#abis

• abducens — Termen anatomic și clinic utilizat pentru a desemna al șaselea ochi cranial (nervul abducens sau nervul motor ocular extern), care inervează exclusiv mușchiul drept lateral al ochiului. În semiologia neurologică și psihiatria clinică, paralizia sau afectarea nervului abducens produce strabism convergent și diplopie (vedere dublă), fiind un indicator crucial pentru diagnosticarea hipertensiunii intracraniene, a tumorilor de trunchi cerebral sau a fracturilor de bază de craniu, fenomene adesea însoțite de stări de confuzie mintală acută sau delir organic.
• abis — Prăpastie adâncă, hău sau depresiune marină de mari dimensiuni, a cărei adâncime pare de nemăsurat. În sens figurat, termenul desemnează o prăpastie sufletească, o situație de criză profundă, o neînțelegere totală sau o diferență uriașă și de netrecut între două idei, concepte ori stări sociale.
• abisal — Însușire care aparține abisului sau care se referă la zonele cele mai adânci ale oceanelor (de regulă sub 2000-3000 de metri), caracterizate prin întuneric total, presiune uriașă și temperaturi scăzute. În psihologie, termenul califică elementele ascunse ale psihicului uman, venite din straturile cele mai adânci ale inconștientului.
• abisalitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abisal. Desemnează proprietatea de a avea o adâncime uriașă, fie în sens fizic (specifică hăurilor oceanice), fie în sens figurat (referitoare la profunzimea de netrecut a gîndirii, a trăirilor interioare sau a straturilor inconștientului).
• Abisinia — Denumirea istorică și tradițională sub care a fost cunoscut Imperiul Etiopian și regiunea cornului Africii în documentele cartografice, politice și diplomatice europene până la mijlocul secolului al XX-lea.
• abisinian — Persoană care făcea parte din populația de bază a fostei Abisinii (Etiopia de astăzi) sau era originară de acolo. Ca adjectiv, termenul desemnează ceea ce aparține Abisiniei, locuitorilor săi ori culturii acestei regiuni istorice din cornul Africii. În zoologie, califică o rasă celebră de pisici domestice cu blană scurtă și aspect elegant, similar cu cel al felinelor venerate în Egiptul antic.
• abisiniană — Forma de gen feminin pentru termenul „abisinian”. Desemnează o femeie care făcea parte din populația nativă a fostei Abisinii sau o însușire a unui obiect ori concept de gen feminin asociat cu această regiune. În context zoologic, se referă direct la o pisică de rasă abisiniană.
• abyssinicus — Epitet specific utilizat în nomenclatura binară latină pentru a desemna specii de plante, păsări sau animale originare din regiunea istorică Abisinia (Etiopia de astăzi) ori specifice Cornului Africii. Prezența acestui adjectiv în denumirea științifică indică aria biogeografică nativă unde specia respectivă a fost identificată, descrisă sau clasificată pentru prima dată.
• adânc — Care se întinde mult în jos sub o suprafață de referință (despre ape, gropi, văi) sau mult spre interior de la o margine ori de la o deschidere; situat la o distanță considerabilă de suprafață. Ca substantiv neutru, desemnează un loc profund, o prăpastie, abisul sau adâncimea unei ape. În sens figurat, descrie un sentiment intens, o minte pătrunzătoare, o analiză filosofică detaliată ori o stare de somn profund.
• afund — Ca adverb sau adjectiv, exprimă situarea la o adâncime mare, adâncit, cufundat sau localizat departe de suprafață ori de margine; în sens figurat, descrie o implicare profundă într-o activitate, o stare de gure gânduri sau izolarea în desișul unei păduri. Ca substantiv neutru, desemnează fundul unei ape, o prăpăstie, un abis sau partea cea mai retrasă și neumblată a unui loc.
• anizoforie — Formă latentă de strabism sau heteroforie în care unghiul de deviație al axelor vizuale variază în funcție de direcția privirii. Această anomalie neuromusculară oculară se manifestă prin poziționarea asimetrică a ochilor atunci când fuziunea binoculară este întreruptă, determinând oboseală vizuală accentuată, dureri de cap sau dificultăți de orientare în spațiu la pacienții care privesc spre extreme.
