#HR

• abhaz — Persoană care face parte din populația de bază a Abhaziei sau care este originară de acolo; ca adjectiv, desemnează tot ceea ce aparține acestei regiuni sau culturii sale. În studiile globale de gerontologie și antropologie medicală din secolul al XX-lea, populația abhază a devenit un subiect major de cercetare datorită indicelui neobișnuit de ridicat de longevitate activă, cercetătorii analizând dieta locală, factorii genetici și stilul de viață rural pentru a înțelege secretele îmbătrânirii celulare încetinite.
• abia — Adverb cu sens restrictiv sau temporal, indicând o acțiune realizată cu mare efort, cu dificultate, într-un grad minim sau într-un moment imediat anterior. În evaluarea neuropsihologică și logopedică, termenul este utilizat clinic ca indicator calitativ în fișele de observație pentru a descrie limitările severe ale pacienților cu afazie, dispnee sau traume motorii (de exemplu, pacienți care abia pot pronunța cuvinte simple ori abia își pot menține echilibrul).
• abii — Termen istoric și mitologic preluat din textele antice homerice și geografii vechi, utilizat uneori în primele tratate medicale și antropologice europene pentru a desemna un trib nomad scit din nordul Dunării, descris ca trăind în deplină asceză, abstinență și având o dietă lacto-vegetariană strictă. În textele medicale de igienă din secolul al XIX-lea, aceștia erau citați ca un exemplu istoric de longevitate extremă obținută prin moderație alimentară, lipsa viciilor și izolare patologică de epidemiile urbane.
• ablacta — A înțărca un copil sau un pui de animal; a sista procesul de hrănire exclusivă la sân sau cu lapte și a introduce treptat o alimentație diversificată. În sens psihologic și sociologic, termenul nu se referă doar la componenta biologică, ci marchează prima etapă majoră de separare timpurie, autonomizare și rupere a legăturii simbiotice primare dintre mamă și copil.
• ablactare — Acțiunea de a ablacta și rezultatul ei; înțărcare. Reprezintă o perioadă critică de tranziție psihosocială în prima copilărie, caracterizată prin adaptarea comportamentală a copilului la un nou mod de nutriție și interacțiune cu mediul, marcând nașterea sentimentului de sine independent.
• ablactat — Care a fost înțărcat; (despre un copil sau un pui de animal) care a trecut de la alimentația exclusivă cu lapte matern la un regim alimentar diversificat. Din punct de vedere psihosocial, termenul descrie stadiul unui individ care a depășit faza dependenței orale simbiotice absolute față de figură maternă.
• ablas — Termen regional rar, atestat în unele comunități rurale românești, utilizat pentru a desemna un descântec, o formulă magică de alungare a spiritelor rele sau o practică empirică de îndepărtare a deochiului și a suferințelor psihice ușoare. În studiile de antropologie culturală, cuvântul reflectă mecanismele psihologice tradiționale prin care comunitățile arhaice încercau să restabilească echilibrul emoțional și mental al unui individ afectat de spaime.
• ablefarie — Absența congenitală parțială sau totală a pleoapelor, studiată în antropologia fizică, zoologia comparată și biologia dezvoltării pentru înțelegerea mutațiilor genetice evolutive și a anomaliilor structurale la vertebrate. În studiile paleoantropologice și de dinamică a populațiilor animale, acest caracter morfologic este analizat ca o trăsătură recesivă extremă care afectează adaptabilitatea și protecția aparatului vizual în medii cu expunere solară intensă.
• aborigen — Persoană care face parte din populația băștinașă, originară dintr-un anumit teritoriu geographic, ale cărei origini istorice preced colonizarea sau stabilirea ulterioară a altor grupuri etnice; (adjectival) care este autohton, indigen, nativ sau strâns legat prin naștere și evoluție de un anumit habitat ecologic sau spațiu cultural preexistent.
• aborigenă — Persoană de sex feminin care face parte din populația autohtonă, băștinașă sau indigenă a unui teritoriu geografic, ale cărei origini istorice documentate preced colonizarea sau stabilirea ulterioară a altor grupuri etnice dominante; (adjectival) formă de feminin pentru tot ce aparține acestor populații primordiale, fiind nativ, originar sau strâns legat prin naștere și tradiție milenară de un anumit habitat ecologic sau spațiu cultural preexistent.
• aborigenitate — Calitatea, starea sau însușirea de a fi aborigen, autohton sau băștinaș; ansamblul caracteristicilor identitare, culturale, istorice și juridice care definesc apartenența originară a unei populații sau a unui individ la un anumit teritoriu geografic înainte de apariția proceselor de colonizare ori migrație externă; (în filozofia culturii) legătură primordială, spirituală și indisolubilă între o comunitate umană și pământul natal străvechi.
