#acoperi

• Acaena — Gen de plante erbacee perene sau subbursute din familia Rosaceae, originare cu precădere din emisfera sudică, remarcabile prin capacitatea lor de a forma covoare vegetale dense, persistente și extrem de rezistente. Din punct de vedere morfologic, se disting prin frunzișul fin, adesea penat, și prin inflorescențele globuloase ale căror fructe dezvoltă ghimpi sau cârlige adaptate pentru zoocorie (răspândirea prin atașarea de blana animalelor).
• acroteră — Element decorativ sau mic piedestal plasat în vârful ori la extremitățile inferioare ale unui fronton triunghiular la templele grecești și romane sau la edificiile neoclasice. Acest element structural, realizat din piatră, teracotă sau bronz, servește ca bază stabilă pentru fixarea palmetelor, a statuilor mitologice sau a urnelor, având rolul de a rupe rigiditatea liniilor geometrice ale acoperișului.
• acutropi — Termen regional și arhaic utilizat în graiurile din Oltenia și Banat ce înseamnă a acoperi, a înveli sau a ascunde un obiect ori o persoană cu o pânză, o haină sau o scoarță; variantă fonetică și structurală înrudită strâns cu verbul 'cutropi' sau 'cotropi'. Acest cuvânt păstrează nuanțe arhaice din viața rurală veche, descriind gestul fizic de protejare prin acoperire totală.
• acutrupi — Variantă fonetică regională a verbului 'acutropi' sau 'cotropi', utilizată în graiurile arhaice, având sensul de a acoperi, a înveli strâns, a învălui sau a proteja un obiect ori o persoană cu un material textil ori cu o scoarță. Acest termen documentează diversitatea fonetică a graiurilor rurale românești vechi, unde vocala 'o' se închidea adesea în 'u' în anumite contexte de articulare regională.
• Ajuga reptans — Specie de plantă erbacee perenă din genul Ajuga, familia Lamiaceae, cunoscută popular sub numele de vinețică târâtoare, iarbă-bătrână sau sclipeț. Este faimoasă pentru stolonii săi supraterani lungi și târâtori prin care se răspândește rapid, formând covoare vegetale dense, și pentru florile sale labiate de un albastru-intens grupate în spice erecte; este extrem de utilizată în horticultură ca plantă de acoperire a solului și apreciată în medicina tradițională pentru efectele sale astringente și vulnerare.
• alibzit — Care este asigurat cu un alibi; care deține o justificare, o scuză sau o dovadă de absență fabricată sau reală pentru a scăpa de o acuzație. În limbajul informal sau colocvial, reprezintă participiul trecut al verbului non-standard 'alibzi', caracterizând un suspect sau o persoană protejată de o poveste acoperitoare care îi plasează prezența în altă parte în momentul critic.
• aluminare — Acțiunea de a lumina sau de a acoperi suprafața unui obiect (metal, sticlă, oglindă) cu un strat fin și protector de aluminiu, realizată prin pulverizare, depunere în vid ori procedee galvanice pentru a-i spori reflexia sau rezistența la coroziune.
• aluminiza — A acoperi suprafața unui obiect (metal, sticlă, oglindă) cu un strat fin și protector de aluminiu, prin pulverizare, depunere în vid ori procedee galvanice, pentru a-i spori reflexia sau rezistența la coroziune.
• aluminizare — Acțiunea de a aluminiza și rezultatul ei; tratament termochimic sau proces tehnologic de depunere a unui strat subțire de aluminiu pe suprafața unor obiecte din oțel, fontă sau sticlă, cu scopul de a le proteja împotriva coroziunii și a oxizilor sau de a le oferi proprietăți reflectorizante ridicate.
• aluminizat — Care a fost acoperit cu un strat subțire, fin și protector de aluminiu prin pulverizare, depunere în vid ori procedee galvanice; obiect din metal, sticlă sau plastic tratat pentru a dobândi o reflexie înaltă ori rezistență sporită la coroziune.
