#accident vascular

• afagie — Condiție medicală severă definită prin incapacitatea totală sau neputința absolută de a înghiți saliva, lichidele sau alimentele, reprezentând forma cea mai extremă și periculoasă a disfagiei. Această patologie poate surveni în urma unui accident vascular cerebral, a unor afecțiuni neuromusculare grave, obstrucții esofagiene tumorale sau prezenței unui corp străin, necesitând asistență medicală urgentă pentru a preveni pneumonia de aspirație sau malnutriția.
• afazie — Tulburare severă a comunicării ce constă în pierderea totală sau parțială a facultății de a vorbi, de a scrie și de a înțelege limbajul articulat ori scris, survenită în absența oricăror modificări senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator. Această afecțiune este declanșată de leziuni organice dobândite la nivelul scoarței cerebrale (în special în ariile specializate Broca și Wernicke ale emisferei stângi), provocate de accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene, infecții sau procese neurodegenerative, lăsând însă intactă inteligența generală a individului.
• aloplectic — Termen medical vechi, arhaic sau variantă fonetică regională utilizată în trecut pentru apoplectic; care se referă la apoplexie (accident vascular cerebral, congestie cerebrală bruscă) sau care prezintă o predispoziție constituțională spre această afecțiune severă. În lexiconul clinic istoric, descria starea de comă profundă ori paralizia bruscă instalată în urma unei hemoragii intracraniene majore.
• anartrie — Formă clinică extremă de dizartrie, caracterizată prin pierderea totală a capacității de a articula cuvintele și de a pronunța sunetele vorbirii, ca urmare a unei leziuni severe a sistemului nervos central sau periferic (cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, traumatismele craniene ori bolile neurodegenerative). În semiologia neurologică, această tulburare structurală afectează exclusiv funcția motorie a mușchilor implicați în fonație, în timp ce funcția de înțelegere a limbajului și capacitatea de scriere rămân intacte.
• anosognozie — Tulburare neurologică cognitivă severă caracterizată prin incapacitatea totală sau parțială a unui pacient de a conștientiza sau de a recunoaște propria boală, un deficit funcțional ori o paralizie (cum este hemiplegia). Acest fenomen structural survine de regulă în urma unor leziuni acute ale lobului parietal drept al creierului (provocate de accidente vasculare cerebrale sau tumori), determinând pacientul să susțină cu convingere că este complet sănătos în ciuda evidențelor clinice.
• anozodiaforie — Tulburare neuropsihologică caracterizată printr-o stare de indiferență afectivă sau nepăsare totală a unui pacient față de prezența unui deficit funcțional grav, cum ar fi o paralizie (hemiplegie) rezultată în urma unui accident vascular cerebral. Deși pacientul își poate recunoaște verbal problema fizică (spre deosebire de anosognozie), el manifestă o lipsă bizară de îngrijorare sau reacție emoțională față de severitatea bolii și impactul ei structural asupra vieții sale.
• apoplectic — Care suferă de apoplexie sau este predispus la un atac cerebral vascular brusc; referitor la o congestie cerebrală violentă. În sens figurat și comportamental, termenul descrie o persoană extrem de colerică, impulsivă, cu fața congestionată, roșie din cauza unei furii violente și incontrolabile, ce dă impresia că este gata să sufere un atac.
• apoplexie — Suspendare bruscă, parțială sau totală, a funcțiilor cerebrale, însoțită de pierderea cunoștinței și de paralizie, cauzată de o hemoragie intracraniană masivă sau de obstrucția acută a unei artere cerebrale; accident vascular cerebral (AVC). În sens larg sau istoric, termenul descrie efuziunea bruscă de sânge în interiorul țesutului unui organ vital (cum ar fi apoplexia uterină, pulmonară sau ovariană).
• apoplixie — Grafie veche, eroare de transcriere istorică sau formă arhaică răspândită în manusisele și traducerile românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pentru termenul apoplexie, desemnând un accident vascular cerebral acut sau o congestie sanguină fulminantă în țesutul unui organ vital. Această variantă reflectă etapele timpurii de adaptare fonetică a neologismelor de filieră elenă sau latină în lexicografia medicală autohtonă.
• asomatognozie — Tulburare neurologică structurală și de schemă corporală ce constă în incapacitatea unui pacient de a recunoaște, a identifica sau a percepe o parte a propriului corp ori întregul corp ca aparținându-i; acest fenomen clinic este cauzat de regulă de leziuni focale localizate în lobul parietal drept al emisferei cerebrale non-dominante și se manifestă adesea în cadrul sindromului de neglijare spațială unilaterală.