#agata

• Abobra — Gen taxonomic monotipic de plante agățătoare, perene, din familia Cucurbitaceae, a cărui unică specie recunoscută este Abobra tenuifolia (cunoscută popular sub numele de dovlecelul roșu de râu). Este o plantă originară din America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay), cultivată parțial în sere sau grădini botanice europene ca plantă ornamentală datorită frunzișului fin și fructelor sale sferice, de un roșu intens la maturitate.
• acăța — A prinde, a suspenda sau a fixa un obiect de un suport (cui, ramură, colț ascuțit); a agăța. La forma reflexivă, înseamnă a se apuca strâns cu mâinile, unghiile sau ghearele de ceva înalt pentru a se sprijini ori a se urca. În sens figurat, exprimă acțiunea de a deveni insistent sau sântâreț, nelăsând pe cineva în pace, sau acțiunea unei plante de a se fixa prin cârcei. Deși reprezintă o formă de bază moștenită, a pierdut treptat teren în limba modernă în favoarea variantei mai comune 'agăța'.
• acățăcios — Care are proprietatea sau tendința de a se prinde, de a se fixa ori de a se agăța cu ușurință de suprafețe, haine sau alte plante; agățător. În terminologia populară rurală, adjectivul descrie plantele agățătoare cu spini mari sau cârcei pronunțați (cum sunt mărăcinii, iedera sau scaieții) și, în sens figurat, o persoană extrem de sâcâitoare, insistentă sau certăreață de care nu poți scăpa ușor.
• acățăli — A prinde, a ancora sau a fixa provizoriu un obiect de un suport prin agățare repetată ori superficială; a încurca ușor firele sau hainele în elemente ascuțite. La forma reflexivă, se referă la acțiunea unei persoane sau a unui animal de a se prinde stângaci ori nesigur de o structură înaltă, încercând să se mențină la înălțime. Reprezintă o variantă expresivă sau o derivare locală din familia verbului 'acăța', întâlnită izolat în graiurile transilvănene.
• acățărător — Care are capacitatea, structura anatomică sau tendința de a se urca, de a se fixa și de a se întinde pe un suport vertical (perete, pom, stâncă) cu ajutorul cârceilor, al rădăcinilor adventive sau al spinilor; agățător. În context rural, termenul se aplică lăstarilor de viță-de-vie sălbatică sau murelor și, în sens figurat, unui individ oportunist care încearcă să escaladeze ierarhiile sociale prin mijloace dubioase. Reprezintă o variantă arhaică locală înlocuită în standardul modern de 'cățărător'.
• acătare — Acțiunea de a acăța și rezultatul ei; prinderea, suspendarea sau fixarea unui obiect într-un element ascuțit sau proeminent; agățare. În context meșteșugăresc arhaic, termenul se referea și la prinderea firelor de urzeală în cârligele războiului de țesut sau la fixarea uneltelor agricole în grinzi, reprezentând o variantă fonetică veche ce a fost treptat înlocuită de termenul literar modern 'agățare'.
• acățat — Care este prins, suspendat sau fixat de un cârlig, cui ori ramură proeminentă; agățat. În sens reflexiv vechi, termenul descrie o plantă care s-a fixat de un suport prin intermediul cârceilor sau o ființă care s-a urcat cu greu într-un loc înalt, rămânând suspendată. Este o variantă fonetică arhaică moștenită, utilizată rar în graiurile contemporane, fiind înlocuită complet în registrul literar modern de forma 'agățat'.
• acățătoare — Plantă care se dezvoltă pe verticală prin prinderea de suporturi străine sau pasăre/animal adaptat la escaladarea trunchiurilor de copaci (având degete opozabile sau gheare puternice, cum sunt ciocănitorile); agățătoare. Ca substantiv feminin regional, desemnează și o unealtă rudimentară, un cârlig ori o frânghie prevăzută cu noduri folosită în gospodărie pentru suspendarea sau tragerea obiectelor grele. În limba literară actuală, conceptul este acoperit de formele 'agățătoare' sau 'cățărătoare'.
• acățător — Care are capacitatea, structura anatomică sau tendința de a se urca, de a se fixa și de a se întinde pe un suport vertical (perete, pom, stâncă) cu ajutorul cârceilor, al rădăcinilor adventive sau al spinilor; agățător. În context rural, termenul se aplică lăstarilor de viță-de-vie sălbatică sau murelor și, în sens figurat, unui individ oportunist care încearcă să escaladeze ierarhiile sociale prin mijloace dubioase. Reprezintă o variantă arhaică locală înlocuită în standardul modern de 'cățărător'.
