca adjectiv de relație pentru a denumi pârâuri, văi sau lunci mocirloase.
• bahodârcă — Termen depreciativ și de ocară folosit în graiul regional pentru a desemna o femeie bătrână, rea, guralivă, hapsână sau cu un aspect fizic neîngrijit; babă hârcă. În sens extins, cuvântul poate face referire la o persoană intrigantă care împrăștie bârfe în comunitate sau, în mod cu totul izolat, la o cotineață sau o cocioabă dărăpănată și murdară.
• Bahomande — Formă sau variantă grafică arhaică/rară întâlnită în vechi manuscrise ori traduceri românești pentru reprezentarea unei divinități, a unui idol sau a unei entități spirituale din panteonul oriental ori ezoteric (adesea corelată sau confundată în demonologia populară cu reprezentări de tip Baphomet ori divinități asiatice). Termenul este utilizat în studiile de mitologie comparată pentru a analiza modul în care numele religioase străine au fost asimilate fonetic în textele vechi.
• Bahor — Nume propriu de origine uzbecă sau persană care înseamnă literar 'primăvară'; utilizat ca prenume feminin în spațiul cultural central-asiatic sau pentru a desemna ansambluri artistice, festivaluri și manifestări folclorice celebre asociate cu renașterea naturii și dansul tradițional din Uzbekistan. În textele românești vechi sau notele de călătorie, termenul apare rar, făcând referire exclusiv la realități culturale din Orientul Mijlociu.
• bahorniță — Termen popular și peiorativ folosit pentru a desemna o femeie bătrână, urâtă, rea sau guralivă, adesea asociată în trecut cu imaginea unei vrăjitoare, a unei moașe cu practici oculte sau a unei persoane care uneltește în umbră. În sens larg, cuvântul evocă o prezență dezagreabilă, o femeie certăreață sau o figură grotescă din superstițiile rurale.
• Bahova — Numele unei localități din Bulgaria (satul Bahovitsa / Bahova din regiunea Loveci) sau o denumire istorică/regională purtată de anumite așezări și moșii din spațiul balcanic și est-european. În onomastica și toponimia regională, termenul reflectă o rădăcină slavă veche, fiind asimilat uneori în documentele istorice românești din secolele trecute ce făceau referire la proprietăți sau puncte de hotar.
• bahr — Termen de origine arabă care semnifică 'mare', 'fluviu' sau 'corp mare de apă', utilizat în limba română ca element de compunere în toponimia și hidronimia internațională ori în lucrări de geografie fizică. Acesta apare frecvent în denumiri geografice celebre din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, definind bazine hidrografice majore sau lacuri continentale întinse.
• Bahr al-Azraq — Denumirea în limba arabă a Nilului Albastru (lit. 'Marea Albastră' sau 'Râul Albastru'), principalul afluent al fluviului Nil în privința volumului de apă descărcat. Acesta izvorăște din Lacul Tana din Etiopia și aduce peste 80% din apele și aluviunile fertile care alimentează cursul inferior al Nilului în timpul sezonului ploios, având un caracter torențial și un rol crucial în agricultura istorică a Egiptului.
• Bahr el-Abiad — Variantă alternativă de transliterare în limba română a denumirii arabe Bahr al-Abyad, desemnând cursul Nilului Alb. Acest hidronim subliniază caracterul lăptos sau deschis al apelor sale, cauzat de sedimentele fine de lut purtate pe distanțe lungi din zona Marilor Lacuri tectonice ale Africii, oferind un contrast vizual izbitor la punctul de unire cu Nilul Albastru.
• Bahr el-Ghazal — Râu principal din vestul Sudanului de Sud, afluent de stânga al Nilului Alb, care dă numele unei întregi regiuni istorice și administrative. Cursul său străbate o zonă vastă de mlaștini de tip Sudd, unde o mare parte din apă se pierde prin evaporare, unindu-se ulterior cu râul Bahr el-Jebel într-un lac interior pentru a alimenta sistemul principal al Nilului.
• Bahr el-Jebel — Denumirea în limba arabă a secțiunii muntoase și superioare a Nilului Alb (lit. 'Râul Muntelui' sau 'Marea Muntelui'), situată în Sudanul de Sud. Acest segment hidrografic curge de la granița cu Uganda, traversează chei adânci și intră ulterior în uriașa regiune mlăștinoasă Sudd, unde își încetinește cursul și pierde un volum semnificativ de apă prin evaporare înainte de confluența cu Bahr el-Ghazal.
• Bahrain — Stat insular suveran din Orientul Mijlociu, situat într-un mic arhipelag din Golful Persic, guvernat ca o monarhie constituțională (Regatul Bahrain). Din punct de vedere etimologic, numele provine din limba arabă și se traduce prin 'cele două mări', făcând referire istorică la intersecția dintre straturile de apă sărată ale golfului și izvoarele subterane de apă dulce care alimentau insulele.
• Bahrimu — Formă articulată populară sau variantă regională a numelui de familie românesc Bahrim, întâlnită cu precădere în zona Moldovei. Din punct de vedere etimologic, numele provine din adaptarea locală a unor rădăcini ucrainene sau slave, ori din derivate expresive vechi. În onomastica modernă, această formă individualizează o linie genealogică specifică, păstrată în registrele parohiale și de stare civilă din estul României.
• Bahrin — Nume de familie românesc provenit din evoluția fonetică a cuvântului vechi 'băgrin', o denumire istorică pentru salcâm, unde modificarea consoanei 'g' în 'h' indică o puternică influență lingvistică ucraineană sau slavă de nord. Numele este răspândit în special în județele Iași, Botoșani și Suceava. În paralel, termenul există și ca antroponim de origine arabă în Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Est, unde derivă din cuvântul 'bahr' (mare).
• bahrt — Nume de familie rar de origine germanică, reprezentând o variantă grafică sau dialectală veche a numelui Barth sau proveniți din rădăcini toponimice specifice Europei Centrale. Istoric, acest antroponim poate fi legat de o poreclă medievală bazată pe calități fizice sau de localități de origine din spațiul de limbă germană. În documentele de arhivă, grafia individualizează linii de descendență stabilite în diverse valuri de migrație sau colonizare.
• Bahru — Termen geografic și toponimic major întâlnit cu precădere în Asia de Sud-Est, faimos prin orașul și statul Johor Bahru din Malaezia, numele traducându-se din limba malay prin 'nou'. În paralel, termenul funcționează ca nume de familie sau prenume în comunitățile din Orientul Mijlociu și Cornul Africii, având rădăcini semitice sau etiopiene vechi legate de noțiunea de mare sau corp de apă.
• baht — Unitatea monetară oficială a Thailandei, divizată în 100 de satangi. Din punct de vedere istoric, termenul desemna o unitate de măsură pentru greutatea metalelor prețioase (în special a argintului), fiind ulterior adoptat și standardizat ca monedă națională emisă de Banca Thailandei. În limbajul financiar internațional, este identificat prin codul oficial THB.