• aponaut — Termen tehnic livresc sau neologism rar utilizat pentru a desemna un navigator, un scafandru sau un operator de vehicule subacvatice autonome ori teleghidate, specializat în explorarea abisurilor oceanice sau în executarea de lucrări inginerești la mari adâncimi; pionier al oceanografiei submarine profunde. În anumite registre speculative, termenul este construit în analogie cu „astronaut”, mutând accentul explorării de la spațiul cosmic la spațiul acvatic necunoscut.
• Arabis — Un gen de plante erbacee, anuale sau perene, din familia Brassicaceae (Cruciferae), cunoscute popular sub numele de 'gâscariță' sau 'bărbuță'. Majoritatea speciilor sunt native din zonele temperate ale emisferei nordice și din regiunile muntoase, fiind caracterizate prin frunze adesea pubescente și flori mici, albe, roz sau purpurii cu patru petale, apreciate în horticultură pentru decorarea grădinilor de piatră și a stâncăriilor.
• Arabis albida — O specie de plantă erbacee perenă din familia Brassicaceae, considerată din punct de vedere taxonomic un sinonim sau o varietate a speciei Arabis caucasica. Este caracterizată printr-un frunziș persistent, ușor pufos, de culoare cenușie-verzuie, și o înflorire timpurie abundentă cu flori albe, parfumate, fiind intens utilizată în amenajările peisagistice ca plantă de acoperire pentru stâncării și borduri însorite.
• Arabis alpina — O specie de plantă erbacee perenă, circumboreală, din familia Brassicaceae, nativă din zonele muntoase din Europa, Asia și America de Nord, inclusiv din Munții Carpați. Este cunoscută popular sub numele de 'gâscariță de munte' și se remarcă prin adaptarea sa excelentă la climatele reci și solurile stâncoase, având frunze dințate, acoperite cu peri stelați, și inflorescențe dense cu flori albe cu patru petale.
• Arabis blepharophylla — O specie de plantă erbacee perenă, rară, endemică pe coasta Californiei (Statele Unite), aparținând familiei Brassicaceae. Este recunoscută în botanică prin frunzele sale cu margini prevăzute cu peri fini, rigizi (asemănători unor gene), și prin florile sale spectaculoase de culoare roz-intens până la purpuriu, fiind foarte apreciată în horticultură ca plantă ornamentală pentru stâncării și containere datorită aspectului său vibrant și compact.
• Arabis scopoliana — O specie de plantă erbacee perenă din familia Brassicaceae, endemică în regiunile muntoase din sud-estul Alpilor și din nord-vestul Peninsulei Balcanice (Dinaride). Este o plantă orelor-alpină, adaptată la viața pe grohotișuri calcaroase și fisuri de stâncă la altitudini mari, fiind caracterizată prin rozete compacte de frunze glabre sau slab pubescente și tulpini scurte ce poartă flori albe, având o importanță deosebită în studiul fitogeografic regional.
• arabism — Un cuvânt, o expresie sau o structură gramaticală împrumutată dintr-un dialect arabic în altă limbă; particularitate lingvistică specifică limbii arabe. În sens larg, termenul descrie influența culturală, literară sau religioasă exercitată de civilizația arabă asupra altor popoare, iar în context politic modern, definește ideologia naționalistă sau atașamentul profund față de identitatea, unitatea și interesele lumii arabe.
• arabist — Specialist în arabistică; persoană care se ocupă în mod științific cu studiul limbii, literaturii, istoriei, filozofiei și culturii popoarelor arabe. Ca adjectiv, termenul descrie ceva care aparține acestor studii academice speciale sau este caracteristic unui cercetător dedicat descifrării manuscriselor și dinamicii geopolitice din Orientul Mijlociu și nordul Africii.
• arabistă — O femeie specialistă în arabistică; cercetătoare sau filologă dedicată studierii metodice a limbii, istoriei, literaturii și structurilor sociale ale lumii arabe. Ca adjectiv, reprezintă forma feminină a termenului arabist, descriind o metodologie, o abordare critică sau o lucrare academică realizată în conformitate cu normele științifice ale cercetării orientale.