• acățătură — Locul, punctul sau nodul de prindere unde un obiect este suspendat, fixat ori prins de un element de suport; agățătoare. Reprezintă de asemenea defectul, ruptura sau urma lăsată pe o țesătură (haină, pânză) în urma prinderii accidentale într-un cui sau mărăcine de pe drum. În graiurile meșteșugărești din trecut, termenul se referea și la legătura provizorie făcută de țesătoare pentru a securiza firele de urzeală.
• acroșa — A prinde, a suspenda, a agăța sau a cupla un obiect, un vehicul ori un vagon de un altul prin intermediul unui cârlig, al unui dispozitiv de legătură sau al unui mecanism de ambreiaj automat. Prin extensie, în limbaj sportiv sau cotidian, acțiunea semnifică lovirea involuntară, agățarea laterală sau intrarea în coliziune ușoară cu un alt concurent sau obstacol în timpul deplasării.
• acroșare — Acțiunea de a acroșa și rezultatul ei; procesul tehnic de cuplare, prindere sau agățare structurală a unor corpuri sau vehicule. În contextul siguranței rutiere, termenul definește evenimentul neprevăzut prin care un vehicul agață din mișcare un pieton, un biciclist sau un element fix de pe marginea drumului, fără a produce o tamponare frontală directă.
• acroșat — Care a fost supus acțiunii de acroșare; obiect, vehicul sau element structural prins, cuplat, suspendat prin intermediul unui cârlig ori lovit lateral în mod accidental. În sens tehnic, descrie starea finală sigură a două mecanisme blocate stabil împreună.
• Adlumia — Gen de plante erbacee, agățătoare, bienale, din familia Fumariaceae (sau Papaveraceae în clasificările moderne), originar din America de Nord și Asia de Est. Specia cea mai cunoscută este Adlumia fungosa, apreciată pentru frunzișul său fin, similar cu al ferigilor, și florile sale delicate în formă de inimă sau clopot, de culoare roz-albicioasă.
• Adlumia fungosa — Specie de plantă erbacee agățătoare, bienală, reprezentantul principal al genului Adlumia din familia Fumariaceae, originară din zonele împădurite și stâncoase ale Americii de Nord. Este caracterizată prin frunze divizate, asemănătoare cu cele ale ferigilor, și inflorescențe pendule cu flori delicate, de formă alungită sau spongioasă, având culori ce variază de la roz pal până la alb.
• Aerva scandens — Denumire științifică a unei specii de plantă agățătoare sau perenă din genul Aerva, caracterizată prin tulpini lungi, flexibile și inflorescențe spicate albicioase. Planta este răspândită structural în Asia tropicală și este studiată în biochimie datorită prezenței fitosterolilor și a compușilor bioactivi folosiți în remediile fitoterapeutice empirice.
• agăița — Formă regională sau variantă populară pentru verbul 'a agăța'; acțiunea de a suspenda, a prinde sau a fixa un obiect de un suport (cârlig, cui, creangă) astfel încât să atârne în aer. În mod contextual, poate însemna și a prinde din greșeală haina într-un element ascuțit sau, la sensul figurat, a aborda pe cineva insistând pentru a intra în vorbă sau a crea o legătură.
• agăițare — Acțiunea de a agăița și rezultatul ei; formă regională pentru 'agățare' ce desemnează procesul de prindere, suspendare sau fixare a unui obiect de un suport pentru a atârna. De asemenea, poate defini prinderea accidentală a unui material textil într-un element ascuțit ori, la sensul figurat, acțiunea insistentă și agasantă de a aborda o persoană pentru a iniția o conversație.
• agâmba — Termen regional utilizat în anumite comunități rurale din vestul sau sud-vestul României pentru a descrie acțiunea de a îndoi în formă de cârlig, a încovoia sau a curba un obiect rigid (precum o sârmă, un cui sau o creangă); prin extensie mecanică, se poate referi și la acțiunea de a prinde sau a agăța ceva folosind o tijă îndoită ori un cârlig improvizat.
• agărni — Termen regional utilizat în anumite graiuri populare din România pentru a descrie acțiunea de a zgâria ușor, a cresta sau a face o crestătură fină pe o suprafață de lemn, pe coaja unui copac sau direct pe piele. În sens contextual gospodăresc, se poate referi și la acțiunea de a prinde sau a agăța superficial un obiect cu un cârlig ori cu un instrument ascuțit în timpul manipulării.