#agnozie

• acromatognozie — Tulburare neurologică rară (gnozică) caracterizată prin incapacitatea pacientului de a recunoaște, identifica sau numi culorile, deși sistemul său vizual periferic, retina și nervul optic sunt intacte structural. Această afecțiune este provocată de obicei de leziuni localizate în cortexul cerebral occipito-temporal (aria vizuală asociativă) și se manifestă adesea în cadrul agnoziei vizuale.
• agnozie — Tulburare neuropsihologică severă caracterizată prin pierderea capacității de a recunoaște sau de a identifica obiecte, persoane, sunete, forme ori mirosuri cunoscute anterior, în absența unor deficiențe ale organelor de simț periferice sau ale funcțiilor intelectuale generale. Această condiție este cauzată, din punct de vedere structural, de leziuni localizate la nivelul cortexului cerebral asociativ sau al căilor de conexiune interemisferică.
• alexic — Care se referă la alexie, care aparține alexiei sau care este afectat de această tulburare neurologică; persoană care a pierdut capacitatea de a citi și de a decodifica limbajul scris în urma unei leziuni cerebrale corticale. În semiologia medicală, termenul caracterizează comportamentul cognitiv sau deficitele specifice din cadrul unui sindrom afazic complex, unde recunoașterea semnelor grafice simbolice este complet compromisă.
• alexie — Tulburare neurologică severă caracterizată prin pierderea totală sau parțială a capacității de a citi și de a înțelege limbajul scris, cauzată de o leziune dobândită la nivelul structurilor cerebrale implicate în procesarea vizual-lingvistică (în special în lobul parietal sau occipital stâng). Spre deosebire de analfabetism, afecțiunea survine la persoane care posedau anterior abilitatea de a citi, iar spre deosebire de dislexie, este o condiție dobândită, nu o tulburare de dezvoltare.
• alexiile — Forma articulată hotărât a pluralului substantivului alexie, desemnând în mod colectiv și specific toate tipurile, manifestările sau cazurile clinice identificate de pierdere a capacității de a citi și de a înțelege textul scris în urma unei leziuni cerebrale corticale. În literatura medicală, termenul individualizează formele de cecitate verbală studiate într-un grup de pacienți sau într-un cadru nosologic determinat.
• amorfognozie — Tulburare neurologică cognitivă de tip agnozic, constând în incapacitatea pacientului de a recunoaște, prin palpare tactilă, forma generală sau dimensiunile geometrice ale obiectelor, în absența unor deficiențe senzoriale elementare ale pielii. Acest defect structural indică o leziune focalizată la nivelul lobului parietal contralateral al scoarței cerebrale.
• amuzie — Tulburare neurologică congenitală sau dobândită (în urma unei leziuni cerebrale) caracterizată prin incapacitatea parțială ori totală de a recunoaște, a fredona, a reproduce sau a înțelege tonurile, ritmul și melodiile muzicale, în ciuda păstrării intacte a auzului biologic și a funcțiilor intelectuale generale; surditate muzicală. Acest fenomen structural afectează procesarea cognitivă a structurilor sonore în cortexul auditiv secundar.
• amvozie — Termen medical și neurologic extrem de rar, utilizat uneori ca variantă sau eroare grafică pentru 'amuzie' ori ca sinonim de nișă pentru incapacitatea congenitală sau dobândită de a percepe și procesa corect structurile ritmice și elementele de tonalitate ale vorbirii sau muzicii. Reprezintă o anomalie în analizatorul auditiv central ce afectează decodificarea semnalelor acustice complexe.
• aperceptiv — Care aparține apercepției sau se referă la apercepție; caracterizat prin capacitatea de a asimila, a interpreta și a integra noile percepții pe baza experiențelor psihice acumulate anterior. În psihopatologie, descrie procesele superioare de recunoaștere conștientă a formelor (ex: agnozie aperceptivă).