• antefix — Element decorativ sculptural, realizat din teracotă, piatră sau marmură, fixat la marginea acoperișului unui edificiu clasic (grec, etrusc sau roman). Acest ornament vertical este plasat la capătul rândurilor de țigle pentru a masca îmbinările banchizei de acoperiș și pentru a proteja structura din lemn împotriva infiltrațiilor de apă, fiind adesea decorat cu palmete, capete de meduză ori motive mitologice.
• ardezie — Rocă metamorfică omogenă, cu granulație fină, formată prin metamorfismul de grad scăzut al argilelor sau al roicilor sedimentare pelitice sub acțiunea presiunii tectonice. Caracteristica sa structurală fundamentală este clivajul perfect (ardeziozitate), care permite despicarea cu ușurință în foi subțiri, impermeabile și rezistente, fiind utilizată pe scară largă în construcții ca material de elită pentru acoperișuri, placări de fațade, pardoseli sau, istoric, la fabricarea tăblițelor de scris.
• arenă — Spațiu central circular sau oval, acoperit cu nisip, situat în mijlocul unui amfiteatru antic, destinat luptelor de gladiatori, curselor de care sau spectacolelor publice. În sens modern, reprezintă o construcție arhitecturală de mari dimensiuni, adesea acoperită, dotată cu tribune etajate pentru spectatori, utilizată structural pentru competiții sportive, concerte de amploare sau manifestări publice. În sens figurat, denumește un domeniu de activitate intensă unde se desfășoară dispute ideologice sau confruntări majore.
• argintare — Acțiunea de a acoperi suprafața unui obiect metalic (sau din alt material conductor ori tratat) cu un strat subțire și protector de argint, utilizând metode galvanice, chimice sau prin evaporare; procesul tehnologic în sine. În sens structural și industrial, această procedură îmbunătățește conductibilitatea electrică a pieselor electronice, oferă protecție anticorozivă și conferă valoare estetică și reflectorizantă elementelor decorative, oglinzilor sau tacâmurilor.
• arjea — Variantă regională maramureșeană și arhaică pentru substantivul 'argea', desemnând acoperișul din lemn al unei case tradiționale sau ultima cunună de grinzi din structura superioară a pereților. În sensul etnografic general al cuvântului de bază, termenul face referire și la o instalație arhaică de țesut ori la un bordei parțial îngropat în pământ, special amenajat pe timp de vară pentru a menține umiditatea necesară elasticității firelor textile de cânepă sau in.
• astăreală — Ansamblu de scânduri așezate strâns și fixate pe căpriorii unui acoperiș, având rolul de a forma o suprafață continuă, rigidă și suportivă pentru montarea ulterioară a învelitorii protectoare (țiglă, tablă, șindrilă) și a straturilor de izolație.
• astări — A executa o astăreală pe structura de rezistență a unui acoperiș; a acoperi, a placa sau a căptuși scheletul format din căpriori cu un strat continuu de scânduri strâns îmbinate ori cu plăci aglomerate, pentru a crea suportul rigid necesar montării învelitorii finale și a straturilor izolatoare.
• astărire — Acțiunea de a astări și rezultatul ei; operațiunea tehnică de montare a scândurilor sau a plăcilor pe căpriorii unui acoperiș pentru a crea o suprafață plană continuă; execuția propriu-zisă a astărelii în cadrul lucrărilor de dulgherie.
• astărit — Care a fost supus procesului de astărire; acoperiș, șarpantă sau schelet de căpriori pe care s-a montat un strat continuu de scânduri ori plăci din lemn (astăreală) pentru a servi drept suport rigid învelișului protector; în sens tehnic, descrie starea unei structuri gata pregătite pentru aplicarea hidroizolației.
• aștepta — A rămâne pe loc, a-și amâna o acțiune sau a petrece un interval de timp în mod pasiv ori activ până la sosirea unei persoane, producerea unui eveniment sau îndeplinirea unui termen; a anticipa, a spera sau a considera probabil un anumit deznodământ. În sens extins, exprimă atitudinea psihologică sau structurală de pregătire pentru o realitate viitoare ori cerința de a respecta o succesiune temporală determinată.