#abs

• ab absurdo — Expresie latină însemnând 'prin absurd'. Este folosită în logica medicală, bioetică și expertizele medico-legale pentru a demonstra un adevăr clinic sau o cauză a morții prin arătarea faptului că orice altă ipoteză alternativă ar conduce la o concluzie imposibilă sau contradictorie.
• abceda — Proces patologic prin care un focar de inflamație acută purulentă sau o colecție bacteriană evoluează spre formarea unui abces delimitat, acumulând puroi și necrozând țesuturile înconjurătoare.
• abcedare — Procesul patologic de formare a unui abces; transformarea unei inflamații acute sau a unui infiltrat inflamator difuz (cum ar fi o celulită sau o flegmon) într-o colecție purulentă bine delimitată, însoțită de necroză tisulară de lichefiere.
• abcedat — Despre un focar inflamator, o tumoretă, un organ sau un țesut: care a evoluat spre formarea unui abces; transformat într-o colecție purulentă închisă și delimitată.
• abcede — Forma conjugată a verbului 'a abceda' la modul indicativ, prezent, persoana a III-a (singular sau plural), utilizată pentru a descrie acțiunea prin care o leziune, un țesut sau o inflamație acută colectează și formează un abces.
• abcedere — Acțiunea de a abceda și rezultatul ei; substantivarea procesului prin care un infiltrat celular inflamator se transformă într-o colecție purulentă circumscrisă.
• abcedografie — Tehnică radiologică specială constând în efectuarea unei radiografii a cavității unui abces, realizată imediat după puncționarea, evacuarea parțială sau totală a puroiului și injectarea unei substanțe de contrast sau a aerului, utilizată pentru a evalua dimensiunile, conturul și extensia lojei patologice.
• abces — O colecție localizată de puroi, bine delimitată de o membrană piogenă neoformată, apărută ca urmare a distrucției tisulare și necrozei de lichefiere provocate de o infecție acută, cel mai frecvent de natură bacteriană (stafilococi, streptococi). Clinic se manifestă prin semnele curente ale inflamației: durere pulsatilă, tumefacție, căldură locală, roșeață și fluctuență.
• abcisă — Prima coordonată a unui punct într-un sistem de referință cartezian bidimensional (axa Ox), utilizată frecvent în graficele medicale, studiile epidemiologice și reprezentările statistice pentru a plasa variabila independentă (de exemplu, timpul, doza de medicament sau vârsta).
• Abesalom — Nume propriu masculin de origine ebraică (Avșalom, semnificând 'tatăl păcii'), purtat de al treilea fiu al regelui David, renumit pentru frumusețea sa fizică excepțională, părul său extrem de lung și sfârșitul său tragic (prins cu părul în ramurile unui stejar în timpul unei revolte împotriva tatălui său). În semiologia psihanalitică timpurie și în psihopatologia metaforică, numele a fost utilizat ocazional pentru a descrie conflictele parentale nerezolvate, mândria narcisică distructivă sau complexul de rebeliune violentă împotriva autorității paterne.
• abioză — Termen științific care desemnează absența totală a vieții sau starea unui mediu în care existența organismelor vii este complet imposibilă din cauza lipsei factorilor abiotici esențiali sau a prezenței unor condiții fizico-chimice extreme. De asemenea, poate descrie suspendarea temporară a manifestărilor vitale ale unui organism (stare de viață latentă).
• abiturient — Termen academic utilizat pentru a desemna un elev aflat în ultimul an de liceu sau un absolvent care se pregătește ori susține examenul de bacalaureat (sau examenul de maturitate), dobândind astfel dreptul de înscriere în învățământul superior.
• abiturientă — Forma de gen feminin pentru termenul „abiturient”; elevă în ultimul an de liceu sau absolventă care susține examenul de bacalaureat în vederea accesului la studiile universitare.
• abs — (Auto) Sistem electronic de siguranță auto care împiedică blocarea roților unui vehicul în timpul unei frânări violente, menținând controlul direcției; (sport, anatomie, colocvial) prescurtare pentru mușchii abdominali.
• Absalom — Personaj biblic din Vechiul Testament, al treilea fiu al regelui David, faimos pentru frumusețea sa deosebită, părul său lung și des, dar și pentru revolta sângeroasă pe care a condus-o împotriva tatălui său, sfârșind tragic când părul i s-a încurcat în crengile unui stejar; (figurat) fiu rebel sau nesupus.
• absces — (Medicină) Acumulare delimitată de puroi într-un țesut sau organ, formată în urma unui proces inflamator acut, provocat de obicei de o infecție bacteriană locală.
• abscisă — (Matematică) Prima coordonată a unui punct dintr-un sistem de coordonate carteziane plane sau spațiale, reprezentând distanța măsurată de la axa verticală (ordonata) de-a lungul axei orizontale (axa Ox).
• abscizie — (Botanică) Proces fiziologic natural de separare și cădere a frunzelor, florilor sau fructelor uscate ori coapte, datorat formării unui strat special de celule slab cimentate la baza pețiolului.
• absciziune — (Botanică, rar) Variantă lexicală mai puțin frecventă pentru termenul 'abscizie', care desemnează procesul fiziologic de separare și detașare naturală a frunzelor, florilor sau fructelor de pe plantă; (istoric, chirurgie) tăiere, extirpare sau ablațiune a unui țesut.
• abscons — Termen livresc utilizat pentru a descrie un concept, o idee, o motivație sau un text ascuns, tăinuit, obscur, greu de pătruns sau complet inaccesibil înțelegerii imediate. În filozofia morală și etică, cuvântul califică adesea intențiile disimulate, raționamentele criptice sau adevărurile ezoterice care necesită un efort profund de decodificare și interpretare.