• Aborigines — Denumire istorică, etnologică și antropologică utilizată la nivel internațional pentru a desemna populațiile indigene originare din Australia (Aborigenii australieni) care populau continentul înainte de sosirea colonizatorilor europeni; (în istoria antică) termen utilizat de autorii clasici romani pentru a numi primii locuitori mitologici sau preistorici ai regiunii Latium din Italia, considerați a fi stabiliți acolo 'de la începuturi' (ab origine).
• Abotă — Nume propriu de familie sau prenume istoric românesc extrem de rar, consemnat în onomastica istorică și în dicționarele vechi ca o variantă derivată parțial din radicalul ebraic 'abba' (tată) sau prin filieră cumană/slavă; o formă hipocoristică ori o modificare regională legată istoric de antroponime vechi din Moldova și Transilvania.
• Abruzachie — (Arhaic) Variantă onomastică veche sau formă hibridă regională a prenumelui masculin Ambrozie sau a numelui de familie Rosetti-Roznovanu (cu variante precum Bruzachie), întâlnită în documentele administrative și boierești din Moldova secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea.
• Abul-Faradj — Numele arab al lui Bar Hebraeus (Ghiyath al-Din Abu al-Faraj ibn al-Ibri), ilustru savant, medic, filosof și teolog creștin iacobit din secolul al XIII-lea, considerat unul dintre ultimii mari polimați ai Orientului creștin. Operând într-un context marcat de invaziile mongole, el a redactat cronici universale monumentale și tratate teologice esențiale în limbile siriacă și arabă, conservând o cantitate imensă de cunoștințe din antichitatea clasică și știința islamică într-o perioadă de profundă criză culturală.
• Abutilon avicennae — Denumirea științifică sinonimă pentru *Abutilon theophrasti*, cunoscută popular în limba română sub numele de 'teiușor' sau 'crucea-pământului'. Această plantă erbacee anuală din familia Malvaceae, originară din Asia, este recunoscută în agronomia modernă ca o buruiană invazivă severă în culturile de prășitoare (porumb, floarea-soarelui, soia), fiind caracterizată prin frunze mari, catifelate, în formă de inimă și capsule seminale rigide, decorative, cu aspect radiat.
• Abutilon megapotamicum — Specie de arbust semivolubil sau târâtor din familia Malvaceae, originară din Brazilia, Argentina și Uruguay, remarcabilă prin ramurile sale lungi, flexibile și plonjante. Este extrem de cultivată în scopuri ornamentale datorită florilor sale unice și spectaculoase, suspendate pe pedunculi subțiri, care prezintă un caliciu umflat, de un roșu aprins, din care ies petale galbene contrastante și stamine purpurii proeminente, aspect ce amintește de forma unor lanterne chinezești.
• Abutilon theophrasti — Denumirea științifică standard a teiușorului (cunoscut și ca crucea-pământului), o plantă erbacee anuală din familia Malvaceae, originară din sudul Asiei și larg naturalizată pe continentul european și american. Pe plan agronomist, este considerată o buruiană de carantină extrem de nocivă și competitivă pentru culturile agricole de prășitoare, remarcabilă prin tulpina sa robustă acoperită de peri catifelați, frunze mari cordiforme și fructe capsulare caracteristice, semicirculare, formate din loje dispuse radiar.
• Abutilon vitifolium — Denumirea științifică sinonimă pentru *Corynabutilon vitifolium*, o specie de arbust mare sau arbore de talie mică din familia Malvaceae, originară din pădurile temperate și umede ale statului Chile. Această plantă deosebită este extrem de cultivată pe plan mondial în grădinile botanice și peisagistice datorită frunzelor sale mari, palmat-lobate, acoperite de perișori moi, care seamănă cu cele ale viței-de-vie, și pentru florile sale spectaculoase, larg deschise, în formă de cupă, colorate în nuanțe delicate de bleu, lavandă sau alb-auriu.
• Abwehr — Serviciul de informații și contrainformații militare al forțelor armate germane (Reichswehr și ulterior Wehrmacht), care a funcționat pe lângă Marele Stat Major între anii 1920 și 1944. Creat inițial cu un rol strict defensiv pentru a ocoli restricțiile impuse prin Tratatul de la Versailles, serviciul s-a dezvoltat sub conducerea amiralului Wilhelm Canaris într-o rețea complexă de spionaj extern și sabotaj, devenind totodată un nucleu ocult al rezistenței interne împotriva regimului nazist până la dizolvarea sa de către Hitler.