#aju

• asuăjean — Locuitor originar din comuna Asuaju (Asuaju de Sus sau Asuaju de Jos, județul Maramureș) ori persoană care provine din această localitate. Ca adjectiv, se referă la ceea ce aparține, este specific ori este produs în Asuaju, descriind elemente de cultură materială, grai local sau tradiții specifice acestei comunități din zona Codrului.
• asuăjeancă — Locuitoare originară din comuna Asuaju (Asuaju de Sus sau Asuaju de Jos, județul Maramureș) ori femeie care provine din această localitate din zona istorică a Codrului. Termenul reflectă identitatea locală și este utilizat în studiile etnografice pentru a desemna persoanele de sex feminin aparținând acestei comunități.
• Asuaju — Numele unei regiuni și comune din județul Maramureș, România, divizată administrativ în două localități distincte: Asuaju de Sus (reședința comunei) și Asuaju de Jos. Amplasată în zona istorică a Codrului, în sud-vestul județului, localitatea este recunoscută la nivel regional pentru conservarea tradițiilor folclorice codrenești, organizarea festivalului secular „Târgul Cepelor” și meșteșugul istoric al prelucrării lemnului.
• Asuaju de Sus — Localitate rurală reședință de comună situată în județul Maramureș, Crișana-Maramureș, România, amplasată în zona istorică și etnografică a Codrului, în sud-vestul județului. Satul constituie centrul administrativ al comunei Asuaju și este recunoscut la nivel regional pentru găzduirea festivalului secular interjudețean „Târgul Cepelor”, conservarea portului popular codrenesc și meșteșugul tradițional al prelucrării lemnului.
• atelă — Dispozitiv medical rigid sau semirigid, realizat din lemn, metal, plastic, ghips sau materiale pneumatice, utilizat pentru imobilizarea temporară sau permanentă a unui membru fracturat, luxat ori traumatizat, sau a unei articulații dureroase. Are rolul structural de a preveni deplasarea fragmentelor osoase, de a atenua durerea și de a proteja țesuturile înconjurătoare în timpul transportului pacientului sau pe durata procesului de vindecare.
• autoambulanță — Autovehicul special amenajat, echipat cu aparatură medicală specifică și personal instruit, destinat transportului rapid, asistenței de urgență și primului ajutor acordat bolnavilor, răniților sau victimelor unor accidente în drum spre o unitate spitalicească; salvare.
• autonimie — Situația sau relația metalingvistică fundamentală în care un semn lingvistic, un cuvânt sau o unitate lexicală se desemnează ori se reprezintă direct pe sine însuși într-un enunț, servind drept propriul său referent, în loc să indice obiectul ori conceptul din realitatea extralingvistică pe care îl denotă în mod obișnuit. În lexicografie, acest fenomen structural stă la baza definirii cuvintelor-intrare, unde termenul analizat devine un obiect de studiu formal, fiind adesea marcat grafic prin utilizarea de caractere italice, grase sau ghilimele pentru a semnala ruperea de uzul său referențial standard.
• autoregla — A-și potrivi, a-și ajusta sau a-și coordona în mod automat propria funcționare, activitate sau propriul mecanism intern, fără intervenția unei forțe sau a unui factor exterior. Se folosește atât în domeniul tehnic pentru a descrie sistemele dotate cu circuite de feedback, cât și în cel biologic pentru a desemna capacitatea organismelor vii de a-și menține homeostazia în raport cu mediul.
• autosanitară — Autovehicul special construit, amenajat și echipat cu aparatură medicală, tărgi și medicamente, utilizat pentru acordarea primului ajutor și transportul rapid al bolnavilor, răniților sau victimelor accidentelor către unitățile spitalicești. Acest vehicul de urgență funcționează reglementat sub regim de prioritate în trafic, având avertizoare sonore și luminoase specifice.
• autoterapie — Formă de tratament, vindecare sau recuperare fizică ori psihologică pe care o persoană o aplică asupra propriei sale ființe, utilizând resurse, tehnici sau cunoștințe proprii, fără intervenția sau ghidarea directă a unui cadru medical. În psihologie, include utilizarea materialelor de auto-ajutorare (self-help), a exercițiilor cognitive autonome și a introspecției structurate pentru gestionarea stărilor de stres sau a anxietății ușoare.
• auxilia — A da ajutor, a asista, a sprijini sau a secunda o persoană ori o acțiune într-un mod secundar sau complementar; a contribui ca element de suport la realizarea unui scop sau la funcționarea unui sistem.
• auxiliar — Care ajută, susține sau completează ceva principal; element de sprijin. În gramatică, definește un verb (precum 'a avea' sau 'a fi') utilizat pentru formarea timpurilor și modurilor compuse. În educație, reprezintă o carte sau un caiet de exerciții care completează manualul obligatoriu.
• auxiliu — Ajutor, sprijin, asistență sau socors oferit unei persoane, unei armate sau unui sistem aflat într-o situație dificilă ori de criză; resursă secundară sau forță complementară utilizată pentru a asigura reușita unei acțiuni complexe.