• apractoagnozie — Sindrom neuropsihologic complex caracterizat prin coexistența apraxiei (incapacitatea de a executa mișcări coordonate și intenționate) și a agnoziei (incapacitatea de a recunoaște stimuli senzoriali, obiecte sau scheme spațiale), deși funcțiile motorii și senzoriale elementare sunt intacte. Acest fenomen structural este determinat de obicei de leziuni focale localizate în lobul parietal nedominant (drept) al scoarței cerebrale, afectând grav orientarea spațială și schemele corporale.
• aprozopie — Formă rarisimă sau alterare terminologică în neuropsihologie utilizată ca variantă pentru aprosodie sau agnozire facială afectivă; incapacitatea patologică de a recunoaște și interpreta nuanțele emoționale, mimica sau expresiile faciale ale interlocutorilor, cauzată de obicei de disfuncții structurale la nivelul emisferei cerebrale drepte.
• asimbolie — Tulburare neurologică manifestată prin incapacitatea patologică de a înțelege, exprima sau manipula simbolurile, semnele, gesturile, cuvintele ori numerele; pierdere a facultății de comunicare simbolică. Acest fenomen clinic structural este cauzat de leziuni cerebrale localizate de regulă în emisferele dominante, afectând profund capacitatea de conceptualizare și integrare socială a pacientului.
• asomatognozie — Tulburare neurologică structurală și de schemă corporală ce constă în incapacitatea unui pacient de a recunoaște, a identifica sau a percepe o parte a propriului corp ori întregul corp ca aparținându-i; acest fenomen clinic este cauzat de regulă de leziuni focale localizate în lobul parietal drept al emisferei cerebrale non-dominante și se manifestă adesea în cadrul sindromului de neglijare spațială unilaterală.
• asonie — Tulburare rară de percepție muzicală sau formă specifică de agnozie auditivă caracterizată prin incapacitatea patologică a unei persoane de a distinge, recunoaște sau reproduce sunetele muzicale, ritmurile ori tonurile, în ciuda păstrării intacte a funcției auditive periferice și a capacității de a înțelege limbajul vorbit.
• astereognozie — Simptom neurologic rar caracterizat prin incapacitatea patologică a unui individ de a recunoaște, identifica sau diferenția forma, dimensiunea, greutatea și natura unui obiect exclusiv prin explorare tactilă (fără ajutorul vederii sau auzului), deși sensibilitatea tactilă elementară periferică de la nivelul mâinii rămâne complet intactă; este provocată de leziuni cerebrale localizate în lobul parietal.
• astrezie — Un termen medical extrem de rar, utilizat uneori în semiologia neurologică veche sau ca variantă rară de jargon clinic pentru a descrie o formă severă de astreopsie (incapacitatea patologică structurală de a percepe mișcarea obiectelor în spațiul tridimensional sau lipsa vederii stereoscopice). Această disfuncție vizual-perceptivă complexă este cauzată de leziuni corticale bilaterale la nivelul ariei vizuale secundare, afectând grav orientarea spațială a pacientului.
• atopognozie — Simptom neurologic caracterizat prin pierderea capacității unui individ de a localiza corect stimulii tactili aplicați pe suprafața corpului; imposibilitatea de a recunoaște locul exact unde a fost atins. Această tulburare de percepție spațială senzorială este provocată de obicei de o leziune structurală localizată la nivelul lobului parietal al cortexului cerebral, perturbând procesarea semnalelor somatosenzoriale.
• autotopoagnozie — Simptom clinic neuropsihologic rar, caracterizat prin incapacitatea unui pacient de a recunoaște, localiza sau numi părțile propriului corp sau ale corpului altei persoane, în ciuda păstrării intacte a funcțiilor senzoriale, motorii și a limbajului. Această agnozie structurală a schemei corporale este cauzată de obicei de o leziune focală localizată în lobul parietal stâng (dominant) al creierului.