#administratie

• ablega — A trimite un delegat, un ambasador sau un reprezentant oficial într-o misiune specială de negociere ori reprezentare; a îndepărta temporar pe cineva dintr-o funcție publică prin trimiterea sa într-o delegație externă. În dreptul administrativ istoric și în procedurile ecleziastice clasice, termenul descria numirea formală a unui emisar împuternicit să acționeze în numele unui suveran sau al unui conciliu.
• ablegare — Acțiunea de a ablega; trimiterea oficială a unui delegat, reprezentant sau emisar diplomatic într-o misiune specială sau la o curte străină. În vechiul drept administrativ și în procedurile ecleziastice, termenul desemna și actul formal prin care o persoană cu o funcție publică incomodă era îndepărtată temporar din centrul de putere prin intermediul unei însărcinări externe obligatorii.
• ablegat — Persoană trimisă ca delegat, emisar sau reprezentant oficial într-o misiune; în mod specific, reprezentant papal de rang secundar (subdelegat) trimis de Sfântul Scaun cu însărcinări speciale. Ca adjectiv, califică un oficial sau un statut care a fost trimis, delegat ori îndepărtat printr-o hotărâre administrativă formală.
• ablegație — Formă conceptuală sau variantă terminologică rară pentru 'ablegare'; misiunea oficială încredințată unui emisar ori corpul de delegați trimiși să reprezinte o autoritate. În anumite izvoare administrative din perioada modernă timpurie, cuvântul desemna deopotrivă documentul oficial care conferea împuternicirea legală și simbolică unui delegat pentru a acționa în numele statului.
• acsizar — Funcționar public sau agent fiscal însărcinat în trecut cu perceperea, evidența și controlul acsizelor (accizelor) pe mărfurile de consum. Acest perceptor structural activa la barierele orașelor, în vămi sau în piețele mari, având autoritatea legală de a verifica registrele comercianților și de a confisca bunurile pentru care nu se plătea taxa datorată statului.
• adițiune — Act sau element suplimentar care se adaugă unui text, unui contract, unui tratat sau unei structuri juridice preexistente pentru a o completa, modifica ori extinde; în sens tehnic sau general, reprezintă adăugarea unei piese ori a unei substanțe într-un ansamblu, funcționând adesea ca un sinonim specializat pentru adiție.
• adiunct — Persoană care deține a doua poziție de conducere într-o instituție, întreprindere sau departament, având rolul de a asista directorul ori șeful titular și de a-i prelua atribuțiile în caz de absență; funcționar sau cadru didactic cu rol secundar ori de sprijin direct; folosit și ca adjectiv pentru a descrie o funcție subordonată celei principale.
• adjunct — Persoană care deține o funcție imediat subordonată unui conducător direct (director, inspector, șef) și care are rolul de a-l înlocui pe acesta în caz de absență sau de a prelua o parte clar definită din atribuțiile de coordonare. Ca adjectiv, descrie o funcție, un post sau un organism care secundeașă o autoritate principală într-o structură ierarhică.
• adjunctă — Formă de feminin pentru termenul 'adjunct'; femeie care exercită o funcție de conducere situată imediat sub cea a titularului principal, având responsabilitatea de a asigura interimatul sau de a coordona sectoare specifice dintr-o instituție. Ca adjectiv, califică un post sau o demnitate atribuită unei femei într-un cadru ierarhic.
• administra — A conduce, a gospodări sau a organiza bunurile, afacerile ori activitatea unei instituții, societăți comerciale sau persoane private; de asemenea, în context medical, a da, a aplica ori a introduce un medicament sau un tratament în organismul unui pacient; în sens juridic sau penal, a aplica o pedeapsă sau a furniza o probă.
• administrat — Care este condus, gestionat, controlat sau organizat de o autoritate ori de un manager; de asemenea, în context medical, descrie un tratament ori o substanță terapeutică ce a fost deja introdusă în organismul unui pacient. Ca participiu, reprezintă starea finalizată a verbului 'administra'.
• administrată — Formă de feminin pentru termenul 'administrat'; care este condusă, gestionată sau controlată de o autoritate, un administrator ori un sistem; de asemenea, în context medical, descrie o substanță terapeutică sau o doză care a fost deja introdusă ori aplicată în organismul unui pacient.
• administrație — Ansamblul autorităților, instituțiilor și organismelor publice ori private care asigură aplicarea legilor, gestionarea serviciilor publice și conducerea curentă a unui stat, a unei localități sau a unei întreprinderi; de asemenea, clădirea, biroul sau personalul de conducere dintr-o organizație. Reprezintă pilonul executiv și de management structural din societatea modernă.
• administrațiune — Formă învechită, livrescă și pur etimologică a substantivului 'administrație'; desemna în trecut ansamblul serviciilor publice, birourilor executive sau aparatul funcționăresc însărcinat cu conducerea treburilor statului ori ale unei instituții, fiind utilizată intensiv în legislația română din secolul al XIX-lea.
• adresărui — A trimite o adresă oficială, o scrisoare sau o urare scrisă unei autorități ori unei persoane de rang înalt; a îndrepta sau a expedia un act către o anumită destinație administrativă. În textele juridice vechi și în cancelariile domnești din secolele trecute, termenul descria procesul formal prin care o jalbă, o petiție sau o carte domnească era înregistrată, atribuită și trimisă spre rezolvare unui dregător ori unei instanțe teritoriale specifice.
• adresăruire — Acțiunea de a adresărui și rezultatul ei; expedierea, înregistrarea sau transmiterea formală a unei adrese, a unui document oficial ori a unei scrisori de felicitare. În administrația medievală a Principatelor Române, termenul desemna fluxul scriptic prin care actele administrative primeau o destinație clară, fiind trimise sub pecete către ispravnici, vornici sau alte autorități teritoriale însărcinate cu executarea ordinelor.
• Adunați — Toponim românesc ce desemnează localități rurale din România, cum este comuna Adunați din județul Prahova, sau sate omonime din județe precum Dolj sau Argeș. Ca formă verbală din limba modernă, reprezintă persoana a II-a plural a prezentului indicativ, a conjunctivului sau a imperativului pentru verbul 'a aduna', utilizată ca ordin, îndemn sau constatare a acțiunii unui grup de a strânge elemente dispersate ori de a se concentra.
• Adunații-Copăceni — O comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Adunații-Copăceni (reședința), Darvari, Mogoșești și Varlaam. Localitatea este amplasată pe malul râului Argeș, la sud de municipiul București, pe DN5, fiind o zonă cu o dinamică imobiliară și economică accentuată datorită apropierii de capitală și proiectelor de infrastructură regională.
• aeroportuar — Care aparține unui aeroport, care se referă la activitățile, serviciile, taxele sau infrastructura specifică unui aeroport. Acest termen descrie elemente logistice, administrative, comerciale sau de securitate ce deservesc direct funcționarea optimă a unui nod de transport aerian.
• afișier — Panou public, cadru de lemn, metal ori sticlă securizată sau avizier special amenajat, fixat pe un perete în incinta unei instituții administrative, școlare, juridice ori comerciale, utilizat pentru expunerea ordonată și protejată a afișelor, deciziilor, listelor oficiale sau anunțurilor de interes general.